1,337 matches
-
1975) este originar din Bangor, County Down. S-a format la Universitatea din Coventry și Guildhall Scholl din Londra, unde i-a avut profesori pe Diana Burrell, Jo Kondo, Brian Irvine și Louis Andriessen. Monster este un elogiu adus clarinetului bas, cu întregul său arsenal de moduri de atac dure, astringente sau, dimpotrivă, moi, dulci-amărui, cu toate însă apetisante, consistente. Siobhan Cleary (n. 1970) s-a născut la Dublin, fiind discipolul unor mentori extrem de diferiți stilistic și atitudinal: Franco Donatoni (neoexpresionist
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
Friedrich Haendel, marele oratoriu baroc al muzicii engleze de mijloc de secol XVIII, a fost realizat cu concursul Corului Academic, al Orchestrei de Cameră, al unui excelent cvartet vocal, soliști invitați, soprana Teodora Gheorghiu, mezzo-soprana Mihaela Ișpan, tenorul Tiberius Simu, basul Dan-Cristian Hordea, cu concursul maestrului de cor Dan Mihai Goia. Este de salutat în mod cu totul special reușita acestei producții artistice, acuratețea realizării, susținerea acestui imens edificiu, în condițiile în care - în spațiul vieții noastre muzicale - nu dispunem de
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de odinioară stăruie în continuare. Este - ceea ce se numește - un artist de mare clasă, un artist care dispune de o impresionantă experiență scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluție. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto; o voce bună, o statură scenică convenabilă, o tehnică vocală nesigură. în rolul titular, tenorul Robert Nagy se dovedește a fi un excelent profesionist care știe a-și folosi resursele actuale ale glasului, resurse
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
de oțel pentru plăcile patefonului. Adevărat este că învârteam singur manivela acestuia și chiar în lipsa părinților o ascultam pe Amelita Gallicurci într-o dramatică arie din "Norma" lui Bellini, pe tenorul Schmit, cu "Funiculi-Funicula", pe Șaliapin în "Luntrașii de pe Volga". Basul nu mi se părea destul de adânc. După șaptezeci și ceva de ani, aceeași impresie mi-a lăsat-o, la aceeași bucată - la B.B.C. clasic - Paul Robson. Pe carnetul de note și frecvență din prima clasă - zece pe toată linia - scria
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
Caballe și Luciano Pavarotti până la Angela Gheorghiu. Revenind la Tanglewood... părăsesc acest loc mirific cu regretul de a nu fi ascultat concertele finale ale festivalului... concertele...în care au apărut pianiștii Pierre-Laurent Aimard și Emmanuel Ax, bas-baritonul Jose van Dam, basul Samuel Ramey, dirijorul Frans Bruggen conducând "Orchestra secolului al XVIII-lea". Deși a fost anunțat în program, nu a cântat în festival nici Leon Fleisher, celebrul pianist și profesor. Cu trei zile înainte de concert a acuzat dureri ale tendoanelor celor
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
din cronica lui Schedel, pe care Stolzing îl recompune exact, dar cu susul în jos, motiv pentru Beckmesser să-l pice. "Tabulatura" cu regulile artei constă într-o serie de vechi gravuri (inclusiv ale lui Dürer) prezentate de Fritz Kothner (basul Markus Eiche, o voce impresionantă, care face din acest personaj secundar aproape unul principal) în power point, și mai ales în teancuri mari de cărțulii galbene din cunoscuta serie de clasici a Editurii Reclam (cam pe nedrept devenite emblema tradiționalismului
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
factură sînt luminile lui Roll, avînd consistența mata nu a mierii, ci a catifelei. Densități suspendate, texturi strunite de așezarea întîmplătoare dintr-un cadavre exquis, experimente ale epitetului, ale imaginii (norul de absint, "în penumbră au dansat păpuși albastre în bas", "pe aici sălciile cresc ca pescarii: pe marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de Marcel Iancu și ilustrat cu desene, unele inedite
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
liniar-patetic, urmate însă de o ameliorare palpabilă atunci când compozițiile aparțineau unor autori mai apropiați de limbajul jazzului: Claude Nougaro, Leo Ferrer. Un atu bine exploatat de Dee Dee este experiența ei din sfera dansului, ca și profesionalismul acompaniatorilor: Ira Coleman/bas, Marc Berthoumieux/acordeon, Jean-Marie Ecay/ghitară, plus bateristul argentinian Minino Garay. Muzicienilor de culoare le-a fost rezervat un spațiu consistent în festival. Archie Shepp - corifeu al free-jazzului din anii 1960 - a prins o seară foarte bună la Sibiu 2007
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
necesarmente întru literă, ci mai cu seamă întru spirit. Mult-așteptatul recital Rava de la Sibiu ne-a adus și revelația altor patru muzicieni de talie mondială, chiar dacă dintr'o generație mult mai tânără: Gianlucca Petrella/trombon, Andrea Pozza/pian, Rosario Bonaccorso/bas și Emanuele Maniscalco/baterie. O revărsare de melodicitate, specific peninsulară, evidențiind valențele melodic-timbrale ale celor două instrumente de alamă protagoniste. Dar și o admirabilă capacitate de interrelaționare, schimburi rapide de idei, cu humorul lor subiacent. Grandiosul final a aparținut celebrei
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
comenzilor. Exact în momentul în care Dalida începe să-și povestească o aventură din Egipt cu un tinerel care a făcut-o să se simtă bătrână, de la o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman, mai încet, deranjăm pe toată lumea, încearcă Lionel să-l potolească. — Ție de ce-ți mai e frică? Peste o săptămână ești francez, poți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat de cîțiva oameni de pe peron...Chapeau bas! CÎți dintre colegii lui din ziua de azi ar repeta isprava?... Că tot vorbim despre oastea nevăzută a teatrului : cineva de la tv m-a rugat să spun cîteva vorbe despre sufler. Cu ocazia asta, mi-am amintit firește, de piesa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu-mi displace. Prima dintre ele nu mă lasă să mă căsătoresc, iar a doua nu mă lasă să gândesc la rece, să fiu un lucid. Ce vorbești, domnule? Vezi să n-o iei cumva pe ulei - sună vocea de bas a domnului Ilea Hera, ca toate zeitățile antichității precreștine, e o închipuire a oamenilor din acea societate. Atât, nimic mai mult. E o concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de carte și a cozonaci, ele nu cară pianul de colo-colo prin casă, ca să cânte copilul, ele dispar când pieptul lor se veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, și cineva lucra la clape pentru ea, și basistul și toboșarul, și producătorul, și inginerul de sunet... „De ce?“, șopti suflându-și nasul. „De ce mie? De ce îl iubesc? De ce sunt proastă?“ Chiar așa, de ce? ...și Bono cânta mai departe, semi-neînțeles, basul făcea monoton „bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum-bum“, toba „mbu-mbu-bu-tchik-tu-du-du-tchik“, keyboardul „nieeeeu-niieoouwh“, chitara „ta-diu-ta-diu-ta-di-di-deam-diu“, producătorul urmărea luminile verzi și roșii care arătau sonoritatea, inginerul de sunet scotea din feedbackul chitării învârtind un buton... Dublin 1986 - București 2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
al primelor pagini. Vedeți cu ochii dumneavoastră, judecați ce escrocherie ! Ermes Marana traducea un roman de doi bani, cuvânt cu cuvânt, și ni-l prezenta ca cimerian, cimbric, polonez... Răsfoiești fotocopiile și de la prima privire înțelegi că acest Regarde en bas dans l’épaisseur des ombres de Bertrand Vandervelde n-are nimic de-a face cu nici unul dintre cele patru romane pe care a trebuit să le întrerupi. Ai vrea să-l avertizezi imediat pe Cavedagna, dar el scoate o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
băutură Închisă la culoare, păstrată În frumoase butelci de sticlă șlefuită și prin urmare, la puțină vreme, veselia deveni și mai contagioasă, iar subofițerul scoase din Învelitoarea ei o chitară veche și Începu să cînte, cu o voce adîncă de bas, un cîntec spaniol de demult. Curînd i se alăturară și marinarii, mai apoi pasagerii - printre care și un preot și un militar -, iar În cele din urmă căpitanul, cavalerii și doamnele le ținură isonul, strigînd cât Îi țineau bojocii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de mișcare nu prea reda starea de spirit pe care ea o încerca atunci când asculta această muzică nouă. Într-adevăr, ritmul era alert, bine conturat, cu un bas ce-ți răsuna în stomac dar, ascultându-l, nu-i venea, nicidecum, să sară, să urle și să-și scuture capul de parcă ar fi vrut să-l arunce în camera cealaltă. Încercă, pe loc, câteva mișcări de picioare și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Împreună. Spre marea surprindere a nepotului, fanfara-orchestră evolua magnific și ... se completa Într-un mod fericit. Moș Costachi, pe care Va numai „muzicant” nu-l bănuia a fi, Își desfăcu palma dreaptă, o așeză deasupra gurii și Începu să imite basul și nu o făcea deloc rău, deacum el ținea ritmul, hangul cum Îi spunea bunicul care cedase șefia formației (de, moș Costachi era fratele său mai mare). Surpriza serii avea s-o producă ... bunica Ileana, o femeie foarte serioasă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sau dreapta-împrejur, că ajungi în aceeași poziție), ori pleci spre drumeagul care se termină sus, hăt în deal, în viile nu știu cui. Dacă apuci spre deal, vei fi acompaniat de lătratul a fel de fel de cîini. Unii cu voce de bas, alții de bariton și alții care te pot scoate din sărite, adică niște jăvruțe sadea. În deal este o casă mare, frumoasă, cu o vedere superbă în orice direcție ai privi. Dacă mai ai și puțin noroc să cazi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că basu’ lui Îi iriș, că șede la ofis pînă seara tîrziu și că acasă Îl duce un draiver cu caru’ de foc. Și părintelui i-au dat multă bătaie de cap scrierile astea, dar i-a lămurit Floarei că bas trebuie să fie boierul, groful de Ame rica, celelalte-s meșteșuguri din fabrică. Pentru sine, a Înțeles că un iriș trebuie să fie vreun irlandez, țară unde știa că Biserica Catolică e la mare cinste, așa că patronul nu putea fi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un zornăit fără sfîrșit: moara s-a stricat pesemne, pentru că toți dolarii au curs afară, iar domnii s-au apucat a rîde și a bate-n palme. Ba cu toții, vreo patru, au scos bani din portofele și i-au dat basului ca să-l despăgubească de prostia femeii care-i prăpădise moara. — Flory, tăți Îs ai tăi! o zîs atunci basu’. Io n-am vrut a strica nimic, domnule, s-a pus Floare pe plîns cu lacrimi grele, nici un rău n-am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu măști ori fără măști, mă rog, avea o acustică foarte bună. Cum să nu sar de pe scaun la una ca asta?... Floare le povestise celor opt-nouă ani ai mei că În fiece sîmbătă, negreșit, la casele lucrătorilor, sosea din partea basului un butoi cu bere. Mă chinuiam să-mi bag În cap cum de venea acel butoi singur, fiindcă niciodată ea nu arătase cine-l trăgea după el ori cine-l mîna la vale. De cum zvîntau butoiul, muncitorii Își schimbau hainele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ani de Americă ai lui Gheorghe și vreo șase ai ei. Mr. George, după stabilirea lui la Chicago, nu se des păr țise cîțiva ani buni de fabrica irlandezului. Ba la rîndu-i, și Mrs. Flory lucrase Într-un fel pentru „basul iriș“. Acesta Își adăpostea muncitorii imigranți Într-un șir de case de lemn, mai bune decît multe dintre cele pe care le lăsaseră ei prin locurile de obîrșie. Pomean izbuti cumva să vorbească cu el, cerîndu-i să-i Închirieze una
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
adevăr o astfel de nevoie. CÎnd dădu de St. Patrick la loc de cinste În casa lui Flory, făcu ochii cît lămpile: — Și voi vă Închinați la... - și arătă spre statuetă. — Of course, răspunse Gheorghe gîndindu-se la SÎnpetru cel Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]