339 matches
-
spună unde se ducea. Nobuo se răsuci pe călcâie și, coborând glasul, ceru să i se aducă imediat un cal. — Așteptați un moment, stăpâne. Înțelegând intențiile seniorului său saurobei se repezi spre grajduri. Calul era foarte bun, un murg numit Baros. De cum sări în șa, Nobuo ieși la galop pe poarta din spate, la adăpostul întunericului. Nimeni nu află că plecase, până a doua zi. Evident, întâlnirea cu Hideyoshi fu contramandată sub scuza că Nobuo se îmbolnăvise, iar Hideyoshi reveni calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
companie de unde, anul trecut, tatăl lui s-a retras din poziția de vice-președinte senior. — Te simți bine, Claire? mă întreabă Lucille, uitându-se în jos. Îi urmăresc privirea. Mâinile mele tremură cu violență, de parc-ar strânge cu putere un baros invizibil. Din fericire, capacitatea de concentrare a lui Lucille e minimă, iar atenția îi este distrasă de intrarea specialistului nostru în machiaj, Jacques, care o trage și-o așează pe un scaun pentru un retuș. — și apropo! Unde e maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nici un caz în stare s-o incinereze, continuă dr. Board. Iar insul de la pompe funebre care se va dovedi capabil să introducă bucățica asta într-un coșciug nu va fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să mai iau un whisky, dacă nu vă supărați, spuse cu glas slab profesorul Baxendale. Dr. Mayfield îi turnă unul dublu. Când se întoarse la locul său de la fereastră, Judy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors pe rând în casă. Nu și eu, încăpățânatul, tenacele Nathan Glass. Când am înțeles, în fine, că orice speranță era pierdută, am luat un baros și am făcut toaleta țăndări. Invincibilul aparat de ras a alunecat ușor pe pământ. L-am oprit, l-am băgat în buzunar și i l-am înmânat îmbujoratei mele fiice când am intrat în casă. Nu m-aș mira ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
revărsau deja. M-am Întors la sală, mergând Încet și Încă ținând În mână șervețelul. Mă simțeam zdruncinată. Ideea de a fi urmărită de Brian nu era de natură să mă relaxeze. Era al naibii de mare. Pumnii lui erau ca niște baroase, dar nu cred că ar fi fost nevoie să-i folosească. Dacă ar vrea să te facă una cu pământul, n-ar trebui decât să treacă peste tine ca un buldozer și să te lase lat. Eram așa de adâncită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
intimidarea, să profite de serviciile uriașei rețele de informatori alcătuită de guvern. De această piatră aruncată pe neașteptate În mijlocul drumului se Împiedică strategia ministrului de interne cu consecințe grave pentru demnitatea statului și guvernului. Prins Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, alergă să-l consulte pe prim-ministrul În legătură cu acest neașteptat nod gordian apărut. Cel mai rău era că lucrurile merseseră prea departe ca să se mai poată da Înapoi. Șeful guvernului, deși cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să găsească o modalitate de a prinde și cioara. Sunt unii care spun, totuși, că poate n-ar fi o idee proastă, profitând de confuzia care domnea În societate, aflată acum mai mult ca oricând Între ciocan și nicovală, Între baros și ilău, Între Scila și Caribda, să se mărească până la optzeci și cinci sau chiar nouăzeci de ani vârsta morții actuariale. Raționamentul celor care susțin schimbarea e transparent și limpede ca apa, spun ei că, ajungând la acele vârste, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o pasionează triourile conjugale. În acea perioadă am început și meditațiile la engleză. Prima clientă era o elevă care adormea cu capul pe masă, deși o servisem cu cornulețe cu rahat, iar sub fereastra camerei doi muncitori spărgeau trotuarul cu baroasele. A urmat băiatul unei colege, profesoară de română. Îl chema Octav și era student în anul trei la Chimie. Chimiștii sunt oameni toleranți, timizi și tonici. Îi predam după cele patru volume de Essential English publicate de Eckersley prin anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fi asemănătoare cu încercarea de a stinge un incendiu izbucnit într-un coș de gunoi dintr-un apartament al unui zgârie-nori inundând cu apă clădirea de sus până jos”. Mai era adăugată și următoarea comparație: „este ca și cum ai folosi un baros pentru a strivi un păianjen”. Ceea ce poate nu știți este că bolile iatrogene și efectele medicamentelor alopate omoară cei mai mulți oameni în lume. Nu cancerul, nu bolile cardiovasculare, nu accidentele, nu altceva. Anual 100.000 de persoane suferă de pe urma efectelor toxice
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
folosim, mai ales în exces. Obișnuiți-vă să le considerați drept o măsură de ultimă soluție, nu pentru chestii banale cum ar fi durerile de cap, insomniile sau chestii minore. Ar fi bine să încetăm „a mai ucide păianjenii cu barosul”. Evitați produse care conțin ouă crude (datorită albușului care nu este sănătos de consumat în stare crudă) conține avidin, o glicoproteină ce împiedică absorbția biotinei (vitamina B7) în intestin; prepararea termică a ouălelor inactivează această proteină lăsând biotina intactă. Încercați
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de brocart, ca și cum ai smulge de pe trupul tău placenta unui vițel abia născut, și depărtează-ți picioarele, femeie, ca și cum ai deschide o carte din care curge toată sămînța
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât zgura. Baroase cumplite zdrobiră tăcerea în cioburi de răcnete mari cât durerea, țăndări din sufletele noastre au ajuns pân’ la cer, martirii ardeau pe ruguri de ger... Atât de cumplite au fost suferințele, atât de năpraznică a fost urgia, încât în noaptea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fi putut trece ușor cinci oameni deodată. Metalul părea îndoit și tăiat în multe locuri. Deschizătura dădea spre un alt coridor. - N-aș fi crezut că așa ceva e cu putință, murmură Pennons prin casca desfăcută a costumului său spațial. Nici măcar barosul nostru greu de zece tone n-ar fi în stare să găurească dintr-o singură lovitură un perete de microoțel gros de patru degete. Da, am auzit o singură izbitură. Dezintegratorului atomic i-ar trebui cel puțin un minut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întrebare, dar pe scaunul părăsit de el tocmai se așeza un bătrân. Fara se grăbi de-a lungul unui coridor larg, tulburat de sunetele ciudate ce izbucneau de peste tot. Deschise nerăbdător ușa, și zgomotul îl izbi ca o lovitură de baros. Era atât de intens, încât se opri în prag, retrăgându-se speriat. Dar rezistă, clipind continuu din ochi, și încercă să-și ordoneze vălmășagul de imagini vizuale care rivalizau ca magnitudine cu acel torent de sunete. Bărbați, bărbați, bărbați pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310} Și se amărâră țiganii foarte tare, Și scriitorilor îndată porunciră, Și veniră Cum auziră, Cu ciocanele, Cu cleștele Și cu stropitoarele, Doi foi, două baroase, Cu pilele, Și rupseră legile Și scriseră la Moidit, Mitropolitul cel vestit, Carele ține douăsprezece țări vestite, Adică de la pusta secreată, Că acolo era țara bogată, Și le trimise popă pre Mătrăgună Cel de viță bună, Și pre cinstitul Porgație
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o fugă de la Arsenale. Se întoarse și ieși pe o ușă; apoi, în ultima clipă văzu pericolul de moarte și încercă să sară înapoi. PREA TÎRZIU ÎNSĂ. MONSTRUL DE ȘASE METRI ÎNĂLȚIME SE NĂPUSTI ASUPRA LUI. LABELE LUI CA NIȘTE BAROASE ÎL ARUNCARĂ ÎNVÎRTINDU-SE DE-A LUNGUL UNUI PERETE, AMEȚIT, CONȘTIENT DOAR PE JUMĂTATE ȘI CU UN GOL ÎN STOMAC. ÎNCERCĂ SĂ SE MIȘTE, SĂ SE RIDICE \ ȘI VĂZU GIGANTICUL ȘOBOLAN ALB REPEZINDU-SE CĂTRE EL, CU DINȚII MARI RÎNJIȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
DE UNITĂȚI DE PLATĂ. Degetele lui se strînseră pe manșa albă pe care erau gravate cuvintele Propulsie Infinită și, acum că sosise momentul, nu mai șovăi. Cu o mișcare bruscă trase pîrghia pînă la capăt. Simți o lovitură ca de baros. NOUA CEASURILE PARCĂ SE TÎRAU ÎN DIMINEAȚA ACEEA. ÎMPĂRĂTEASA PĂȘEA PRINTRE OGLINZILE ÎNȘIRATE PE PEREȚI. ERA O TÎNĂRĂ ÎNALTĂ ȘI BINE FĂCUTĂ. LA UN MOMENT DAT GÎNDI: "CE ÎNCORDATĂ PAR, CA O AJUTOARE DE BUCĂTĂREASĂ TRUDITĂ PÎNĂ LA EPUIZARE. ÎNCEPE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de metal, smulse din mașini avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aramă pentru Canada!... Dar bielele! Tot la tine vin oamenii pentru ele! Un om de afaceri venise să comande niște biele: — Știți, sînt pentru străinătate. Dacă nu sînt bune, le dau la rebuturi. Cu glasul lui liniștit, jucîndu-se cu un baros de zece kilograme pe care-l ținea cu mîna dreaptă, bunicul meu a răspuns că el nu avusese niciodată vreo comandă dată la rebut. A făurit singur bielele acelea, luptîndu-se cu metalul pus În picioare pe o nicovală din fontă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cum pironul avansa puțin câte puțin, doar ca să vadă o clipă mai târziu cum iese afară, ca și cum cheresteaua rănită se vindeca singură și în acest proces forța pironul afară. Un aer de disperare se simțea în eforturile sale, iar loviturile barosului cădeau din ce în ce mai repede și mai tare. Fără niciun folos însă, fiindcă blestematul de piron nu voia să intre. Frustrat de visul său și mai ales de absurditatea acestuia, Kezel se trezi și realiză că sunetele pe care le interpretase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mult, în clipa asta n-ar fi putut spune care era aceea, mama decedată, tatăl copleșit de tristețe, ori chiar bărbatul ei, da, putea fi bărbatul, era cel mai logic. Auzea de parcă ar fi venit de sub podele zgomotul surd al barosului spărgând argila, dar astăzi zgomotul loviturilor i se părea diferit, poate pentru că tatăl nu era însuflețit de simpla nevoie de a munci, ci de mânia neputincioasă că n-o va mai face. O să dau telefon, murmură Marta, tot gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
așa de simplă ca acum, așa de banală, cotidiană, o femeie care a telefonat la Centru pentru că trebuie să-i vorbească bărbatului ei, nu poate să fi fost prima, și, cu siguranță, nici ultima. Când Marta ieși în curte, sunetele barosului încetară brusc să pară că vin din pământ, acum veneau de unde trebuiau să vină, din colțul întunecat al olăriei unde era ținută argila extrasă din carieră. Se apropie de ușă, dar nu trecu de prag, Am telefonat, rosti, au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
odată, dar atunci râzând, am recunoscut-o totuși, era Csákány, m-am uitat în sus și l-am văzut cum se apropie de noi în fugă, cu o țeavă lungă de fier într-o mână, iar în cealaltă cu un baros, alerga, lovindu-le între ele pe deasupra capului, de răsuna tot povârnișul dealului, în timp ce striga, victorie, victorie. Avea pe cap o cască de miner, cum zăceam acolo, pe pământ, am văzut că becul de la cască îi strălucea în soare, de parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată în Deltă, de la lipoveni, dar toată gașca lui Lupu o și luase între timp la fugă, Marius, Zolika, Puștiu, fugeau cât îi țineau picioarele, Csákány a lăsat barosul jos, lângă țeavă, spunându-mi că nu-nțelege ce s-a petrecut cu lumea asta, pe vremea lui puștii mai știau ce-i aia un caft cinstit, adică unul contra unul, cu mâinile goale, cum cere onoarea, dar acum umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
toate, foarte cinstit. Apoi mi-a zis să-l conduc până la coșmelia lui, că de mult voia să-mi arate ceva și, oricum, ar fi cazul să mă aranjez puțin înainte să merg acasă. A ridicat de pe jos țeava și barosul, punga lui Lupu cu cărămida în ea era tot acolo, i-a dat un șut, punga a zburat, foșnind și învârtindu-se, vreo șapte metri, aterizând în noroi, printre smocurile de iarbă, atunci Csákány a arătat cu țeava spe vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]