333 matches
-
De fapt, Voronin merge pe mâna Rusiei, el fiind un simplu pion într-un joc geo-politic de anvergură globală. Ce se ascunde, oare, în spatele acestui "plan secret"? De ce Rusia este gata să-și sacrifice copilul legitim și iubit, Smirnov, în favoarea "bastardului" Voronin, care a jucat, deseori, la două sau chiar la mai multe capete? Explicația o găsim, așa cum spuneam, în jocul geo-politic global. Într-un asemenea joc, sentimentele, rudenia, declarațiile de dragoste și altele asemenea care țin de morala comună n-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
crede, chiar, că romană-i a sa inimă, Plină de virtuți dar e regină, Măria Ta. Iar Roma nu va să schimbe vechea lege, Sînge cu alt sînge să lase să se lege Nici n-ar recunoaște pe-ai săi bastarzi vreodat' Născuți dintr-o-nsoțire de neacceptat Preabine știi cum, pe ai săi regi blestemînd, Roma, cu nume-atât de nobil și de sfînt Le jură, pe vecie, o ură oarbă. Și de fu Cezarilor supusă roabă, Astă ură, chezașă de-a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Bîlbîit, fiu al împăratului mort, apoi, după o pauză de trei ani, lui Carol cel Gros (de la 881 la 888), fiu al lui Ludovic Germanicul, care se dovedește repede incapabil și este detronat de către mai marii Germaniei, la inițiativa unui bastard al lui Carloman, Arnulf. Acesta este ultimul suveran carolingian care este încoronat ca împărat la Roma, după două descinderi în Italia, în 894 și 895. După aceasta, pierzîndu-și orice semnificație, coroana nu va mai fi purtată decît de prinți mărunți
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lui Eduard de către un consiliu format din șefii principalelor familii. Îndreptățit de promisiunile pe care Eduard și chiar Harold, trimis cu o ambasadă în acest sens în 1064, i le-ar fi făcut, cel care mai este încă numit Wilhelm Bastardul și care mai tîrziu va deveni "Cuceritorul" hotărăște să intervină în insulă pentru a se încorona aici rege. În septembrie 1066, corăbiile sale, trans-portînd o armată de 10000 de oameni, trec Marea Mînecii; la 14 octombrie, în urma unei bătălii mult
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de circumstanță prin care fabulistul își asigură sprijinul și protecția celor mari. Ele pun în scenă poziții din cîmpul literar și politic care tind să instituie și să asigure, unul față de celălalt, o relativă autonomie. Astfel, dedicația pentru Delfin: Ilustru bastard al prințului iubit de zei, La care astăzi privește-o lume-ntreagă, Și care, făcînd să se aplece ilustre capete în fața lui, De azi înainte își va număra zilele doar prin victorii, Altcineva îți va spune cu voce tare Faptele
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cincisprezecelea roman din cele douăzeci de romane ale ciclului Rougon Macquart, determinând o reacție violentă din partea contemporanilor. Acest roman nu prezintă decât un episod din viața familiei Rougon Macquart, o familie sfâșiată de ura dintre cele două ramuri ale ei: bastarzii și burghezii, în timpul celui de-al doilea Imperiu Francez. Ciclul respectă tehnica utilizată de Balzac în opera sa, Comedia umană, dar romanele lui Zola trebuie lecturate în întregime pentru a asigura comprehensiunea textului. Deși în epocă, romanul Pământul a fost
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
fatală a Lenorei, ceea ce deschide și tema maternității morbide. Impunerea voinței mamei, de aceea, completează fără să ne mai mire clișeul romanesc. Sia fusese obligată la o continuă rătăcire între domicilii pasagere, decurgînd direct din situația mai puțin obișnuită a bastardului pentru care taina pecetluiește identitatea mamei. Este de înțeles ca itinerariul obscur, trecînd succesiv prin casele unor mame de împrumut să sfîrșească, după speranța tatălui, în casa nouă a Linei Rim, responsabilă pentru deriva nomadă a fiicei sale secrete. Variantă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
quo patre sit natus>>, din ce tată e născut." (Satire, I, 6). Să (nu) mai spunem că autorul însuși, Călinescu, poate fi asociat aceluiași complex, cel care a dat naștere un unui veritabil "roman familial" romanul "copilului găsit", sau al "bastardului" (cele două variante analizate de Marthe Robert în Roman des origines et origines du roman). Amănuntul de viață poate deveni crucial în înțelegerea dispoziției creatoare, în considerarea personalității vii a artistului, după cum, simetric, percepția criticului în raport cu "lumea de hîrtie" implică
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile unui bastard de origine aristocratică și ale unei fete, Rose-Marie, ce are un anumit rol în evenimente. Evocare istorică, sub semnul aceluiași „s-ar fi putut întâmpla”, Fluierașul și alămâia (1962) narează întâmplările a doi băieți în timpul răscoalei lui Horea, Cloșca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
POLITICE" Limbile noastre moarte sînt cuvinte pentru a răspunde. "Ideologia dominantă" spunea marxismul. "Hegemonie", preciza Gramsci. Astăzi, ca să eliminăm acest reziduu copleșitor și inclasabil de măceluri disciplinare, vom spune "consens". Cuvîntul iese în evidență. Și este, în mod aparte, obscur. Bastard straniu și fascinant, acest termen al fiziologiei este împrumutat în secolul al XIX-lea de sociologie datorită lui Auguste Comte, care (printr-una din acele geniale intuiții, pe uitarea cărora s-a construit sociologia, fiică ingrată în acest context) vedea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de a mînui sabia cuvîn-tului divin în îndreptarea sufletelor către Ceruri; iar aristocrația vedea marile scaune episcopale numai ca pe niște mijloace de cîștigare a adulării și diferitelor funcții, ori ca plasamente potrivite pentru tinerii lor fii sau chiar pentru bastarzii lor. Nu a durat mult pînă cînd ceea ce a început ca rapacitate pentru bani să devină sistem politic și aproape constituțional în cadrul statului; aș putea să vă dau exemple despre ceea ce vorbesc din rîndul tuturor națiunilor europene; în fiecare dintre
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
spre Voichița. Se răsucește pe călcâie, brutal, și fuge. Alexandre!! Săndrele!! îl cheamă cu glas de clopoțel Voichița. Ce vrea mucosul acesta?! se stropșește Alexandru. Nu vezi?! E topit după tine! Ce vorbești? Suntem buni prieteni... Am auzit că-i bastardul lui Vodă. Și ce dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luptat cu mine... E... e mai presus de puterile mele... Îți faci iluzii că "te iubește"! izbucnește Maria într-un râs isteric, batjocoritor. Nu pe tine te iubește! Nu pe tine! Pe cealaltă! Pe aia cu care a zămislit pe bastardul acela! Mărușca, îngână Voichița. Vezi că știi?! "Măruța" lui! Pe ea! Nu pe tine! Toți spun că-i semeni ca două picături de apă. În tine, o iubește pe ea! Tot pe ea! "Marea lui dragoste!" rostește batjocoritor. Îți faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
care a luat-o, după părerea mea, pe căi greșite, dar care nu merită mai puțin pentru asta recunoștința veșnică a Parisului și a Romei. Fratele lui nu este un om de aceeași valoare; este un caracter greu de definit: bastard al Bourbonilor, între papagal și om, nu se vede bine dacă este un bărbat încă tânăr sau o femeie tomnatică. Nu e om prost, deși are stofă de așa ceva, nici o pasăre, deși are cioc de pasăre; nu este un om
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
literar, la chiar apariția ei în ianuarie 1945. Cornel Regman identifică un stil, „o desinvoltură persiflantă”, un fel monden de a fi al membrilor „dinastiei” Caragiale, pe care-l apropie dandysmului în care deslușește și un reflex patologic în latura bastardului Mateiu. „E o poză acesta, un soiu de „dandysm” al Caragialeștilor, sau mai degrabă un maniacalism care poate fi întâlnit în forme felurite chiar la scriitorul mare de mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Matei în introducere, cu de trei ori câte paisprezece generații începând cu Abraham? Pentru că paisprezece este cifra simbolică a lui David și pentru a îndepărta bănuiala că individul venind dintr-o Galilee rău famată "acolo sus" ar fi fost un bastard. "Patronul nostru este de neam bun, din acest punct de vedere n-aveți a vă teme de nimic." Adică: tot ce vi se spune este în regulă, s-a petrecut conform programului. Cușer. Desigur, din punct de vedere tactic, trebuia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dea seama că nu o interesa un bărbat tolănit în iarbă, cu cinci cutii goale de bere lângă el. Luni dimineața! Am închis ochii și-am încercat să-mi amintesc numele fraților Karamazov. Mitea, Ivan și Aleoșa. Mai era și bastardul Smerdeakov. Oare câți oameni din lumea asta știu numele acestor personaje? Am ridicat privirile spre cer. Mă imaginam într-o bărcuță ce plutea pe întinsul ocean. Vântul nu bătea, valuri nu erau. Mă aflam singur, în derivă. Joseph Conrad susținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cerșetori, toți, toți, liberi și egali. Asta nu înseamnă, și nici măcar nu-i greu de văzut, că unii nu vor fi mai egali decât alții; nouă, ca rudă săracă a Europei, ni se da va mereu peste mână, vom fi bastarzi cu mamă vitregă, dar numai până ne vom integra complet, până ne vom uita neamul și limba, vom renunța la specific și identitate, pentru că nu s-a spus, dar asta ne așteaptă. Paradoxul situației stă în aceea că am cheltuit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și critic literar. A debutat în 1950 cu monografia Sartre. A publicat în România monografia Dimitrie Anghel, eseurile Structuri literare (1970), romanul Somnambulii soarelui (1981). Fost secretar al Uniunii Scriitorilor, a obținut în 1979 Premiul Academiei Române pentru culegerea de nuvele Bastarzii. Stabilită în Franța din 1983, autoarea publică romane (Sezon mort în 1990 și O afecțiune de lungă durată în 2006), nuvele ( Trandafirii păcii în 1989 și Fantome în mormânt în 1994). Realizează traduceri de referință din franceză în română (Teatru
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu foi pătate de cerneală, dicționare cu file smulse, compasuri dezarticulate, caiete din care rămăseseră câteva pagini nescrise, cutii de bomboane începute, pe scurt, tot ceea ce viața privilegiată a copiilor legitimi lăsa îndărătul ei... Cu diploma de bac în buzunar, bastardul se apucă numaidecât să-și caute o slujbă, hotărât să termine cu această existență căreia de mult îi ghicise originile și consecințele, cu atât mai mult cu cât, foarte curând, începuse să semene ciudat cu vizitatorul mamei lui. Și, cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
decide să acționeze. Or, el vrea să aștepte, să nu se precipite, să mai reflecteze, căci, fără să-i mărturisească, a hotărât deja să amâne problemele personale pentru după. Ea se enervează: "Să aștepți ce? Să-și aducă pe lume bastardul? Ori îți iei catrafusele în clipa asta, ori o rupi definitiv cu târfa ta!" Înghesuit între nevastă-sa și Iulian, care îl amenință cu represalii, mai ales că timpul trece, iar Nebunul ar fi în stare să-și pună în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
tatoneze perimetrul unui întuneric premonitoriu. Încă în volumul de studii Structuri libere, din 1970, un eseu întoarce pe toate fețele asalturile morții asupra lui Blecher. Apoi, își inaugura intrarea în cohorta prozatorilor cu o excelentă nuvelă (Călăuza pierdută din volumul Bastarzii, 1979), unde apărea în prim-plan moartea tatălui ei. Episodul acesta, de altminteri, va reveni, pe căi ocolite, și în Visătoare. Cel puțin în acest roman postum, sentimentul fatalității ia naștere tocmai din alternanțele abil distribuite între lumini și umbre
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt un om fără de suflet. Pentru că nu sunt om. Pentru că mă pot uita la capetele tăiate ale prietenilor mei și pentru că, fiind încă în viață, pot încă respira și mă pot încă bucura de bătăile inimii mele. Pentru că sunt un bastard, fiu bastard cu tată bastard, ultimul dintr-un lung șir de lași fără valaore, iar faptul că știu asta nu schimbă nimic. Voi mânca și voi dormi și-i voi scrie o scrisoare tatălui meu și poate că într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a găsit pacea, spuse el, cu o voce plină de emoție. În jurul lui Ulitin oamenii căzură în genunchi și începură să se roage. Ievgeni Nicolaevici Ulitin făcu la fel, iar fata în scaunul cu rotile plângea. Capitolul douăzeci și trei Bastarzii lui Jupiter ă Este adevărat? Nicodim Fomici închise ușa biroului lui Porfiri, dar nu părea doritor să avanseze în cameră. Aștepta în schimb răspunsul lui Porfiri. Porfiri slobozi o dâră de fum și scutură scrumul de pe țigară. ă Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ultimul pasaj: După cum se știe, Minerva este fiica lui Jupiter, fiind născută direct din capul tatălui său, după ce acesta a devorat-o pe mama ei însărcinată. Este la fel de bine știut că o asemenea deitate a fost și tatăl mai multor bastarzi. Cu o ironie pe care anticii ar fi apreciat-o, numele unuia dintre bastarzii lui Jupiter este Fides. ă Ce înseamnă asta? întrebă Liputin, lăsând jos hârtia și aruncându-i lui Porfiri o privire aprigă. ă Până acuma, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]