429 matches
-
cei din jurul său au trecut prin școala înțelepciunii grecești și nu numai. De exemplu, autorul spune la un moment dat: „Un beduin a fost întrebat: ce este frumosul?” În locul unei definiții a conceptului (despre care arabii cultivați știau de la greci), beduinul a furnizat exemple de lucruri „frumoase”: gura mare, vocea sonoră la poet și la orator. În altă parte, aflăm care este cea mai frumoasă priveliște:„palatele albe în grădinile verzi”. Având în vedere că arabii se definesc pe ei înșiși
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
ei se căsătoresc între ei și se înrudesc între ei.În această carte atrage atenția identificarea arabilor cu beduinii, în pofida faptului că asprimea acestora, sălbăticia lor, este și ea evidențiată. Califul Omar, care ar fi spus multe lucruri bune despre beduini, dacă avem în vedere desele referiri ale autorului la vorbele sale în această carte, spunea: „Nicio comunitate nu se aseamănă atât de mult cu înaintașii noștri așa cum se aseamănă beduinii, dacă n-ar fi această asprime a lor.”.” Polemica împotriva
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
fragmente au apărut și în română. Lucrarea e o adevărată enciclopedie a culturii arabe din secolul lui al-Ğahiz și din cele care l-au precedat. În ea este vorba despre oameni, animale, politică, filozofie, teologie și lupta dintre diversele orientări, beduini și arabi în general. Cartea conține teologie și folclor dar e considerată și primul tratat arab de zoologie. Cartea, în care autorul pornește de la Aristotel, cuprinde în stadiu embrionar teoria evoluției, a adaptării și psihologiei animalelor. Al-Ğahiz știa să obțină
Al-Jahiz () [Corola-website/Science/317739_a_319068]
-
au fost transferate la Alexandria, iar trei zile mai târziu, dădea ordin ca flota să se îndrepte spre Corfu, pentru pregătirea operaților navale împotriva teritoriilor otomane din Balcani, dar mesagerii care transportau instrucțiunile au fost interceptați și uciși de către partizanii beduini. Golful Abukir este o adâncitură costieră de 30 de kilometri, extindere a satului Abukir, la vestul orașului Rosetta și la est de gura de vărsare în Marea Mediterană, a unuia din brațele Nilului. În 1798, golful era protejat la proximitatea vestică
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
se găseau la bord. Pentru a remedia acest lucru, Brueys a trimis echipe de 25 de oameni de pe fiecare vas de-a lungul coastei, pentru a rechiziționa alimente, a săpa puțuri și a colecta apă. Datorită atacurilor repetate ale partizanilor beduini, fiecare din aceste echipe are nevoie de escorte armate până în dinți. Prin urmare, aproape o treime din marinari nu se găseau la bordul navelor. Brueys îi scrie o scrisoare ministrului marinei Étienne Eustache Brux raportând: "Echipajele noastre sunt slabe ca
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
un grup local din Delta de est, cu centrul la(Xois,Avaris), ce a condus din 1705 î.Hr. până în jur de 1690 î.Hr.. Faraoni cu poziție cronologică incertă: A XV-a dinastie (1674-1535 î.Hr.) s-a ridicat din poporul Hyskos, Beduini ai deșertului ce au reușit, pentru o scurtă perioadă, să domine întreaga regiune a Nilului. Din această dinastie au făcut parte 4 regi, în ordine cronologică: A XVI-a dinastie a fost un grup local din nordul peninsulei Sinai(Pelusium
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
doi se rup definitiv. La Basra, iar mai târziu la Kufa învață poezia arabă, doctrina arabă și genealogia tribală cu unii dintre cei mai renumiți intelectuali ai vremii. Pentru a deprinde elocvența limbii arabe a stat o perioadă printre arabii beduini, conform vechiului obicei. La Kufa îl întâlnește pe poetul Waliba ibn al-Hubab, primul maestru care îl inițiază în arta poeziei. La scurt timp a câștigat marea faima de poet care excelează în poezia de dragoste "ghazal" , în satiră și în
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
a oferit acestuia cartea gratis. Când Al-Mutanabbi avea vârsta de 10 ani, familia sa a părăsit Kufa și s-a mutat în tribul Banu Kalb în regiunea Samawah, în deșertul sirian. Pentru Al-Mutanabbi, cei doi ani petrecuți în deșert, alături de beduini au reprezentat o etapă importantă în dezvoltarea sa ulterioară, beduinii fiind considerați a fi vorbitorii celei mai pure limbi arabe. La întoarcerea sa la Kufa, al-Mutanabbi a devenit apropiat de Abu”l-Fadl, cel care l-a pus în contact cu
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
versurile sale făceau trimtiere la profetul pre-Islamic Saleh, menționat și în Coran. În prima parte a carierei sale, Mutanabbi a muncit atât în Bagdad cât și pe teritoriul Siriei ca și creator de panegirice pentru burghezi sau lideri ai triburilor Beduine. Toți cei pe care i-a elogiat în primă fază au fost doar precusori ai cooperării de aproximativ 9 ani pe care Mutanabbi a avut-o cu prințul hamdanid, Abu’l-Hasan ‘Ali ibn Abi’l-Hayja’ Sayf al-Dawla, perioadă considerată apogeul
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
deplasează în Persia, iar după scurt timp intenționează să revină la curtea celui pe care îl admira atât de mult, Sayf al Dawla. În drumul său spre prințul hamdanid, Mutanabbi este atacat și ucis împreună cu fiul său de către un lider beduin presupus a fi unchiul regentului Abu’l Misk Kafur (cel în fața căruia poetul a preferat satira în loc de elogii). Poezia arabă din timpul secolului al 10-lea a fost influențată decisiv de către perceptele Arabiei preislamice, principalele opere fiind scrise sub formă
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
Iisus, dar nu primiseră încă profețiile lui Muḥammad. Acesta este sensul atribuit perioadei jăhiliyya de către istoricii musulmani. Perioada jahiliyya durează 310 ani, începând din anul 300 d.Hr. și continuând până în anul 610, an care marchează începutul erei islamice. Religia beduinilor reprezintă cea mai primitivă formă de religie semită. Religia beduină este în principal animistă. Este posibil ca acel contrast dintre oază si deșert să reprezinte pentru arabi prima idee de zeitate caracteristică. Spiritul pământului cultivabil devine zeitatea bună, iar pământul
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
sensul atribuit perioadei jăhiliyya de către istoricii musulmani. Perioada jahiliyya durează 310 ani, începând din anul 300 d.Hr. și continuând până în anul 610, an care marchează începutul erei islamice. Religia beduinilor reprezintă cea mai primitivă formă de religie semită. Religia beduină este în principal animistă. Este posibil ca acel contrast dintre oază si deșert să reprezinte pentru arabi prima idee de zeitate caracteristică. Spiritul pământului cultivabil devine zeitatea bună, iar pământul arid devine demonul. Chiar după constituirea ideii de divinitate, elemente
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
după constituirea ideii de divinitate, elemente naturale ca arborii, izvoarele, stâncile rămân obiecte sacre deoarece se consideră că prin ele se poate ajunge în contact cu divinitatea. Izvorul este obiect al venerației. Luna se află în centrul credințelor astrale ale beduinului, în timp ce soarele este malefic pentru că acesta distruge plantele si animalele. Legendele spun că desertul era populat cu ființe supranaturale denumite ginni. Aceștia sunt personificări ale forțelor terifiante ale deșertului și ale animalelor sălbatice. Un om nebun este o persoană posedată
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
Ismael a primit de la Gavril Piatra Neagra aflată și astăzi în coltul sud-estic al clădirii. Tot arhanghelul l-a învățat pe Ismael cum trebuie să se desfășoare pelerinajul. Populația din perioada jăhiliyya se împarte în două mari categorii : sedentarii și beduinii nomazi. Relațiile dintre aceștia sunt motivate de interesele personale. Beduinul nomad încearcă să obțină de la sedentar ceea ce lui ii lipsește și face acest lucru prin violență sub forma raziilor sau pe cale pașnică , prin schimburi. Nomadul reprezintă cea mai bună adaptare
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
în coltul sud-estic al clădirii. Tot arhanghelul l-a învățat pe Ismael cum trebuie să se desfășoare pelerinajul. Populația din perioada jăhiliyya se împarte în două mari categorii : sedentarii și beduinii nomazi. Relațiile dintre aceștia sunt motivate de interesele personale. Beduinul nomad încearcă să obțină de la sedentar ceea ce lui ii lipsește și face acest lucru prin violență sub forma raziilor sau pe cale pașnică , prin schimburi. Nomadul reprezintă cea mai bună adaptare a vieții umane la condițiile de deșert. El trăiește și
Jahiliyya () [Corola-website/Science/335400_a_336729]
-
Conferința de pace de la Paris refuză arabilor independența. Primul congres de la Ierusalim al arabilor palestinieni se opune stabilirii unui cămin național evreiesc în Palestina. 1921 - conferința de la Cairo: Transiordania obține de la britanici dreptul la o administrație autonomă, condusă de dinastia beduină hașemită 1921 - 1929 - arabi instigați omoară sute de evrei la Hebron, Ierusalim, Jaffa și alte localități din Palestina. 1936-1939 - revolta arabă împotriva mandatului britanic este înăbușită de britanici, care folosesc ocazia pentru a se debarasa de obligațiile asumate față de Liga
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
nu foarte călduroasă. Temperaturile nu depășesc 33-35 °C; anual cad sub 50 mm precipitații. Deși Negevul ocupă aproximativ 60% din teritoriul Israelului, aici trăiesc mai puțin de 8% din populația țării - peste 380.000 evrei și 175.000 arabi, majoritatea beduini. Cele mai mari orașe sunt Beer Șeva și Eilat. Pe lângă orașe, mai sunt numeroase așezări agricole: kibuțuri, moșavuri etc. Agronomii israelieni au izbutit să creeze o agricultură performantă de deșert, care necesită cantități reduse de apă, respectiv, de apa locală
Negev () [Corola-website/Science/307983_a_309312]
-
tipuri de roci, inclusiv vulcanice. În general, natura rocilor care se găsesc în Muntele Sinai indică faptul că acestea au provenit de la diferite adâncimi. este unul dintre cele mai importante locuri sacre ale religiilor mozaică, creștină și islamică. Potrivit tradiției beduine, Sinai este muntele pe care Dumnezeu a dat legi pentru israeliți. Cu toate acestea, tradițiile creștine timpurii spun că acest eveniment a avut loc în apropiere de Muntele Serbal, la poalele căruia o mănăstire a fost fondată în secolul al
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
Revenind la fiicele lui Khui, acestea se numeau Ankhnes-merire I și a II-a. Prima a dat naștere urmașului Merenre Nemtiemsaf I, iar a doua lui Pepi al II-lea. Aceași autobiografie a lui Uni relatează expediții militare întreprinse împotriva beduinilor asiatici, la care, pe lângă soldați egipteni din întreaga țară, participau și mercenari nubieni. Acțiunile militare sunt confirmate și de o inscripție rupestra descoperită la Wadi Maghara în Sinai, datând din anul al 36-lea al domniei sale. Documentul are și o
Pepi I Meryre () [Corola-website/Science/312422_a_313751]
-
de divorț, cortul îi rămâne, iar soțul se întoarce în cortul mamei sale sau doarme sub cerul liber. Responsabilitatea pentru realizarea acestor țesături le oferă capacitatea de a reprezenta vizual și artistic cultura și identitatea tribului. Principalul studiu privind viața beduinilor arabi din acest spațiu este atribuit lui William C. Young ( "The Rashaayda Bedouin: Arab Pastoralists of Eastern Sudan" ). Regăsim aici înregistrări antropologice și etnologice bine documentate despre viața de zi cu zi, relații intertribale și mai ales, despre repartizarea spațiului
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
bine documentate despre viața de zi cu zi, relații intertribale și mai ales, despre repartizarea spațiului, puterii și muncii între sexe. În 1978, acest tânăr antropolog primește o bursă în valoare de 7000$ pentru a putea merge și studia viața beduinilor Rashaayda din estul Sudanului. Pentru a obține respectul și încrederea tribului și pentru a i se permite să locuiască printre ei pentru o perioadă de doi ani, Young își reordonează prioritățile în viață și decide să se convertească la Islam
Tradiții de nuntă la arabi () [Corola-website/Science/328961_a_330290]
-
Este sediul Universității Ben Gurion, al Spitalului universitar „Soroka”, are un teatru municipal și o orchestră simfonică, numită „Sinfonietta ”, un tribunal districtual. Dintre atracțiile turistice ale localității se pot menționa Muzeul și un număr de clădiri din perioada otomană, târgul beduinilor , monumentul brigăzii Neghev creat de sculptorul Dani Karavan. Din noiembrie 2008 primarul orașului este Ruvik Danilovich. Orașul este membru în organizația israeliană de orașe "independente" numită Forum 15. Localitatea Beer Șeva apare în Vechiul Testament pentru prima dată în legătură cu Abraham și
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
să fie cu totul abandonată. În jurul anului 1900 însă, administrația otomană a decis crearea unui district separat de cel al Gazei în sudul Palestinei, district ce urma să aibă Beer Șeva drept centru urban. Motivați de necesitatea întăririi autorității asupra beduinilor în condițiile conflictului Imperiului cu britanicii, dar și, după cum susține Itzchak Weismann, datorită unui val de modernizare și reformare, otomanii au adus ingineri germani și elvețieni pentru a întocmi planul unui oraș modern și pentru a-l construi, au înființat
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
a fost deschisă și o piață, unde săptămânal beduinii veneau să își vândă mărfurile. Aceasta funcționează în continuare, printre produsele care pot fi cumpărate de aici numărându-se atât unele moderne precum pantofi sport, sticlărie, bijuterii sau covoare vândute de beduini. Până în anul 1914, progresul și dezvoltarea noului oraș au avut loc lent, populația fiind constituită din aproximativ 800 de musulmani și câteva familii de evrei. Odată cu declanșarea Primului Război Mondial, Beer Șeva a devenit baza principală a armatei turco-germane care lupta pe
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]
-
câteva familii de evrei. Odată cu declanșarea Primului Război Mondial, Beer Șeva a devenit baza principală a armatei turco-germane care lupta pe fronturile Suez și Sinai. Orașul a fost fortificat de jur- împrejur și populația a început să crească, atât evrei cât și beduini venind și oferindu-și serviciile armatei. Se estimează că, în perioada 1914-1915, clanurile din zona Beer Șeva au trimis aproximativ 1500 de unități de cavalerie care să susțină armata turcă în lupta sa împotriva britanicilor. Tot în această perioadă, celebrul
Beer Șeva () [Corola-website/Science/300203_a_301532]