203 matches
-
Procesul învățĂrii" Miller și Dollard au folosit unele concepte behavioriste bine cunoscute, precum stimulus, response, extinction etc., conferindu-le însă semnificații mai largi. În cele ce urmează, le folosim cu aceste sensuri noi, care au dus la extensia și modernizarea behaviorismului clasic. După Miller și Dollard, procesul învățării se realizează prin următoarele fenomene psihice: extinction (anihilarea), spontaneous recovery (recuperarea spontană), gradient of generalization (descreșterea generalizării), discrimination (discriminarea), gradient of effects of reward (descreșterea recompensei), anticipatory response (răspunsul anticipativ), anger (anxietatea), reasoning
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoreticieni și care, de fapt, au intrat în patrimoniul științific peren al psihologiei. Le expunem deocamdată sintetic. Le vom relua însă cu detalii privind teoriile fiecăruia dintre teoreticienii menționați. Cititorul trebuie să fie însă dinainte pregătit: gestaltismul este total opus behaviorismului. Obiectivul de studiu al gestaltismului este tocmai acea black box pe care cei mai mulți behavioriști au considerat-o atât de opacă, încât va rămâne etern insondabilă. Gestaltiștii s-au ambiționat, înainte de orice, „să vadă” ce se află înlăuntrul „cutiei negre” - sufletul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care nu a botezat-o cum se cuvine. 8. Teoriile umaniste ale învățăriitc "8. Teoriile umaniste ale învățĂrii" „Skiaî" o!na" a!nqrwpo".” („Omul este visul unei umbre.”) Pindar Psihologiile umaniste au apărut ca reacție la psihologiile reducționiste (freudismul și behaviorismul); adică acele psihologii care reduceau calitățile umane la entități subumane sau fizice. Drept urmare, unii psihologi umaniști, cum ar fi Abraham H. Maslow, au preferat să se refere la orientarea lor umanistă ca la „psihologia forței a treia” - primele două fiind
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care reduceau calitățile umane la entități subumane sau fizice. Drept urmare, unii psihologi umaniști, cum ar fi Abraham H. Maslow, au preferat să se refere la orientarea lor umanistă ca la „psihologia forței a treia” - primele două fiind psihanaliza și, respectiv, behaviorismul. Programul psihologilor umaniști s-a constituit și rămâne mai mult decât un antireducționism virulent; el afișează o poziție constructivă ce include: 1) o concepție în care întreaga persoană (sau persoana ca întreg) servește drept model; 2) conștiința aspectelor creative și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
două scopuri posibile ale educației: cunoștințele stocate și descoperirea. Le-a definit după cum urmează. (Expunem, cu fidelitate, aceste demersuri hermeneutice ale lui Rogers pentru că numai în acest fel putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare parte, sistemul educațional contemporan american este marcat de obsesia inculcării la tineri a unui corpus de cunoștințe deja acumulat și a
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Psihologiei văzute din punctul de vedere behaviorist, în care atacă simultan toate formele de psihologie cunoscute până atunci, anunțând apariția unei noi școli de psihologie. Citind despre I.P. Pavlov și reflexul condiționat, Watson face din aceasta tema centrală a propriului behaviorism. În 1919, împreună cu colaboratoarea sa, Rosalie Rayner, Watson începe faimosul studiu de condiționare a copilului Albert B. În 1920, cariera psihologului la Johns Hopkins se încheie; divorțează de soția lui, pentru a se căsători, mai târziu, cu colaboratoarea sa, Rosalie
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rămas multă vreme în imersiune culturală: nepublicate, dar cunoscute și transmise prin discipoli. Ch. W. Morris continuă pe Peirce de la care preia și numele de 19 semiotică dat teoriei semnelor. Dar o face în contextul teoretic schimbat, față de Peirce, al behaviorismului. Consecința este că la el comportamentul și nu cunoașterea fundează semnificația. Și programul se modifică, extinzîndu-se : semiotica permite o reinterpretare a disciplinelor numite în mod curent Logică, Matematică și Lingvistică. Logica s-a vrut un Organon al științelor, dar s-
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sau să își judece viața. Existența ei este o acumulare cantitativă de experiențe (nu contează dacă acestea sînt plăcute sau neplăcute, reale sau imaginare), descrise placid, cu deplină detașare, de-o manieră frizînd schizofrenia. Dacă autoarea ar putea trece dincolo de behaviorism, spre o zonă existențială sau spre o dimensiune etică, proza sa ar avea numai de cîștigat. Claudia Golea are o șansă imensă: a călătorit enorm, a acumulat experiențe de viață cît pentru două-trei generații, știe limbi străine care îi permit
Biruit-au sexul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12531_a_13856]
-
cold, detached or unengaged exercise, but through Pavlovianism, Meyerhold introduces another aspect: spontaneity. When Meyerhold expects actors to become Pavlovian dogs, the focus is precisely on the theatrical usage of “Pavlov’s studies of conditioned response behaviour, the origin of behaviorism, a reflex-like realization of an impulse.”<a title="" href="# ftn17">[17]</a><i> </i> The scientific element of Meyerhold’s theory of acting gave a “different method of articulation.”<a title="" href="# ftn18">[18]</a> Biomechanics becomes a modern form
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
1961. Deja în primele sale lucrări, "Structura comportamentului" și "Fenomenologia percepției", Merleau-Ponti arată că percepția nu este rezultanta "atomilor" cauzatori ai senzațiilor, contrar concepției atomiste în tradiția lui John Locke, perpetuată în unele curente psihologice ale epocii, cum ar fi behaviorismul. După Merleau-Ponty, percepția are mai curând o dimensiune activă, în calitatea de inițiere primordială a lumii trăite. Această deschidere primordială stă la baza tezei sale asupra primatului percepției. În felul acesta, el modifică postulatul intențional al lui Husserl, după care
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
William James, își îndreaptă în special atenția asupra problemelor generale cum sunt comportamentul și dispoziția, incluzând și stările patologice, importante pentru psihologia clinică. Școala fenomenologica cu Wilhelm Dilthey, Franz Brentano și Karl Jaspers consideră procesele psihice că fenomene indivizibile, în timp ce behaviorismul, bazat în mare parte pe lucrările lui Ivan Petrovici Pavlov, privește comportamentul uman că manifestare condiționată, o asociație de stimuli cu răspunsuri specifice. În psihologia germană un loc deosebit îl ocupă Psihologia configuraționista ("Gestaltpsychologie"), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
configuraționista ("Gestaltpsychologie"), ai cărei reprezentanți (Max Wertheimer, Wolfgang Köhler) privesc viața psihică că un intreg unitar. Încă de la sfârșitul secolului al 19-lea, Sigmund Freud folosește că metoda terapeutică Psihanaliza și inaugurează Psihologia abisala. Psihologia umanista, apărută ca reacție împotriva behaviorismului și psihanalizei, are rădăcini în Existențialism și pune accentul pe experiența individuală, încercând să explice esență ființei umane prin investigații calitative (Abraham Maslow). La începutul anului 1960 Anthony Sutich și Abraham Maslow pun bazele celei de a patra forță din
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
încercând să explice esență ființei umane prin investigații calitative (Abraham Maslow). La începutul anului 1960 Anthony Sutich și Abraham Maslow pun bazele celei de a patra forță din punct de vedere istoric în psihologie numită Psihologia Transpersonală (celelalte patru forțe: behaviorismul, psihanaliza, psihologia umanista, psihologia transpersonală) . Studiul aprofundat al experiențelor de vârf (peak experiences) i-a determinat pe Sutich și Maslow să realizeze existența unei noi dimensiuni în cercetarea psihologică. În 1968, el scrie în lucrarea „"Toward a Psychology of Being
Psihologie () [Corola-website/Science/296549_a_297878]
-
După ce munca lui Pavlov a devenit cunoscută în vest, în special datorită scrierilor lui John B. Watson, ideea de condiționare ca o formă automată de învățare a devenit un concept cheie în psihologia comparată, și la referința generală la psihologie, behaviorismul. Bertrand Russell a fost un avocat entuziast al importanței lucrărilor lui Pavlov pentru filosofia minții. Cercetările lui Pavlov asupra reflexelor condiționale au influențat puternic nu doar știința, dar și cultura de zi cu zi. Termenul "câinele lui Pavlov" este adesea
Ivan Pavlov () [Corola-website/Science/302153_a_303482]
-
Psihoterapia existențială se bazează pe credința existențială că ființele umane sunt singure în lume. Această izolare conduce la sentimentul lipsei de sens care poate fi depășit numai prin crearea valorilor și înțelesurilor proprii. Psihoterapia umanistă a apărut ca reacție la behaviorism și psihanaliză și este ca urmare cunoscută sub numele de A Treia Forță în dezvoltarea psihologiei. Psihoterapia umanistă se ocupă de contextul uman al dezvoltării individului subliniind înțelesul subiectiv, respingând determinismul și preocupându-se de creșterea pozitivă mai degrabă decât
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
obiectele și procesele în științele contemporane, punând în prim plan totalitatea în raport cu individul și sincronicitatea faptelor în raport cu evoluția. Unele discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
ul (din engl. "behaviorism", "behaviour" = comportament; fr. "béhaviorisme") este un curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al psihologiei comportamentul exterior, fără a se recurge la mecanismele cerebrale ale conștiinței sau la procesele mentale interne. În limba română se folosește uneori și sinonimul
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
teoria lui Freud despre motivele inconștiente. În încercarea unui demers metodologic mult mai științific și mai riguros, s-a trecut gradat de la cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Această abordare, cunoscută sub denumirea de behaviorism, a revoluționat știința psihologiei și a rămas curentul dominant pentru următorii 50 de ani. La începutul secolului XX o serie de psihologi, nemulțumiți de lipsa caracterului practic și evolutiv al științei psihologice europene, au inițiat în America reacții critice la adresa
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
generale, prin cercetătorul american James și danezul Lange, care au concluzionat că emoțiile nu au o sursă în centrii nervoși superiori, ci în periferia organismului, adică în modificările ce au loc în organism. Edward Lee Thorndike Printre primii fondatori ai behaviorismului s-a aflat și psihologul american Edward Lee Thorndike. În 1898 Thorndike a realizat o serie de experimente ce vizau modul de învățare al animalelor. Într-unul din studii, acesta a pus o pisică într-o cușcă, iar în afara cuștii
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
treilea rând, susținea J.B. Watson, psihologia ar trebui să-și schimbe scopul, să nu se mulțumească doar cu descrieri și explicații asupra realității psihice, ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural. Max Mayer: behaviorism fiziologic A. P. Weiss: bvehaviorism biosocial C. Hull, E. Guthrie F. Ch. Tolman Burrhus Frederic Skinner Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog american care a început studiul învățării la animale în anii 1930. Skinner
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
asupra realității psihice, ci să formuleze legi ale comportamentului pentru a putea întemeia acțiunea omului în cadrul natural. Max Mayer: behaviorism fiziologic A. P. Weiss: bvehaviorism biosocial C. Hull, E. Guthrie F. Ch. Tolman Burrhus Frederic Skinner Cel mai puternic lider al behaviorismului a fost Burrhus Frederic Skinner, un psiholog american care a început studiul învățării la animale în anii 1930. Skinner a împămîntenit termenul de "întărire" și a inventat un nou instrument de cercetare denumit "cutia lui Skinner" folosită pentru testarea animalelor
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
secolului XX, dar în același timp și cel mai influent și mai marcant psiholog al secolului XX, conform anchetelor publicate în "American Psychologist". Este cel mai recent curent behaviorist în psihologie. Cu toate că științele sociale nu au fost influențate niciodată de behaviorismul clasic, anumite aspecte izvorâte din sfera doctrinelor behavioriste au penetrat câmpul teoretic al acestora. Așa cum a fost dezvoltat de Watson și Skinner, bevaviorismul respingea teoretizarea, favorizând o psihologie experimentală, care avea în vedere reacții de tip stimul-răspuns. Metodologia behavioristă, în
Behaviorism () [Corola-website/Science/299999_a_301328]
-
ființele umane și mediul fizic pe care îl percep, precum și conexiunile dintre cosmologie și sentimentele oamenilor pentru peisaj. Lucrarea principală a acestui autor este „Topophilia” (1974). Geografia comportamentală nu și-a găsit ecoul în geografia românească nici ca expresie a behaviorismului, nici ca investigare a percepției asupra spațiului. Una dintre cauzele acestei situații ar putea fi apartenența geografiei comportamentale la tradiția geografică anglo-americană, iar geografia românească a fost întotdeauna mai apropiată de geografia franceză, unde behaviorismul nu a avut un prea
Geografie mentală () [Corola-website/Science/314739_a_316068]
-
românească nici ca expresie a behaviorismului, nici ca investigare a percepției asupra spațiului. Una dintre cauzele acestei situații ar putea fi apartenența geografiei comportamentale la tradiția geografică anglo-americană, iar geografia românească a fost întotdeauna mai apropiată de geografia franceză, unde behaviorismul nu a avut un prea mare succes. O altă cauză ar putea fi perioada de apogeu a geografiei comportamentale, în anii ’70 și ’80, perioadă care a coincis cu izolarea României în timpul regimului totalitar comunist, când ideile din Occident pătrundeau
Geografie mentală () [Corola-website/Science/314739_a_316068]
-
Constructivismul reprezintă una din cele trei mari paradigme ale învățării alături de behaviorism și cognitivism (psihologie cognitivă). Mediile constructiviste de comunicare se definesc prin următoarele caracteristici : "Construcționismul" este o teorie care afirmă că învățarea devine mai eficace atunci când elevul construiește ceva cu scopul de a transmite celorlalți înțelesul pe care el l-a
Constructivism (paradigmă a învățării) () [Corola-website/Science/319071_a_320400]