510 matches
-
Ai valiza cu tine. Se uită la Manuel rezemându-se de spătar. — Stai jos. Scoate-ți basca aia. Manuel se așeză. Arăta cu totul altfel fără bască. Era palid și coleta prinsă de creștetul capului ca să nu se vadă de sub bască Îi dădea un aer ciudat. — N-arăți prea bine, spuse Retana. — Doar ce-am ieșit din spital. — Auzisem că ți-au tăiat piciorul. — Nu, s-a făcut bine. Retana se aplecă peste birou și Împinse spre Manuel o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mare pentru cafea și un pahar pentru coniac. În mâna stângă avea o sticlă de coniac. Le lăsă pe masă și un băiat care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu mâner lung. Manuel Își scoase basca și chelnerul Îi observă coada prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la sticlă. — Da. Mâine. Chelnerul rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul pe masă. Citea ziarul cu atenție, silabisind. Când obosi Îl privi pe Manuel, lăsându-se greu În scaun, cu basca căzută pe frunte. Manuel se ridică de pe masă și-l privi: — Salut, Zurito. — Salut, puștiule. Am dormit, spuse Manuel frecându-și fruntea cu dosul palmei. — Păi, așa m-am gândit și eu. — Cum merge? — Bine. Ție? — Nu prea bine. Tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
arsă ca de cuptor, ce arăta destul de Îndrăzneț, dar evident incapabil să-și suporte propriile sentimente. Chiar el. Trebuie că sunt mii de astfel de oameni. Dar acesta era Walter al nostru. Într-o haină de ploaie neagră, cu o bască, păr cărunt adunat În smocuri Înaintea urechilor; obrajii lui roșiatici-măslinii, de ceainic; buzele sale mari cu nuanță de dudă - mă rog, imaginați-vă Lumea Cealaltă; imaginați-vă butoaie Întregi de suflete; imaginați-vi-le trimise la incarnare și la naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la hol și la zidurile herniare de pânză, cele două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
israelieni. Banii erau furnizați de Gruner. Și astfel Sammler se alăturase armatelor pe trei fronturi. Era curios, lucrul acela. La vârsta de șaptezeci și doi de ani pe câmpuri de bătălie, purtând acești pantofi și o jachetă din bumbac indian și o bască albă murdară de la Kresge’s. Tanchiștii Îl recunoșteau drept american din cauza jachetei, strigând „Yankeule!“. Venind la ei, vorbise unora În poloneză, altora În franceză, engleză. Se gândea la sine În anumite momente ca la o cămilă printre vehiculele blindate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Biblie și-apoi din cărțile lui Prodan, despre iobăgia în Transilvania și despre Supplex Libellus... La nunți, noaptea, înainte de 12, când sunt serviți tăițeii, ceterașii cântă imnul lui Iancu, și bărbații, oricât de beți ar fi, își scot clopul sau basca de pe cap. În fața casei avem o cruce mare, de piatră, aproape că ajunge la acoperiș. A fost ridicată de bunicul meu și frații săi și mama sa „întru amintirea iubitului soț și tată Ioan Ghiura, mort pe câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cum să-l ajut? Ce să-i spun? Poate i-o fi și foame, să-i dau să mănânce.” „Mănâncă, mă, mi-a zis, mănâncă!...” Mi-a găsit un loc la internat, apoi am intrat în școală. Tata își luase basca de pe cap și și-o frământa în mâini, privind spre cancelarie. Nu îndrăznea să intre. Într-un târziu a apărut o profesoară, și tata s-a rugat de ea să stea puțin de vorbă cu mine, „Să vedem, doamnă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai are rost să stăm la examen sau plecăm acasă”. „Dar cum vă pot spune ceva acum, așa dintr-o dată?” „Vă rog, doamnă, întrebați-l ceva, doamnă!” Cred că tata avea ceva tare umil și caraghios cum își frământa așa basca în mâini, că ea a zâmbit subțire și m-a luat pe după umeri și a intrat cu mine într-o sală de clasă goală. M-a întrebat tot felul de lucruri din literatură. După un sfert de oră am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să plece înapoi, la gară. Se uită la mine din poarta internatului. „Copile, eu plec. Mă duc. Te las.” „Bine, tată.” S-a mai uitat încă o dată la mine (Dumnezeule, și acum îmi amintesc privirea lui) și și-a pus basca pe cap și a plecat, fără să se mai întoarcă. Știi, Mihaela, am simțit că m-a lăsat de tot, singur cu viața, să fac ce pot, că el nu mai avea putere și dragostea lui nu era de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
când Popescu se pregătea să-l Întrebe ceva (ceva gen „matale ai fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Îl și cunoscuse. În orice caz, mai auzise câte ceva despre el. Iată cum, un singur element era suficient pentru ca ascultătorul să fie captat de o altă poveste decât cea de care interesul său este legat direct. Tânărul neras și cu bască simți că i-a surprins pe ceilalți și se grăbi să continue. „Când eram pă Salvare, l-am adus io de câteva ori la Spital și parcă știu că tot Bălan Îl chema pă buletin.“ O poveste cu nebuni poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în cinșpe lei. - Ho-ho, făcu poetul, Nenorocitul nu știe că ieri am dat-o p-a mea cu șapte... Din ce în ce mai mult îmi căutam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce să-și facă griji. Judy era făcută dintr-un material mai solid decât s-ar fi așteptat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mânerul greșit, iar Judy își reluă ascensiunea. — Oprește-te! Oprește-te! Asta-i o afurisită de dovadă! zbieră inspectorul. Dar era deja prea târziu. în clipa în care funia se adună toată la capătul troliului, Judy ajunse și ea acolo. Basca de ciment se dezintegră, capul păpușii fu presat între butucii troliului și corpul ei începu să se umfle. Picioarele i-au fost primele care au avut de suferit. — M-am întrebat adesea cum arată elefantiazisul, zise dr. Board. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
copiator al lui Thomas Mann din Zauberberg. În Dicționarul Scriitorilor Români, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, 1995, pag. 29, am dat peste poza unui bătrân de treizeci de ani neîmpliniți, cu o cută verticală aspră la rădăcina nasului, o bască muncitorească pe cap, ochii cu foarte mult alb, gura strâmbată într-un rictus spre un fotograf care nu-ți poate face plăcere, capul ăsta stă ridicat pe două perne, în spate e un geam prin care poți să vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
luat unu’ de noapte, atunci? Voiai să dormi lîngă Ăștia? — Sigur. De ce nu? — E mai confortabil așa. — Confortabil pe dracu’. BĂrbatul care se uita pe fereastră ne privi și ne făcu cu ochiul. Era mic de statură și purta o bască pe cap. Pe sub ea se vedea un bandaj Înfășurat În jurul frunții. Și cel de care era prins cu cătușe purta o bască, numai că avea un gît gros, era Îmbrăcat Într-un costum albastru și-și purta basca de parcă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se uita pe fereastră ne privi și ne făcu cu ochiul. Era mic de statură și purta o bască pe cap. Pe sub ea se vedea un bandaj Înfășurat În jurul frunții. Și cel de care era prins cu cătușe purta o bască, numai că avea un gît gros, era Îmbrăcat Într-un costum albastru și-și purta basca de parcă și-ar fi pus-o special pentru drumul Ăsta. Ceilalți doi bărbați erau cam de aceeași statură, doar că cel dinspre culoar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
purta o bască pe cap. Pe sub ea se vedea un bandaj Înfășurat În jurul frunții. Și cel de care era prins cu cătușe purta o bască, numai că avea un gît gros, era Îmbrăcat Într-un costum albastru și-și purta basca de parcă și-ar fi pus-o special pentru drumul Ăsta. Ceilalți doi bărbați erau cam de aceeași statură, doar că cel dinspre culoar avea gîtul mai gros. — Șefu’, Îmi dai o țigară? Îl Întrebă pe tata cel care ne făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
valiza jos, o deschise și băgĂ Înăuntru cartea și ceva ce-a scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei. Dincolo de tranșeul oribil, mierlele și scatiii reveniseră la un tril mai firesc. Fiecare scaiete era îmbrobonat de rouă și fiecare spin. Nările îi erau invadate de mirosul reavăn al libertății. Deși beat de triumf, Leonard nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam. Sacoșa de rafie o tupilam la rădăcina boschetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lună tot își ia țoașca de piele (aia de-o are de la madam Daniel), o îndeasă cu ce mai găsește la îndemână, își trage pe ea cojoacele, își pune dinții, se îmbrobodește cu două basmale, își leagă cu un fular basca țeapănă pe care și-a făcut-o din resturile de la palton acu nouă ani și o ia din loc. Omu ei, el îi zice c-o ia din loc : Ce faci, iar o iei din loc ? hârâie de-acolo, din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
uită țintă la ea și un zâmbet îi întinde buzele groase. Pantalonii de casă, fără curea, îi atârnă pe trupul îngust ; deasupra, bluza verde, decolorată. — Dacă știam, nu mai băteam drumul pân-aici de pomană... Dar se scoală, își scoate basca, se apleacă după țoașcă și așază pe masă borcănelul cu murături, sticluța, usturoiul și ceapa. Îi e necaz c-a venit până aici și n-a găsit-o, dacă te lași pe ei, nu vine unu, da nici așa, numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la urma urmei, el n-are azi timp de ea... Dacă vrea să stea, n-are decât să stea, dacă vrea să plece, n-are decât s-o facă... — Parc-ai fi Napoleon în Rusia, mătușă, spune, cu ochii la basca ei. O bască țeapănă, făcută din resturile de la palton acu nouă ani și umflată cu vatelină. Și peste bască, peste urechi, înnodat sub bărbie, fularul. — Napoleion, în Rusiia, unde-i vrea tu, ce-i vrea tu sânt, da-mi ține
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]