228 matches
-
banală. Pentru că editorul G. Filip nu s-a prezentat la o întâlnire de afaceri stabilită, îl provoacă, nici mai mult, nici mai puțin, la duel. Dar conflictul se stinge repede, Filip încheindu-i contract la încă patru volume: Vremuri de bejenie, Însemnările lui Neculai Manea, Oameni și locuri, Mormântul unui copil, depuse la editură de autor chiar în cursul acelui an. Sadoveanu e din ce în ce mai convins că poate să trăiască din literatură (azi ar fi o curată utopie), ca profesionist. Bucureștiul, cu
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
că tocmai ne zgâiam să vedem Revoluția în direct la TVRL... În orișice caz, ca să nu ne mai încurcăm cu prejudecăți televizate, și pentru că n-am fost atenți la lecție, acum luăm istoria de la capăt, respectiv: hrube, triburi, turci, migrațiuni, bejenii, PCR, epoca lemnului timpuriu, progres, macaz, epoca lemnului înfloritor, PSD, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, DA... - ce nu ți-e clar ? Și-apoi, dacă tot am ajuns pe "culmile progresului și civilizației", domnu' preten, de-acolo unde naiba să te mai
Așa grăit-a Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11848_a_13173]
-
de pe jos, n-avea nici gânduri, nici locuri de plimbare; își vedea ziua de treburi și seara, cum se întuneca, se întorcea acasă.” (p. 28) Pe pod trec, în valuri, în devălmășia vremurilor, greci, ruși, nemți cu coadă, domni în bejenie, se aprind focuri mari, vijelii, molime. O istorie. Pe care Gheorghe Crutzescu încearcă s-o pună în ordine, cercetând podul casă cu casă, întâmplare cu întâmplare. Bazându-se pe vorbe și imagini, pe gravuri de epocă, pe mărturii ale călătorilor
Calea Victoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3423_a_4748]
-
unde timpul a luat, între timp, alt curs. Alte edituri. Alte nume pe copertă. Alte cărți, alte titluri, alte coperți, altă lume. Și, totuși, încă eram în imperiul limbii române. Deși mi se părea că am emigrat, am plecat în bejenie. Cultura națională nu poate fi doar reuniunea unor enclave. Trebuie ceva (mai mult) care să o ție laolaltă, un spirit, un ferment, un spiriduș chiar. Sîntem, mai curînd, banchize ale unei culturi. Și nici măcar nu sînt sigur că blocurile de
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
cum bine le-a zis domnul Președinte Traian Băsescu, erau niște inși "de-o submediocritate incredibilă". Consideram fără nici un pic de jenă că totul era pierdut, iar prietenul a zis că, poate, n-ar fi rău, să punem de-o bejenie inversă pe "Drumul mătăsii". Și cred că am fi trecut la fapte dacă Domnul Președinte Băsescu nu ne-ar fi lămurit cum stăteau lucrurile, spunând: - Unii se bat cu dinții 1) să pară guru ai națiunii... Aha! Deci, ăsta era
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
poezie, de farmec. Covârșită de public, oferind bilete scumpe pentru un spectacol pe măsură, imaginea sălii celei mari a Teatrului Național ne-a arătat - mai era nevoie? - că în vremuri de criză, de marasm în plan politic, lumea pleacă în bejenie; cei care pot se refugiază spre cultură.
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
plăcile de marmură - două la număr, ambele puse după 1990 ca să-i celebreze trecerea prin Timișoara - și la Teatrul „Mihai Eminescu”. Cel dintâi loc de pelerinaj de Ziua Eminescu îl datorăm unei împrejurări triste, căci monumentul ne-a venit în bejenie și n-a mai plecat de aici. Fusese realizat de Oscar Han (autorul, printre altele, al celei mai cunoscute statui reprezentându-l pe Mihai Eminescu, la Muzeul Literaturii Române din Capitală) pentru Oradea, în 1926. Au trecut doar 15 ani
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
cocoanele dormeau prin calești și prin căruțe. Dimineața ne urmam drumul, care mai de care s-apuce înainte"). Abia în ultimele pagini ale întinsei scrisori apare în sfîrșit și Teodor Diamant, beneficiar al unui portret memorabil: tînăr boier, în vîltoarea bejeniei, el nu făcea altceva decît să predice egalitarismul; student strălucit la Paris, îl îndruma pe Ghica, aflat atunci în capitala Franței. Reformator-martir întors în Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
adusesem aminte că românii din vechime erau de altă idee... Nu tu catedrale grandioase,... nu tu un Bramante... un Bernini, acolo,... un Michelangelo... Culmea inteligenței la bieții de români, nevoiți să o ia razna unde vedeau cu ochii, pe vremea bejeniilor și năvălirilor, când pericolul nici nu se mai știa de unde venea,... că dacă ar fi venit regulat numai dintr-o parte, cu totul alta ar fi fost situațiunea; așa că, această culme a istețimii la românașii noștri, era să înhame bisericuța
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
care, însă, pensionarii le ignoră cu entuziasm din cauza atât a compensării cu 90 la sută a medicamentelor cât și a majorării pensiilor cu 10 la sută. în surdină se aud deja virușii diferitelor boli bocind sfâșietor în timp ce se pregătesc de bejenie spre alte zări și popoare... Vine anotimpul policromiilor și al umplerii cămărilor cu provizii transportate în portbagajele mașinilor de serviciu (imagini tv filmate cu camere... indiscrete). Rezervele trebuie făcute din produse puțin sau deloc perisabile, sau și mai bine, cât
Ploi mocănești și schimbări la față by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12571_a_13896]
-
datorat funcției pe care o îndeplinește în prezent - în ce fel au "evoluat" lucrurile. Locuința le-a fost confiscată proprietarilor de drept, iar aceștia au ajuns, din satul de pe malul Buzăului, tocmai în Maramureșul de la celălalt capăt de țară. O bejenie datorată tot unui soi de năvălitori, de o cruzime comparabilă cu a celor din secolele trecute. Diferența este că aceștia acționează mai sistematic, cu un spor de eficacitate și din interiorul hotarelor strămoșești. Deși lumina comunismului vine de la Răsărit, unde
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
aceea a adolescentului inocent de altădată, viziune pe care Universitatea Regele Ferdinand din Cluj refugiată la Sibiu mi-o risipise cu ani în urmă de cum am pășit în ea. Dar nu atât sălile mici, de clasă liceală (universitatea clujeană în bejenie era doar instalată în localul unui liceu de fete), nu lipsurile prea flagrante ale atâtor cărți și reviste din bibliotecile de institut sau seminar, ba chiar și din biblioteca universitară, lipsuri ce lăsau nepotolite poftele hulpave ale cititorului din mine
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a asupririi. / Var.: bejănar, bejenar s.m./ Definiție din DEX, 1984. Așadar, în 1984 băjenarul nu mai exista. Era doar o amintire, un termen atestat în hrisoave și cărți vechi, căci în "epoca de aur" nimeni nu mai era silit la bejenie. ...Mă aflu cu Carol la Perthus, ultima trecătoare din Pirinei înainte de plonjonul lor în Mediterana. La câțiva pași, frontiera: un soi de chioșc ridicol și obsolet prin care suflă vântul. Perthus: o stradă strivită între pereții muntelui, ticsită de magazine
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
de părinții noștri și chiar de către noi, în anii ocupației staliniste 1940 1941 și în refugiul din anul 1940 și 1944. Cartea este drama dezrădăcinării, a durerilor și suferințelor care ne însoțesc în fiecare zi, sunt lacrimile presărate pe drumurile bejeniei și la mormintele celor care ne-au dat viață . Cartea este un monument de recunoștință ridicat în memoria părinților noștri, care au lăsat ocupanților tot ce au agonisit generațiile dealungul anilor, numai să trăiască în libertate, în Patria lor. Din
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1658]
-
care vădea că veșnic plănuiau câte o ghidușie. Tata Cristea îi întreba pe copii : - Bă, voi știți ce culoare are bășina ? Și-i învăța să-și prindă pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tata am plecat într-acolo cu căruța noastră cu doi cai. Aveau în ea tot ce putuseră strânge în grabă la plecare. Rămâneau în locurile cotropite de năvălitorii din răsărit casa, pământul, via, agoniseala lor de o viață întreagă. Începea „bejenia“... ...Am mers cu tata cu căruța timp de 22 de zile până la Târgu-Jiu, unde i-am regăsit pe mama, pe fratele și pe sora mea. Ei au rămas în Târgu-Jiu, la spitalul județean. Tata, preot, a primit parohie într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
furat și ei măcar un măr de la vecini. De! Ce să-i faci?! Acum stau pe jilțuri și Împart dreptatea, dar te Întrebi, pe drept cuvânt: a cui dreptate și pentru ce? Vă spun eu, dragilor: "dreptatea" acestor "vremi de bejenie și restriște", care se proclamă "democrație". Rezultatul?! Simplu: unul dintre acești copii a devenit ceea ce au vrut cei ce Împart dreptatea: un infractor, care circulă dintr-o pedeapsă În alta și dintr-o pușcărie În alta. Iar ceilalți nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Prostuțul de el. S-a afișat în public, ca și Scaurus, cu o femeie măritată. Răsuflă cu putere pe nări. Și nu cu o femeie oarecare. Cu Iulia, sora ei, nepoata lui Augustus. De asta s-o fi dus în bejenie, sau s-a certat cu Gallus pe tema moștenirii? Lucrurile au fost atât de precipitate, că nu le-a putut descâlci. Dar simte în adâncul sufletului că e ceva legat și de exilarea lui Agrippa Postumus, fratele lor mai mic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
istoria noastră a fost cea de pe timpul lui Papură Vodă, poreclit așa de moldoveni pentru că trebuiau să macine papură ca să-și mai astâmpere foamea. Lacurile și râurile secând, vitele și oamenii mureau de foame pe capete și atunci a fost bejenie, mai ales cei de la câmp refugiindu-se la munte, și destui în lume, noțiunea de graniță neexistând. Blestemele împotriva domnitorului se mai păstrează în folclor. Ciuma de pe timpul lui Vodă Caragea a fost cea mai mare epidemie din Țările Române
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
scrise, Caragea fiind la rându-i un cărturar. Populația s-a bejenit. 1946, seceta de după Război, calamitate după calamitate, urmată de altă calamitate, venirea rușilor! Instalarea bolșevismului a influențat major destinele poporului român care însă n-a mai plecat în bejenie ci a rămas să construiască socialismul cu față comunistă. Comentez numai, seceta, printre efectele ei cumplite. Am trăit-o din plin. Și astăzi revăd dealurile pârjolite ale Giurgioanei și comunei Podu Turcului. Secaseră izvoarele seculare (satul e atestat acum 500
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
-s divizate iar U.E. ne desființează legi, limbă, obiceiuri, dușmănie generală ne trebuie? La seceta din 1946 oamenii au strâns rândurile într-ajutorându-se și protejându-se de ruși. Oare acum nu găsim calea solidarității românești? Chiar dacă vreo 3 milioane sunt în BEJENIE, chiar dacă cineva e inconștient... Doar n-a dat ciuma, fraților! (Meridianul, an XIV, nr. 36 (957), joi, 06 septembrie 2012) ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ Mesajul Președintelui României, Traian Băsescu, cu ocazia aniversării a 15 ani de la înființarea Studioului TV Vaslui Prin activitatea
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
corpul școlii, cel mai lung, mai plin, așezat În echer față de calidor, Îl protejează. Nu numai de vânt. L-a protejat cât a putut. Calidorul casei din Mana este buricul pământului. Pe aici au trecut potecile de fugă, căile de bejenie, coridoarele de transhumanță, bulevardele de năvălire - cu toatele Întretăiate preț de câte un vad la apa Nistrului. Calidorul nașterii mele (la egală distanță de paralelele 46 și 47 - Însă nu chiar 47 - și cam pe unde coboară meridianul 29) a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe. Vremuri de bejenie, 1907 În pădurea Petrișorului a apărut prima dată în Semănătorul, nr. 17-18 din 20 aprilie 1907. În perioada în care a scris povestirea, Sadoveanu obișnuia să meargă la vânătoare în Valea Râștei, însoțit de setter-ul său, Nero. Profira Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9 din 25 februarie 1907. În Convorbiri, nr. 6 din 15 martie 1907, Mihail Dragomirescu a publicat un articol în care compara povestirea lui Sadoveanu cu nuvela omonimă scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gemute și, cu capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca niște fiare. Mortul se odihnea în liniștea lui, care parcă se cernea din cerul singuratic. Vremuri de bejenie, 1907 Fântâna Hazului a apărut mai întâi în Luceafărul, nr. 6 din 15 martie 1907. Se spune că omorul ar fi fost un fapt real, iar descrierea locului seamănă, conform mărturiilor Profirei Sadoveanu, drumului din Ciohoreni, satul în care prozatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]