225 matches
-
m-ați făcut de rîs?! Dealtfel, mi-a spus omonimul liceului vostru că ați fost buni la Latină! Și, cum printre noi erau câțiva dintre colegii de clasă, care rămăseseră la Lazăr și dăduseră examen de-a VIII-a acolo, Barosanul li se adresă, zîmbind: ― Mă, să stați drepți, și să fiți respectuoși cu ăștia care au dat examen particular de a VIII-a aci, la Seminar! ― De ce, domnule diriginte? întrebară ei mirați. ― Așa, pentru că voi ați făcut numai opt clase
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesori că nu ne-am tuns! ― Stați jos și așezați-vă în bănci, așa cum eram în clasa a VIII-a! ― Cât e ceasul? ― Șase! Trebuie să sosească dintr-un moment în altul și corpul didactic! ― Mă, mi-e dor de Barosanul! ― Cui nu-i e dor de el? Tot timpul m-am gândit cu nostalgie la orele lui! ― Dar, în definitiv, de ce n-am proceda noi ca pe vremea când eram elevi? Dragule, ia du-te tu în capul scării și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei opt ani de liceu! ― La ce te gândești, Băjenarule, de-ai tăcut așa, că pe vremuri nu mai puteam să scoatem o vorbă de gura ta?! Un răpăit uniform de picioare trântite pe podele salută intrarea profesorilor în clasă! Barosanul, Atila, Dinu, Radian, Stoiceseu,Todor! Barosanul are în mână catalogul clasei a VIII-a modernă de-acum douăzeci ani. Se suie pe catedră; iar ceilalți profesori se așază pe scaunele dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce te gândești, Băjenarule, de-ai tăcut așa, că pe vremuri nu mai puteam să scoatem o vorbă de gura ta?! Un răpăit uniform de picioare trântite pe podele salută intrarea profesorilor în clasă! Barosanul, Atila, Dinu, Radian, Stoiceseu,Todor! Barosanul are în mână catalogul clasei a VIII-a modernă de-acum douăzeci ani. Se suie pe catedră; iar ceilalți profesori se așază pe scaunele dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun, Barosanul ne face semn cu mâna
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Atila, Dinu, Radian, Stoiceseu,Todor! Barosanul are în mână catalogul clasei a VIII-a modernă de-acum douăzeci ani. Se suie pe catedră; iar ceilalți profesori se așază pe scaunele dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun, Barosanul ne face semn cu mâna și spune surîzînd: ― Stați jos, vă rog! Apoi, în glumă, se adresează lui Ciurea-Stăpînul: ― Costache, de ce nu-mi dai absenții? ― Lipsesc cam mulți, domnule diriginte! Mai bine faceți dumneavoastră apelul! ― ... Sper că lipsesc pentru motive
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acum cinci ani, în urma unei operații. O clipă de liniște dureroasă. Nici un comentariu; parcă n-a mai respirat nimeni în această clipă. Moscu murise! Nu ne venea să credem... ― Popescu-Băjenaru Grigore! ― Prezent! Profesor de Romînă! Toți, profesorii încep să zâmbească. Barosanul se-ntrerupe o clipă: ― Mi se pare că, dintre toți colegii tăi, tu singur ți-ai ales această spinoasă carieră, Tyrtheu!? ― Da, domnule diriginte, m-a atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spinoasă carieră, Tyrtheu!? ― Da, domnule diriginte, m-a atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și tamponează fruntea inundată de sudoare; își șterge apoi pe furiș două-trei lacrimi și spune încet, cu ton de mustrare părintească: ― Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Am mâncat miel dehidomnișoaratat cu jeleu de mentă dehidomnișoaratat, în vreme ce Lady Zdrență descoperea în adâncul inimii ei că-și iubea cu adevărat soțul decedat. Îl iubea, se tânguia ea înspre căușul palmelor. Umerii încovoiați îi zvâcneau înăuntrul vizonului. Cu diamantul barosan cuibărit în palme, se văita că trebuia să iasă ca să-și înmormânteze soțul de trei carate în parcela funerară a familiei. Am mâncat omlete Denver, în timp ce Ducele Vandalilor pocnea baloanele gumei sale cu nicotină și spunea că-i o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a dat din cap ca și când înțelegea, dar a renunțat în cele din urmă. Bătrânul nu și-a dat seama că vorbea singur de fapt, așa că și-a văzut mai departe de explicațiile lui. — Și, peste gangsterii cei neînsemnați sunt yakuza, barosanii... Cu un an în urmă, banda lui Hoshino ținea bine frâiele în mână, dar după incidentul cel grav de anul trecut, s-au mai dat și ei la fund. Cât timp au fost la cârmă, au tot avut loc incidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eu, să nu mai aud vorbă, așa a repetat tov Teodosiu, dar degeaba. C-așa-i profesorul, degeaba îi spui, el tot ce vrea el face. Așa-i felul lui, galanton, să facă pe grozavul, d-aia dă bacșiș, ca barosanii, deși e sărăntoc, că n-are cum fi altfel. Adevărat că-i dă în fiecare zi o bancnotă, adevărat, așa, zilnic, 3 lei, 5 lei, 10 lei, da, câteodată și 10 lei, de parcă nici n-ar ști ce dă. Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și-și mânca sendviciul. Se gândea la ea și spera că se va întoarce. De ieri au început să vină tipii aceia. Burtosul în pijama și halat, l-a recunoscut din prima, e marele Aulius Chiosea, zis Furnal, fost deputat, barosanul de la oțelărie. Are vreo trei firme care vând tablă și laminate. Se vorbește că are încurcături de ceva vreme cu cei din neamul lui Brandaburlea. Îi arestaseră pe unii dintre ei (Cangurașu scăpase, nu avea afaceri în industrie), scormoniseră prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la morți, la ziar, la agenție, care-a trecut acum la privatizare la dom’ Periuță și dom’ Județu, da dom’ Periuță era și pă vremea ailaltă șef la agenția de dădeai anunțuri cu morți și s-a privatizat cu un barosan, nepotul lui dom Județu, patronul de la București care are televiziunile pă cablu și ziarele alea care le scoate împreună cu fostul adjunct cu propaganda la ceceu, tovarășul Muciacaru, Vasile Muciacaru, compania de consulting „Mutchconsult“, s-a mutat și el după evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
meseria în serios. În buzunarul de la piept al cămășii, pe care parcă n-a schimbat-o niciodată cât timp am stat eu în concediu la Mare, s-a lipit, s-a zdrențuit o bancnotă de zece euro primită de la un barosan din ăsta cu bagaj mult. Cu hârtia asta e de-ajuns ca Aurică să intre la bufet, s-o scoată, exact ca-n povestea aceea veche a lui Mark Twain, s-o netezească puțin, se uită în jur ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nimic cu rățoiala, i-o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
jur erau Împărțite. Așteptând ca lumea să se decidă, Brândușă făcu un anunț important: șampănii, vin roșu, icre, brânzuri franțuzești, fursecuri și alte chestii, În cinstea domnilor artiști, morți toți, dacă bine am Înțeles... Și de vânzare! Ce texte bagă barosanul, remarcă unul din cei patru tineri trash, În trecere pe acolo. Băiat de băiat, se vede de la o poștă. Șampanie și caviar. Și ce țoale. Arată ca un rus cu plajă privată la Nisa. Prekrasnâi bobolsevik. Cu rădăcini În Ceka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
înscriu împreună cu Blanchard, că Ellis Loew, tipul de la Curtea Penală, ar fi câștigat o grămadă de bani pariind pe mine înainte de război, iar acum îmi oferea o compensație târzie, că Horrall anulase ordinul de interzicere a meciurilor ilegale, că un barosan din conducerea poliției voia să mă facă fericit și să-și umple și el buzunarele pariind pe mine. Toate poveștile astea erau cam trase de păr, deși știam că boxul era totuși un criteriu ce mă plasa în ipostaza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
într-un costum imaculat, la două rânduri, îi luă locul la pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat barosan decât a unui polițist. Îmi amintea de preotul ăla luteran blând, prieten cu tata până când Bund-ul a fost calificat drept subversiv. Polițistul de lângă mine îmi șopti: — Locotenentul Millard. Adjunctul de la Omucideri, dar de fapt adevăratul șef. Un suflet mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dalia, cu condiția ca ei s-o lase mai moale cu prezentarea obiceiurilor neortodoxe ale lui Betty Short și s-o descrie ca pe o fată naivă, împinsă pe cărări greșite. Din entuziasmul cu care și-a luat rămas - bun barosanul am dedus că ziariștii au mușcat din momeală și au luat de bună replica lui Loew cum că „Cu cât atragem mai multă simpatie în favoarea fetei, cu atât mai suculentă va fi povestea când îl voi pune sub acuzare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca Lee să se-ntoarcă, cu atât mai clar îmi era că viața mea de polițist mare și tare e terminată și îngropată, la fel ca și tânăra aia moartă care devenise obsesia tuturor. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Dis-de-dimineață le-am trimis barosanilor un mesaj. M-am ascuns într-o debara de pe același coridor cu birouașul meu și am dactilografiat cererea mea de transfer în trei exemplare, câte unul pentru Loew, Russ Millard și căpitanul Jack. Cererea suna după cum urmează: Prin prezenta vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
costat cel mai mult la viața mea. Loew și Vogel au reușit să mușamalizeze totul. Am fost șutuit de la Arestări, mi-am reluat uniforma și m-am întors la Patrulă la Secția Centrală, acolo unde îmi începusem cariera. Locotenentul Jastrow, barosanul de-acolo, era pe felie cu diavolul de procuror. Îmi dădeam seama că-mi urmărește fiecare mișcare, așteptând să torn pe cineva, să spun ceva nepotrivit sau să mai adaug o boacănă la greșeala pe care fusesem nevoit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lux) cu măsline, cașcaval, ness sau cu oricare alt produs delicat. Cu dezlegarea de a transporta în strada Perone întregul purcoi de haleală, închiriind un taxi. Papașa, la volanul taxiului oprit, pândea, prin vecinătățile Casei de Comenzi, să vâneze vreun barosan și-o vânase pe Gabi, escrocînd-o și oferindu-se s-o ajute să-i descarce marfa direct prin debaralele din Perone. Stăpâna plătind, cîntărindu-l din ochi și plăcîndu-l și pe noul șofer. Înroșindu-se, bătu genele puțin, făcu ochii mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
302 DANIEL BĂNULESCU arteriale, bandaje, flaconașe, un stetoscop, scoase toate din gentuța de piele, ovală, de culoarea piersicii coapte, pentru a face loc înăuntru celor două mii de bilete de bancă albastre, imprimate cu chipul lui Nicolae Bălcescu și sustrase de la barosanul din Ministerul de Interne. Arvinte remarcă, în treacăt, că, dacă doctorul n-ar fi înghițit banii, ar fi fost ei nevoiți să-i trântească o operație, secționîndu-i, cumva, vena jugulară. Medicul îi asigurase că, deși Sinistratul era departe de forma
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o bucățică de carne și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de băutură, oftară, se uitară la ceasurile de la brâu și se apropiară de vite. Gheorghe nu-i slăbea. Sandu lăsase o mână în jos și era cu ochii țaglă. Ce i-ar mai fi ușurat! Tocmeala începu sub nasul lor. Barosanii se ridicaseră, pășiseră dezmorțiți pe bătătura din fața șopronului și se pipăiseră prin buzunare. Ei luau inima târgului. Erau toți înalți, croiți pe picioare groase, cu spete de bivol și brațe puternice. Tocmașii aveau cizme de lac și nuiele scurte de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]