436 matches
-
niciodată exprimată. Sub presiunea „înțelegerii” masculine a raporturilor cu femeia, afecțiunea își descoperea putințe de afirmare doar în momentele de o tragică ireversibilitate; cu prilejul morții partenerului/ partenerei, de pildă (sentiment ce răzbate, dincolo de formular, din scrisoarea prin care Radu beizadea Brâncoveanu îi anunța pe țăranii din Bălțătești de moartea Bălașei Cantacuzino, „preaiubita” lui soție și a lor „dulce stăpână”). Politicul eram de multe ori, precumpănitor „programul” brâncovenesc, parafat prin căsătorii - cum a fost cea a lui Constantin Duca, Domn al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate -, născute adesea din răutate” („precum mulți oameni răi sunt în țara Românească”). Cronicarii îi supravegheau atent pe acești Voievozi excesivi (le cercetau „hirea” și constatau schimbări, ca în cazul lui beizadea Radu Iliaș, cel însurat cu Stanca, fiica lui Constantin Brâncoveanu, „săracul” îmbogățit de opulentul său socru; în ochii autorului Istoriei Bălăcenești, el promitea să ajungă un mânuitor al violenței: a devenit bețiv și „foarte rău și crud, și tiran, atâta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Văcărescul vel agă... la Poartă 130 -, se spune că Văcărescu era însurat cu Stanca, sora marelui logofăt Bârcă Cojescu 131) și Constantin Brâncoveanu. înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au tăiat pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [.Constantin - n.m.] apoi au tăiat pe un boier ce-l chiema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au tăiat și pe bătrânul Băsărab-vodă”132. în vreme ce Del Chiaro (și apoi, firește, Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și vestimentația, camera de dormit, sala de mâncare, bunurile mobile și imobile, robii. Averea ce se cuvenea fiicei celei mari, Stanca, inventariată „din mila lui Dumnezeu” la 1 noiembrie 1692 (ea s-a măritat, la 2 noiembrie 1692, cu „Radul beizadea sin Iliaș Vodă”, dar a avut o căsnicie scurtă, căci în 1705, la 29 martie, soțul ei murea), era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii (cunună, lefturi, cercei, brățări, inele strălucind de nestemate), haine scumpe (multe îi „cu leasă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tacâmuri („24 de linguri și 12 cuțite și 12 furculițe și o solniță tot de argint, taleri 150”), obligatoriile lighene cu ibricele lor pentru spălatul mâinilor, sfeșnice și, evident, „1 burduhan și 1 ghiuluptan de argint”. Stanca îi mai aducea beizadelei Radu Iliaș „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, o turmă de oi, cirezi de boi și de vaci (cu viței), o herghelie de iepe (cu mânji și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și învățat foarte”) dregător, asigurându-i un statut demn de un ginere domnesc. Statutul acompaniat, evident, de asigurări materiale pe măsură. Același Radu Popescu ne spune că Vodă îl lipsise de griji, făcându-și-l ginere - soț al Stancăi - pe beizadea Radu Iliaș, posesor al unor deprinderi greu de suportat („Sărac era foarte [viețuia la Istambul - nota mea, D.H.M.], iar domnul l-au îmbogățit, blând să arăta dentăi și vin nu bea; să părea tuturor că va fi înțelept, dar pă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Preda vornicul, l-au ucis Mihnea Vodă cel Rău, în casele domnești de la Târgoviște, nefiind vinovat nimic” (Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 74). Moartea bunicului său, ucis de slujitorii răsculați, era amintită („pomenirea”) și de o cruce pusă de beizadea Constantin, fiul cel mare al lui Constantin Brâncoveanu, cruce așezată chiar pe locul omorului: „Această cruce iaste rădicată în slava D(o)mnului H(risto)s de Constantin Brâncoveanul B(asarab), feciorul luminatului domnŭ Io Costandin Basarab voevod, în locul alții
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
taleri), al hainelor, al așternuturilor și fețelor de masă ori șervetelor. Nu lipseau vesela, tacâmurile, lighenele cu ibricele lor pentru spălatul pe mâini, sfeșnicele și, desigur (am mai spus), „1 buhurdan și 1 ghiluptan de argint”. Stanca îi mai aducea beizadelei Radu Ilaș (scoțându-l - remarca cronicarul - din starea de paupertate care îl apăsase la Stanbul) „calul de ginere”, o caretă cu „6 telegari”, „1 rădvan cu 6 telegari”, „6 telegari cu o cuhnie”, turme de vite (vacile erau cu viței
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexei Mihailovici cu ocazia călătoriei lui Gheorghe Ștefan la Moscova. Visul ei de mărire a rămas, însă, doar un vis.... Fiicele și nurorile Brâncoveanului Dacă judecăm după căsătoriile fetelor celor mari ale lui Constantin Brâncoveanu - Stanca (1675-1697), în 1692, cu beizadea Radu Iliaș (1671-1705), un ultim reprezentant (cu o mamă Cantacuzină) al Mușatinilor Moldovei, Maria, un an mai târziu (în 1693), cu Constantin, fiul lui Gheorghe Duca, fost domn al Moldovei, Ilinca (născută în 1682), în 1698, cu Scarlat Mavrocordat, fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unor alianțe profitabile, imediat sau în perspectivă. Ginerii, coborâtori ai unor case domnitoare din Moldova („Constantin vodă încă viind de la paza bohazurilor la scaun, despre toamnă, au făcut gătire de nunta fii-sa Stancăi, care au dat-o după Radul beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte au fost domn la Moldova, fiind neam bătrân de domn, carele să trăgea din Pătru vodă Rareș” - Anonimul Brâncovenesc), având fie relații însemnate la împărăție („Și fiind dragomanul [Alexandru Scherletoglu] rudă Radului beizadea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
beizadea, fecior lui Ilieaș vodă, carele mai nainte au fost domn la Moldova, fiind neam bătrân de domn, carele să trăgea din Pătru vodă Rareș” - Anonimul Brâncovenesc), având fie relații însemnate la împărăție („Și fiind dragomanul [Alexandru Scherletoglu] rudă Radului beizadea, însă prea de aproape și viind, cu mare dragoste și cu mare cinste l-au priimit Costandin vodă...” - Anonimul Brâncovenesc), fie putința (valorificabilă imediat) de a fi propulsați în fruntea ierarhiei („[...] și au mers la caimacanul, prietenul lui Vergo [un
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi propulsați în fruntea ierarhiei („[...] și au mers la caimacanul, prietenul lui Vergo [un grec folosit de Constantin Brâncoveanu pentru diverse misiuni la Istanbul] și dându-i în știre, dând și rugăciunea domnului în știre, care să ruga pentru Costandin beizadea, feciorul Ducăi vodă „să-l facă domn, pentru că va să-l facă ginere și cheltuelele doamnii s-au făgăduit că le va da domnul Costandin vodă Brâncoveanul. Și mergând caimacanul la viziriul au nevoit și au făcut treaba după cum au
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la viziriul au nevoit și au făcut treaba după cum au vrut domnul Costandin vodă și au trimis turc, agă, de au luat pă fecioru lu Cantemir vodă, pă Dumitrașco, de-l duseră la Poartă, unde era și frate-său Antiohie beizadea și au îmbrăcat pii fecioru Ducăi vodă cu caftan, dându-i domniea la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase, devenéau „personaje” în niște „spectacole nupțiale” grandioase menite să dovedească forța și opulența socrului mic (Stanca - Radul beizadea: „a cărora nuntă s-au făcut în luna lui noemvrie, însă veselie domnească mare și înfrumusițată, care în zilele noastre asémene aceiia n-am mai pomenit” - Radu Greceanu; Maria-Constantin Duca: „gătit-au Măria sa pre fiica Mării sale cu toate céle
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fata lui Antioh Cantemir. în fine, Smaranda (sau Smaragda - 1696-1712) a fost soția postelnicului Constantin Băleanu, fiu al marelui clucer Ivașco Băleanu și nepot al marelui han Gheorghe Băleanu. Soarta n-a fost deloc îngăduitoare cu urmașii lui Constantin Brâncoveanu. Beizadea Radu, soțul Stancăi, dând de avuție după strâmtoarea (1704) de la Constantinopol, a luat darul băuturii și calea abuzurilor (s-a făcut „foarte rău și crud, și tiran, atâta cât el însuși cu mânele sale pe mulți oameni i-au omorât
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iorga), dă următoarea ordine: Constantin (fiul cel mare), Ștefan, Răducan, Matei, Enache Văcărescu (ginerele lui Brâncoveanu - este de părere autorul) și Constantin Brâncoveanu, înșiruire pe care o aflăm și în relatarea lui Axinte Uricariul: „[...] și întâi au târât pe toate beizadelele aceste înaintea ochilor lui, începând de la cel mai mare [Constantin - n.m. D.H.M.], și pe rând până la cel mai mic [Matei - n.m.]; apoi au târât pe un boier ce-l chema Enache Văcărescul vel paharnic; pe urmă au târât și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al 17-lea veac”. După cumplitul măcel, „ginerii lui [ai lui Constantin Brâncoveanu] și cu doamna - scrie Axinte Uricariul - și cei câțiva boieri au rămas tot la popreală”. La început în serai - Doamna Marica, Bălașa și Anica, soția lui Constantin beizadea, fuseseră declarate roabe, turcii sperând într-o bogată răscumpărare -, apoi - vreme de aproape șapte luni - la Bostangibașa, închisoarea datornicilor. Câteva zeci de pungi cu bani condiționară scoaterea lor din temniță, dar nu izbutiră să obțină și libertatea. Manevrele Cantacuzinilor, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
niște sate ca să plătească împrumuturile). Și în Moldova lucrurile stăteau la fel. Velișco Costin, mare hatman (uneltitorul contra lui Constantin Cantemir, care a poruncit să fie ucis - în 1691 - lângă fântâna Curții Domnești din Iași sub privirea scrutătoare a lui beizadea Dumitrașcu), a murit dator (deși Vodă îl declarase corupt, spunând că a luat mită de la Antiohie Jora), aruncând însă responsabilitatea asupra Domnului. Și-a lăsat urmașii (a fost însurat de două ori; întâi cu Catrina, fiica marelui vornic Toma Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
până și întâmplările pur și simplu accidentale sunt efecte misterioase ale Providenței”484. în aceleași zile (merge mai departe Del Chiaro cu informațiile), s-a produs și prevestirea, și ea demnă de crezare, a Stancăi, fiica lui Brâncoveanu, văduvă, căci beizadea Radu Ilieș, soțul ei murise. Pe 9 martie 1714, Stanca s-a îmbolnăvit de tuberculoză galopantă, boala a avansat rapid, a căpătat o formă violentă și femeia a murit pe 15 martie. Câteva zile mai târziu, pe 17 martie, Brâncoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Șărban Băsarab Voevod [ce-au] fost Domn țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu mama lui, își doarme aici somnul de veci și Gheorghe (Iordache) beizadea, cel ce a fost o vreme stăpânitor al Olteniei ocupate de austrieci și căruia întoarecerea la Mănăstirea Cotroceni i-a fost de asemenea interzisă: „[...] și a fiiului Mării Sale Gheorghie Cantacuzino Băsarab, care, după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bujor acuză faptul că există presiuni pentru alegerea în structurile ASC a unor studenți ai căror părinți sunt cadre didactice universitare. D. T.: Era un fenomen mai pregnant al elitelor de acolo decât de la alte universități. Voiau să-și introducă beizadelele în structurile ASC, mai ales din perspectiva celor 50 de sutimi ce se acordau la repartiție. Se urmărea lucrul acesta. Eu i-am spus lui Bujor de mai multe ori și el i-a criticat dur. Liderii ASC îmi sesizau
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cine a fost de acord, am făcut așa: " Domnule, cine are certificat de un an de zile, facem o listă cu ei, dar hai să-i trimitem să facă alt gen de practică". S.B.: Ca să nu sară ceilalți. D.T.: Erau beizadelele, "burghezia", cum zicea Iliescu. S.B.: La plenara Comitetului Municipal al UTC din 5 mai 19838 arătați că la planul de muncă patriotică studenții "s-au angajat ca la 1 mai să fie 100%, la 23 august 150%, și se lucrează
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
că doar nu dau turcii) și ne-au făcut designul caselor, hainelor și accesoriilor (cearșaf, catifea, dulap, ciorap, geam, raft, canat, iatac, geantă, colan); au plantat salcîmi înaintea lui Mihai Tatulici, au frecat și au ars mangalul, ne-au pus beizadele pe cap, să ne sictirească ieri din fuga cailor, azi, din șuierul discret al limuzinelor. Dar cuvîntul cel mai de preț și mai rezistent la toate schimbările a fost maneŕ (alături, desigur, de "bacșîș" sau "bacșiș", după cum vorbim, în Moldova
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
aprind” de Petre Andreescu, cântec inclus pe un album de „valsuri și tangouri celebre”, editat tot de Electrecord. Din păcate, lipsesc de pe disc câteva din titlurile sale de succes, semnate de Camelia Dăscălescu, Aurel Giroveanu, Laurențiu Profeta, Ion Cristinoiu, Dan Beizadea, Mihai Constantinescu, Marius Micu, Dragoș Docan. Cu câțiva ani în urmă am fost împreună cu Florin Apostol într-un turneu intitulat „Voi, oameni de mâine”, după cunoscuta piesă a lui Anton Șuteu. Acolo i-am descoperit și succesul la public, dar
Apostol, nedrept??itul by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83148_a_84473]
-
militare (incredibil, dar adevărat!), dar constituie și un model de succes social, demn de urmat de oricine visează la căile gloriei. În mod obișnuit, complicitățile indestructibile dintre cei vinovați de nenorocirea țării sunt bine ascunse. Chiar dacă generația a doua, a beizadelelor, își mai dă în petic pe la câte o televiziune de apartament, bătrânii crocodili comuniști n-au renunțat la ideea revanșei. Fie că se produce prin sprijinirea afacerilor copiilor, ginerilor sau nepoților, fie prin bâzâitul permanent, prin nerușinarea cu care se
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]