440 matches
-
fobiile: fiind mușcați de un câine, fiind blocați într-un lift, aflându-se la un pas de înec, autoumilindu-se când vorbesc în fața unui public. Pentru ei, explicațiile behavioriste despre fobiile lor par să fie adevărate. Într-o extindere a teoriei behavioriste, unii argumentează că fobiile se pot dezvolta printr-o învățare bazată pe observație și nu doar prin condiționarea clasică directă (bazată pe experiență). În conformitate cu aceasta, oamenii pot să-și dezvolte fobiile uitându-se la altcineva experimentând o frică imensă drept
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
-se la altcineva experimentând o frică imensă drept răspuns la o situație. De exemplu, copiii mici învață că șerpii sunt înspăimântători când părinții lor au reacții severe de spaimă văzând șerpi (Bandura, 1969261; Mineka, 1985262). O altă extindere a teoriei behavioriste asupra fobiilor pare să răspundă unei întrebări interesante despre fobii: "De ce oamenii dezvoltă fobii la anumite fobii sau situații și nu la altele?" (deSilva, Rachman & Seligman, 1977263; Mineka, 1985264; Seligman, 1970265). De exemplu, fobiile de păianjeni, șerpi sau înălțimi sunt
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
considerate o condiționare rapidă, cu mult timp în urmă, evoluționist vorbind, de aceea fobiile la aceste obiecte ar fi dificil de creat. Astfel, în mod special prin adăugarea principiilor de învățare bazată pe observație și condiționarea clasică pregătită (predispusă), teoria behavioristă asupra fobiilor pare să ofere o explicație convingătoare și captivantă privind această tulburare. Teoria behavioristă a condus de asemenea la terapii eficiente asupra fobiilor. Cel mai important aspect al acestor teorii este că mulți oameni cu fobii pot să nu
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
aceste obiecte ar fi dificil de creat. Astfel, în mod special prin adăugarea principiilor de învățare bazată pe observație și condiționarea clasică pregătită (predispusă), teoria behavioristă asupra fobiilor pare să ofere o explicație convingătoare și captivantă privind această tulburare. Teoria behavioristă a condus de asemenea la terapii eficiente asupra fobiilor. Cel mai important aspect al acestor teorii este că mulți oameni cu fobii pot să nu identifice nici un eveniment traumatic pe parcursul vieții lor sau a oamenilor apropiați lor, în legătură cu declanșarea fobiilor
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Ea de asemenea a spus că fetița ei a fost întotdeauna "mai fricoasă decât alți copii", având mereu nevoie de liniștire și asigurare. Dar, chiar dacă există câteva dovezi că genetica poate juca un rol important în vulnerabilitatea la fobii, teoriile behavioriste s-au dovedit a fi mult mai eficiente în explicarea dezvoltării acestor tulburări, precum și terapiile comportamentale au condus la efectele cele mai consistente în tratarea fobiilor. 10.3.6. Tratamentul pentru fobii Scopul terapiilor behavioriste pentru fobii este să diminueze
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în vulnerabilitatea la fobii, teoriile behavioriste s-au dovedit a fi mult mai eficiente în explicarea dezvoltării acestor tulburări, precum și terapiile comportamentale au condus la efectele cele mai consistente în tratarea fobiilor. 10.3.6. Tratamentul pentru fobii Scopul terapiilor behavioriste pentru fobii este să diminueze și să distrugă frica de obiectul sau situația fobică prin expunerea persoanei cu fobie la acest obiect sau situație. Există trei tipuri de bază ale terapiei în care se face aceasta: desensibilizarea sistematică, modelarea și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
clientul a reușit să arunce o bucată de mâncare pe gresia din bucătărie și apoi să o ia și să o mănânce sau să arunce pe jos cuțite și apoi să le ia și să gătească cu ele. Aceste terapii behavioriste au demonstrat o îmbunătățire semnificativă în comportamentele obsesiv-compulsive, fiind eficiente la 60-90% dintre pacienți (Fals-Stewart, Marks & Schafer, 1992)334. Din păcate, această terapie nu poate însă să elimine toate obsesiile și compulsiile persoanei cu TOC. Tratamentele care sunt disponibile acum
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
ce Învață va face puține greșeli de acumulare și evidențiere a cunoștințelor Însușite, deoarece Înaintează cu pași mici și va primi, după fiecare rezolvare corectă, confirmarea succesului. După cum se observă, această tehnică de programare are la bază postulatele unei teorii behavioriste a Învățării, rezultată din experimente pe animale și care ia În considerare numai relațiile dintre sistemul (S) și reacție (R). Nu sunt luate În considerare caracteristicile Învățării specific umane. De aceea, s-a luat În considerare realizarea unor așa zise
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
combinatorica elementelor obținute prin segmentare). În opoziție cu lingvistica istorică a secolului al XIX-lea, Bloomfield oferă o abordare descriptivă a limbii comparabilă cu demersul saussurian sincronic. Spre deosebire însă de Școlile europene, lingvistica bloomfieldiană este antimentalistă, preferînd o concepere behavioristă a limbajului, altfel spus analiza comportamentului observabil actele de limbaj în contextul interacțiunii. Structuralismul american cunoscut și sub numele de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Utilizarea sistemului de recompense bazat pe acumulare de puncte s-a dovedit a fi o modalitate eficientă. Această tehnică crește frecvența și durata comportamentului orientat spre sarcină și contribuie la Îmbunătățirea performanței școlare. În categoria intervențiilor simple se includ tehnici behavioriste (comportamentale), tehnici cognitiv comportamentale și tehnici de dinamică a clasei. Lucrul cu elevii diagnosticați cu ADHD presupune elaborarea unui set bine structurat de tehnici educaționale care să se adreseze deprinderilor de organizare ale acestora. Acestea vor constitui baza de lucru
HIPERACTIVITATEA/DEFICITUL DE ATENȚIE PROBLEMĂ DE INTEGRARE ŞCOLARĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Rodica HĂRĂMIȚĂ, Carmen Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2191]
-
experiențe sau prin combinarea observării cu folosirea oricăror informații sau prin construire a înțelegerii proprii sau prin colaborare. Sau în plan metodologic găsim alte schimbări și la nivelul componentelor-cheie ale noului mod de comunicare în clasă, prin trecerea de la paradigma behavioristă la cea constructivistă (Jacobs și Farrell, 2001), unde se conturează ca microparadigme, aduse în prim plan: • a autonomiei educatului, • a învățării cooperative, • a integrării curriculare, • a focalizării pe rațiune, • a promovării diversității, • a verificării alternative, • a interactivității educator-educat, • a facilitării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
acestei alternanțe, pe care s-o aplice apoi în integrarea lor științifică, socio-profesională, culturală. Doar amintind câteva dintre modele alternative pentru conceperea educației practice, identificăm dificultatea activității sale, dar și nevoia schimbării metodologiei formării, diversificării însăși a competențelor sale: modelul behaviorist, modelul umanist, modelul tradiționalist (personalist), modelul orientat spre succes/performanță, modelul bazat pe competențe, modelul tehnicist, modelul profesorului reflexiv-orientat spre cercetare, modelul constructivist ș.a. sau combinarea între ele, pe elemente variate. Este de combătut limitarea la doar alternativele instituționale impuse
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
competențelor trebuie să se regăsească și în referențialele oficiale, în programe, după deciziile fiecărei țări, ca un corp (soclu) comun de competențe generale, pentru un câmp larg de situații (ca în cazul testelor PISA) și depășesc referențialele-obiective operaționale de tip behaviorist (încă prezente în documentele curriculare și în metodologia realizării lor, la noi). De altfel aici, se conturează și alte probleme pentru educatori: cum să realizeze învățarea lor, cum să le evalueze, cum să depășească metodologia afectată încă de disputa cunoștințe-proceduri-capacități-competențe
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
o analiză a realității punerii în aplicare a acestei noi paradigme (Roegiers, 2004 a), au evidențiat că sintagma "curriculum prin competențe" reflectă o gamă de realități diferite, după trecerea de la "Pedagogia prin obiective" (B.S. Bloom și instruirea, proiectarea de tip behaviorist). Astfel s-a cerut diversificarea, reconceperea practicilor reale, prin apel apoi la cognitivism și constructivism, cu consecințele lor în centrarea pe învățare, pe educat. S-a mai constatat și apariția unei proliferări, ambiguități în definire, polisemii rezultate din raportarea la
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de integrare este bază pentru definirea competențelor, a corelației, a integrării elementelor componente, a proceselor învățării, a nivelurilor de formare a fiecărui element (să observăm că această logică a procesului de derivare a competențelor am regăsit-o și în cea behavioristă, referitoare la specificarea obiectivelor concrete, dar aici este un alt sens, conținut, finalitate, perspectivă de abordare). Programele nou elaborate astfel (Bosman, Gerard și Roegiers, 2003, pp. 21-42) vor preciza ce competențe trebuie prevăzute prioritar și cum, în raport cu precizarea unui soclu
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
eficace a unei sarcini, ca un fapt de cunoaștere utilizat eficient, eficace pentru o acțiune cu un scop practic. Dar ce se întâmplă cu obiectivele operaționale din pedagogia prin obiective, încă prezente în anumite programe curriculare, menținându-se astfel paradigma behavioristă? Ele vor rămâne limitat, în sens tehnic, pentru aspectele operative, în realizarea unei situații, sarcini simple, pe pași. Dar desigur că nu pot fi evaluate în final în sine drept competențe, ci pe parcurs, ca fapte, căci arată cum se
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
curriculumul școlar oficial, trecând în plan secund pe cel construit prioritar pe conținut informațional, conform paradigmei anterioare clasice a pregătirii pentru cultura generală. Sau apoi îl reconsideră și pe cel axat pe obiective (operaționale: cognitive, afective, psihomotorii), în sensul învățării behavioriste, finalizate prin achiziții direct observabile și măsurabile (cunoștințe, abilități). În prim plan acum, este cerut cel orientat către perspectiva integrării postșcolare socio-profesionale, către formarea prioritară a competențelor, ca scopuri sau obiective fundamentale și specifice, realizabile disciplinar sau transversal. Reorientarea este
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tradiționaliste încă se păstrează și astăzi, căci exprimă rațiunea inițială de a fi a curriculumului bazat pe conținutul informațional, un curriculum prescriptiv, standardizat, valorificând prioritar modele de învățare exactă. ► La acesta s-a adăugat apoi și modelul construit pe concepția behavioristă, bazat pe obiective operaționale (cognitive, afective, psihomotrice) ca referențiale, finalizate în comportamente observabile, măsurabile, riguros controlabile. Curriculumul raportat astfel prioritar la obiectivele educaționale concrete insistă pe condițiile de aplicare și realizare a lor (ca prescripții în învățare), dar nu și
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la acțiune, • s-au precizat și respectat criteriile de evaluare a succesului, a performanțelor așteptate în acest sens. Dintre elementele componente ale unui curriculum, cercetările actuale se concentrează asupra clarificării valorii definirii, alegerii, organizării scopurilor, obiectivelor (dar nu în sens behaviorist). Nu conținuturile de asimilat mai sunt în prim plan (conform paradigmei clasice), ci obiectivele în termeni de competență, generale și specifice, de lucru cu aceste conținuturi, din perspectiva vieții reale socio-profesionale. Considerăm reprezentativă și utilă decidenților aici, contribuția BIEF, respectiv
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
alte conținuturi, experiențe, deși sunt și dificil de evaluat. ► Competențele transversale nu pot fi legate de un anume obiectiv unic, specific, ci ele disting esențialul de accesoriu, necesar în rezolvarea unei situații concrete, nu pot fi confundate cu obiectivele operaționale behavioriste, nu sunt decupate sau identificabile strict concret, ci vizează un ansamblu de acțiuni posibil de aplicat în ele și dau un mod de orientare într-un domeniu mai larg. ► Astfel se conturează și o axă a generalității, care unește obiectivele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prioritatea predării clasice la cea a învățării active, a devenit o alternativă, pentru a remedia multiplele dificultăți ale educatului în obținerea succesului în propria înțelegere și afirmare, a performanțelor în învățare sau ca reacție la rigiditatea și standardizarea didacticistă și behavioristă. Dar este și o reacție la explozia tehnologiei informării și comunicării, care cere muncă independentă, strategii active alternative, colaborare, rezolvare de probleme, interpretare de situații și soluții, autocontrol. Sintagmele utilizate în literatura problemei (Learning-Centered Education, Learner-Centered Environment, Paradigm Centered on
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
anii '80, determinând reforme educaționale, axate pe căutări de soluții ale eficienței și calității educației. Noua paradigmă orientează atenția către dinamica generării de procese ale cunoașterii directe de către educat. Deși sensul se schimbă, totuși baza se regăsește în aprofundarea anterioară, behavioristă a pașilor învățării, pentru câștigarea efectivă a experienței de învățare, de la introducerea în sarcină până la evaluare și reglare, cu utilizarea feedbackului, dar desigur sub dirijare a fiecărei secvențe. Drept câștiguri explicative pentru noile metodologii putem reține: antrenarea rațiunii pentru menținerea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
necesare. Și în final să rezulte un model de îndrumare a învățării accesibil, realist, efectiv, susține Ch. Reigeluth (1983). Așa s-au născut multe modele, dar unele s-au impus, ca microparadigme ale învățării, dintre cele mai cunoscute fiind cele behavioriste, cognitiviste, constructiviste. Tot Ch. Reigeluth și K.Squire (1998) reiau rolul principiului diversității învățării, în condițiile centrării instruirii pe educat, unde sunt incluse și efectele asupra domeniului afectiv, a metacogniției. Și precizează că două sunt consecințele majore asupra proiectării: în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
planificări (pe termen mediu sau lung) și a unor planuri (pe termen scurt, pe unități tematice și pe lecții), dar în care experiența empirică sau imitarea de modele sau intuiția didactică sunt predominante. Dacă însă are o abordare de tip behaviorist, el va recurge la a propune un scenariu riguros, pe obiective operaționale, strict determinat, detaliat, secvențial, cu termene și acțiuni precise, cu rezultate observabile și măsurabile standard, aceleași pentru toți educații implicați și interpretate teoretic, atunci va aplica modelarea specifică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manifesta înțelegerea problemei, dar și afirmarea creativității manageriale, aici (proiectare, organizare, decizie, coordonare, evaluare, reglare) a realizării scopurilor educative în diferite categorii de activități. Într-o primă fază de schimbare a stilului clasic de pregătire a activității, pe fondul teoriei behavioriste, a găsirii condițiilor pentru o învățare eficientă și a construirii soft-urilor pentru programarea riguroasă a activității cu calculatorul, în anii '70-'80, s-a conturat și s-a dezvoltat chiar ca teorie în sine o nouă paradigmă designul instrucțional
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]