203 matches
-
încercat deci fondarea psihologiei umane pe baza studierii experimentale a comportamentului inconștient al animalelor. Studiul experimental asupra reacțiilor animalelor poate fără îndoială da nu în mai mică măsură decît cele ale acțiunilor omului rezultate apreciabile. Pericolul cu care se confruntă behaviorismul, actualmente la modă, este cel de a trage concluzii privind comportamentul omului pe baza comportamentului animalelor, neglijînd totodată definirea în prealabil a trăsăturile comune omului și animalului și a celor diferențiale, care îl separă evolutiv pe cel dintîi și care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adaptare, aptitudinea de a se orienta în viață într-un mod rațional. Aici se află rădăcina profundă sub aspect biogenetic a problemei etice insuficient pusă în filosofie și eliminată prea radical de toate formele psihologiei comportamentului, de psihometria testelor, de behaviorism, pavlovism, organicism, psihiatrie etc. Se cuvine să adăugăm că în lipsa indispensabilei baze biogenetice, care ar trebui să înlocuiască vechile speculații metafizice problema etică este fals pusă și în speculațiile pseudo-filosofice ale epocii noastre (existențialismul, fenomenologia, structuralismul etc.) Iată de ce, pentru
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a fost decît de o primă încercare, insuficient purificată de pericolul speculativ, a reuși să-și impună tot mai mult metoda de interpretare. Reproșul justificat la care se expune ea nu se referă la abandonarea metodelor psihologiei experimentale și a behaviorismului, ci, dimpotrivă, la căderea în aceeași greșeală metodologică frecventă a psihologiei experimentale și a behaviorismului: și psihanaliza vrea să-și asigure în fața singurei instanțe subonștiente pe care o studiază ea întîietatea față de toate instanțele psihice. Ea manifestă o tendință supărătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-și impună tot mai mult metoda de interpretare. Reproșul justificat la care se expune ea nu se referă la abandonarea metodelor psihologiei experimentale și a behaviorismului, ci, dimpotrivă, la căderea în aceeași greșeală metodologică frecventă a psihologiei experimentale și a behaviorismului: și psihanaliza vrea să-și asigure în fața singurei instanțe subonștiente pe care o studiază ea întîietatea față de toate instanțele psihice. Ea manifestă o tendință supărătoare de a vrea si explice viața umană în ansamblul ei cu ajutorul funcției deformante a subconștientului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-și asigure în fața singurei instanțe subonștiente pe care o studiază ea întîietatea față de toate instanțele psihice. Ea manifestă o tendință supărătoare de a vrea si explice viața umană în ansamblul ei cu ajutorul funcției deformante a subconștientului. De la psihologa experimentală la behaviorism și de aici pînă la psihanaliză se remarcă o tendință tot mai accentuată -dar încă insuficieit dusă la bun sfîrșit de revenire la explicația de ansamblu a vieții și a funcțiilor ei. Cu alte cuvinte, această teidință are drept obiectiv
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate fi rareori observată în stare pură. Prin trăsăturile comune pe care le are cu celelalte instanțe, ea este prea ușor confundată cu una sau cu alta dintre ele. Psihologia a confundat-o încă de la începuturile ei cu instanța conștientă, behaviorismul cu instanța inconștientă, iar psihanaliza cu instanța subconștientă. Aceste frecvente confuzii scot cu atît mai mult în evidență importanța constatării că distincția aceasta netă între cele patru instanțe poate fi găsită, absolut independent de lucrarea de față, în studiul lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
orice caz, potrivit mărturiei lui Bloom, Weber era citit la Chicago împreună cu Freud (ambii fiind puternic influențați de Nietzsche) în momentul sosirii în campus a studentului adolescent - în plin optimism postbelic, bazat pe liberalismul New Deal și pe extrem de popularul behaviorism, două forme soft de „inginerie socială utopică” (Popper). Marx, venerat, dar puțin citit, avea să-și ia revanșa în anii ’60 și după, dar nici el nu a fost citit vreodată „inocent”, ci prin filtrul celor trei clasici amintiți. Bloom
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
altul" (G.A.Miller). "Comunicăm pentru a influența, pentru a produce un efect în concordanță cu intențiile noastre" (D.K. Berlo). Una dintre primele încercări de definire a comunicării politice se circumscrie, pe deplin, acestei logici. În 1956, politologii, adepți ai behaviorismului, H. Eulau, S.J. Eldersveld și M. Janowitz, în lucrarea lor Political Behavior, imaginează comunicarea drept unul dintre cele trei "procese (cu liderul și cu structurile de grup) prin care influențele politice sînt mobilizate și transmise între instituțiile guvernamentale și comportamentul
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată psihologia pe care am citit-o și intenționez să o citesc este de dragul logicii. [Ă] De dragul ei am dorit să studiez behaviorismul, deoarece prima problemă este de a avea o teorie trainică a judecății. Văd calea ce duce la un vast domeniu și, printre altele, la o definiție a logicii care până acum lipsea. [Ă] Am ajuns la un punct în care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Psihanaliza. Psihologia abisală H. Rorschach (1884-1922) Elveția Psihodiagnosticul E. Kretschmer (1888-1964) Germania Constituția și caracterul. Psihologia medicală (1924) C. von Monakow (1853-1930) Elveția Introducere biologică în studiul neurologiei și al psihopatologiei (1928) J.B. Watson (1878-1958) S.U.A Psihologia comportamentului (Behaviorismul) H. Wallon (1879-1962) Franța Psihologia patologică (1920) K.S. Lashley (1890-1958) S.U.A Neuropsihologia E. Minkowski (1886-1972) Franța Schizofrenia (1927). Tratat de psihopatologie (1966) I.P. Pavlov (1849-1936) Rusia Reflexele condiționate. Tipurile de activitate nervoasă superioară H. De Jong și H.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
citit o mare cantitate de literatură psihologică recentă. Într-o scrisoare circulară trimisă de aici prietenilor, el remarca: „Toată psihologia pe care am citit-o și intenționez să o citesc este de dragul logicii. [Ă] De dragul ei am dorit să studiez behaviorismul, deoarece prima problemă este de a avea o teorie trainică a judecății. Văd calea ce duce la un vast domeniu și, printre altele, la o definiție a logicii care până acum lipsea. [Ă] Am ajuns la un punct în care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
niște hoți cu pistolul, omorând pe unul din ei (Ispitele părintelui Evtichie). O călugăriță, fostă hoață de codru, zădărnicește prin șiretlic jefuirea mănăstirii de o bandă al cărei conducător e unul dintre cei cu care tâlhărise și îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
8. Lanteri L. G., citat de Prelipceanu D. (1989 apud Tudose 2002), stabilește criteriile de clasificare a teoriilor psihopatologiei: concepția psihiatrică inițială, care diferențiază teoriile intrinseci domeniului psihiatric (ca organismul, orgadinamismul, psihanaliza, antipsihiatria) de cele extrinseci acestui domeniu (psihologice, ca behaviorismul sau sociologice, ca teoriile sociogenetice); extensiunea domeniului psihiatric a avut în vedere teorii care pretind că studiază totalitatea psihismului sau numai un sector patologic al acestuia. Acest criteriu permite validarea teoriilor psihopatologice în funcție de sectoarele de patologie psihică efectiv studiate; criteriul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
întemeiază psihologia behavioristă, respectiv psihologia comportamentului, care se axează pe studierea a ceea ce poate fi observabil, pentru a se elimina datele subiective. Privind învățarea, Watson a atribuit o mare importanță stimulilor kinestezici rezultați din mișcarea organismului. Edwin Guthrie (1886-1859), aparține behaviorismului, iar sistemul său decurge în unele privințe din cele ale lui Thorndike și Pavlov fiind însă o condiționare prin continuitate și nu prin asociație. Neagă rolul întăririi, legea efectului în sensul lui Thorndike, formulând propria sa lege astfel „o combinație
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
pregnanței , formei bune și continuității. W. Kohler (1925) , pe baza experiențelor făcute pe maimuțe aduce pe prim plan noțiunea de învățare intuitivă. E. Tolman (1896-1959) , este reprezentantul principal al teoriilor cognitive ale învățării. Teoria lui Tolman a fost denumită inițial behaviorism intențional iar în final teoria așteptării sau a formării sintezelor cognitive. (M.Epuran 1975 citat de T. Ardelean , 1979). Învățarea este interpretată prin prisma unui comportament moral care se caracterizează prin aceea că este îndreptat spre un scop, deci este
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
imposibilă, întrucât atitudinile și comportamentele nu sunt evenimente discrete, ci procese care se pierd în trecut, fiind practic imposibil să sestabilească un punct absolut de pornire. Teoretic, atitudinile păreau anterioare și independente în raport cu comportamentul. O serie de abordări mai noi - behaviorismul, teoria disonanței - au pus însă în discuție acest sens al determinării. Primul model explicativ presupune un subiect rațional: el analizează mai întâi situația, își stabilește preferințele și apoi se comportă în conformitate cu acestea. Atitudinile cauzează comportamentul, și nu invers. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de Liviu Rebreanu, Concert din muzică de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Baltagul de Mihail Sadoveanu, Adela de G. Ibrăileanu, Patul lui Procust de Camil Petrescu ș.a. În Proza comportamentului (1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
apărarea învățării prin insight, prin care animalul sau omul, dincolo de o asociere de percepții, elaborează prin gândire o ipoteză pe care o testează prin acțiune. De asemenea, Tolman, în 1932, introduce deja unele elemente cognitive în viziunea sa liberală asupra behaviorismului. El acceptă unele inferențe, unele constructe bazate pe elemente neobservabile, ceea ce behaviorismul radical califică cu dispreț drept „mentalism” și consideră a fi o gravă regresie. Dar putem oare să ignorăm în totalitate analiza inferențială? Aceasta este întrebarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de percepții, elaborează prin gândire o ipoteză pe care o testează prin acțiune. De asemenea, Tolman, în 1932, introduce deja unele elemente cognitive în viziunea sa liberală asupra behaviorismului. El acceptă unele inferențe, unele constructe bazate pe elemente neobservabile, ceea ce behaviorismul radical califică cu dispreț drept „mentalism” și consideră a fi o gravă regresie. Dar putem oare să ignorăm în totalitate analiza inferențială? Aceasta este întrebarea pe care o pun Breger și McGaugh, care afirmă că tehnicile comportamentiste nu funcționează pe
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
această bidirecționalitate a controalelor obținându-se datorită unor circuite de retroacțiuni responsabile de adaptări permanente. Din perspectiva timpului, am putea distinge două „valuri” în evoluția terapiilor comportamentale și cognitive: unul care reia curentele provenite din opera lui Pavlov și a behaviorismului, și un al doilea pe care unii autori au dorit să-l numească „revoluție cognitivă”. De câțiva ani încoace, un al treilea val se pare că este în faza de elaborare. 1. Terapiile comportamentale și cognitive din primul val: de la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
2. Terapiile comportamentale și cognitive ale celui de al doilea val: „revoluția cognitivistă” Revoluția behavioristă a implicat, deci, într-o manieră decisivă, la începutul secolului XX, psihologia științifică într-un demers obiectiv având drept subiect comportamentul. Dacă formulările exagerate ale behaviorismului watsonian au fost, chiar de la început, respinse de majoritatea behavioriștilor, există un consens larg în a considera psihologia ca fiind știința comportamentului. Pornind de la unele curente în cercetare apărute cu mulți ani în urmă, o serie de formulări teoretice și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inspirau din acestea, au apărut în mod progresiv în domeniul terapiilor comportamentale. Cognitivismul se prezenta ca o nouă revoluție, capabilă să lărgească domeniul terapiilor comportamentale, sau chiar, pentru unii, să contribuie la scoaterea psihologiei din „lunga și plictisitoarea noapte a behaviorismului”. Patru variante ale cognitivismului Examinând domeniul psihologiei teoretice, se pare că putem distinge patru mari variante ale cognitivismului. La nivelul formalizării modelelor, acestea se pot amesteca uneori, sau se pot diferenția cu claritate. Prima variantă a cognitivismului permite conceptualizarea mecanismelor
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
logic să le invocăm pornind de la progresele actuale ale știintelor experimentale. Se poate spune că acest tip de cercetări reprezintă o prelungire normală a psihologiei științifice. Nu este vorba aici despre o schimbare fundamentală în ceea ce privește opiniile metodologice și epistemologice ale behaviorismului. In această optică, comportamentul rămâne singurul obiect asupra căruia se concentrează reflexia și „locul” unde se infirmă sau se confirmă ipotezele. Ne putem aminti cum unul dintre părinții terapiilor comportamentale, sud-africanul Wople, nu ezita să utilizeze, în cadrul metodei sale de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
început, cognitiviștii școlii lui Beck cred că schimbările cognitive derivă din trăiri experiențiale, din teste efectuate în realitatea ce decurge din rezultatele restructurării cognitive, idei prin care aceștia se apropie de comportamentaliști. Bazele operaționale ale modelului lui Beck Analizând faptele, behaviorismul și psihanaliza nu acordă credit autodescrierilor furnizate de către subiect. Beck acceptă interpretarea individuală ca bază de plecare considerând că, alături de semnificația comună atribuită evenimentelor, există și o analiză personală, privată, mai importantă pentru a înțelege subiectul. Această trăire personală determină
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în sinergie cu experiențele precedente, câteodată în opoziție declarată față de acestea. S-a constatat că experiențele primului val se bazează pe două principii de bază: - realizarea unui examinări științifice a problemelor de sănătate bazată pe legile pavloviene și cele ale behaviorismului; - dezvoltarea unor tehnici de tratament pornind de la cercetări structurate și validate empiric. Acestea sunt principiile pe care le întâlnim în definițiile terapiilor comportamentale la Eysenck și Yates. Skinner și Bandura Dacă practica clinică s-ar fi restrâns, la început, la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]