287 matches
-
matahalei, iar boierul dă lămuriri curioșilor, pînă în clipa cînd un țigan aflat în trecere recunoaște în animalul împușcat pe "Martin a lui Trifu din Gogoșari": "uite urechea dreaptă e crestată în trei... ș...ț Uite și nara ruptă de belciug" (Al. Cazaban, Vînător de urși, nu glumă) Un lord colecționar de piei de urs dorea să posede și una din Maramureș, oferind pe ea 5000 de coroane de aur. Un pădurar din Sighet, intrînd în corespondență cu lordul, primește ca
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
coridor. Auzi, din salonul în penumbră și printre zgomotele ploii pe care bezna le întețea, auzi pașii ei îndepărtîndu-se, șchiopătînd pe dalele desprinse și tocite din pridvor. Apoi auzi zgomotul lămpii izbite de perete și în sfîrșit lanțul desprinzîndu-se din belciugele ruginite. Preț de cîteva clipe n-a mai auzit decît glasuri îndepărtate. Discursul confuz și fericit al lui Noel, așezat pe un butoi, povestindu-i papagalului său despre Dumnezeu. Auzi scrîșnetul drugului în curte, cînd moșul Laurel deschidea poarta cea
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
filarmonici. Au încercat să nuanțeze puterea cuvîntului, să-l exprime și altfel. Au poposit în două culturi. Cea rusească și cea spaniolă. Tradiționale. Cu o voce dramatică impresionantă, gravă, ludică - Maria Răducanu - și cu o ghitară clasică fermă, hipersensibilă - Maxim Belciug. De ce? Pentru că nu s-au închis, în ei, în alții, pentru că îi privesc pe oameni, pentru că îi doare masca sub care ne ascundem tot mai tare, ne adîncim în clișee și neputințe, pentru că simt că trebuie să strige CUVÎNTUL către
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
Stanciu Gheorghe-Nicolae, 65 ani l Anta Maria, 57 ani l Krija Andrei, 48 ani l Petrușe Leontina, 75 ani l Zolotariu Ioan, 38 ani l Meilă Lucia, 70 ani l Mavrodin Alexandra, 78 ani l Cristian Ioan-Nerva, 80 ani l Belciug Gabriel-Emanuel, 3 luni l Mereuț Cohe, 65 ani l Ciocani Petronela, 82 ani l Preda Viorel, 33 ani l Măgurean Vasilie, 81 ani l Hoca Gheorghe, 77 ani l Ciocani Ioan, 60 ani l Bejenariu Constantin, 91 ani l Peia
Agenda2005-17-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283614_a_284943]
-
spațiului anglofon, care a uitat gustul subtil al experimentului și a început să hăhăie penibil melodii în două acorduri, și acelea mai mult false. O incursiune spre locul de obârșie al acestui curent propun maeștrii cântăreți Maria Răducanu și Maxim Belciug cu albumul "La Tarara": creuzetul iberic, matcă a unui metisaj muzical fericit exploatat în secole mai inteligente și mai cuviincioase ale Europei (Ravel, Lalo, Bizet etc). Reîntoarcere în matricea stilistică don quijotescă și tauromahică prin Albeniz, Granados, de Falla, Rodrigo
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
pe genunchi. O muzică de o complexitate aparte, nedepistabilă cu ușurință în fluxul pasional și lesne de asimilat al muzicii răzgâiate în soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
capabil să reînvie duhul adevărat al acestor cântece (canciones espanolas antiguas), pentru un, parcă uitat, gust de gând și soare. Un semn că aici, nu în zadar, chemăm la o mai corectă apreciere a muzicii de calitate. Demersul lui Maxim Belciug și al Mariei Răducanu va fi, cred eu, încununat de un succes pe care cu toții îl merităm și pe care cu prisosință îl merită muzica pe care aceștia o promovează.
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
Mediu, incendiată probabil în timpul asediului prințului Eugeniu de Savoya asupra Cetății din 1716. În... „fața casei“, echipa de cercetători a descoperit o largă și frumoasă stradă veche de peste 400 de ani, podită cu bârne de lemn. Material ceramic, cuie și belciuge de fier, oase și alte fragmente completează comoara. „Așa ceva vezi o dată în viață, descoperirile fiind importante pentru că există foarte puține informații despre locuirea timișoreană de dinaintea perioadei austriece“, explică prof. Florin Drașovean, membru al Comisiei Naționale de Arheologie. S. P. Expoziție
Agenda2006-21-06-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284982_a_286311]
-
al județului Timiș). Teatrul pentru Copii și Tineri „Merlin“: „În derivă“ de S. Mrozek, 29. 11, ora 18; „Prințesa adormită“, 30. 11, orele 11 și 12. Filarmonica „Banatul“: Concert-lecție. 29. 11, ora 10 ( C.N.A. „Ion Vidu“); Recital de chitară - Maxim Belciug (București), 3. 12, ora 19; Concert simfonic - Integrala simfoniilor și concertelor lui Ludwig van Beethoven, 5. 12, ora 19 ( C.N.A. „Ion Vidu“). ARAD Teatrul de Stat: „Mătrăguna“ de N. Machiavelli, 30. 11, ora 18. Teatrul de Marionete: „Prâslea cel Voinic
Agenda2003-48-03-timp () [Corola-journal/Journalistic/281781_a_283110]
-
nu era asta, fotografii vechi în locul mamei, al tatei, al slujnicelor de la bucătărie și al tusei bunicului dirijând lumea întreagă, nu prezență, nu ordine, tusea, o batistă i se ivea din buzunar și-i deranja mustața, tata lega calul de belciug și pe urmă doar foșnetul ierbii care, da, se menține, deși e uscată și dură până după ploaie, pe terasă câmpurile pe care le cunosc și nu le cunosc, șirul de chiparoși care ducea la poartă și dincolo de poartă cu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
de la bucătărie îngrămădeau flori în căruciorul de unde mi s-a năzărit că mirosul din cufere se evapora încetișor, bunicul cu cravată el care nu purta cravată, folosea un nasture de aramă ce-i închidea gâtul și tata desprinzând hățurile din belciug, l-am văzut oprit pe o creastă înainte să o ia din loc iar, l-au găsit dincolo de cimitir privind florile dar ce-mi amintesc cel mai bine e un sturz cocoțat pe un înger de ipsos și ploicica de
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
porumbiște, adică frunzele galbene acum că doar noi doi aici unde totul deși la fel ne lipsește iar la subsol, în pivniță, pe bolțile spalierului se întâmplă să aud o ceașcă pe o farfurioară sau un cal trăgând de un belciug sforăind tare, în jurul fermelor lăsate în voia Domnului și bucata de hambar care rezistă în al cărui colț un bursuc sau o nevăstuică se ascundeau la cel mai mic zgomot pentru că totul se temea de tot în acea pustietate încremenită
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
în râs - Era și timpul fără să-i vină să creadă și tăcând atunci când săpăliga i-a despicat un umăr, celălalt umăr, un picior, insistând - Stăpâne încă din supunere și din obișnuință, bunicul - Ce-nseamnă asta? și calul legat de belciug agitându- se din pricina mirosului de oase, bunicul îngenuncheat în curte, bunicul culcat - Idiotul tucanii în debandadă, unul dintre țărani - Isuse iarba înclinându-se cu un murmur negru și bunicul umilindu-te cu fața răvășită - Idiotul cu un nasture de aramă
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o farmacie/cu grația și roiul de viespi golănite sub piele/ și piaptănă oasele noastre-ncâlcite/ și clatină sarea din noi în sitele tale/ și apa/ și fierul din belciugul jugănitului taur/ ce ne crește în trup coplesindu-ne." (Rugăciunea copilului surpat în taur) În sfârșit, în poemele ultimei perioade apar și unele scăpărări de vulgaritate, cu totul inoportune într-o poezie în general plină de grație: "Era să intru
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
pentru a favoriza o serie de candidați. Unele dintre aceste cadre aveau grade și funcții superioare, cum ar fi generalul maior Mihai Chiriță, șef al Direcției de Instrucție și Doctrine din cadrul Statului Major General al Ministerului Apărării Naționale, colonelul Vasile Belciug, fost comandant al Garnizoanei Pitești, colonelul Ion Constantin, colonelul Ioan Burghelea, colonelul Vasile Vreme, colonelul Nicolae Mitu, colonelul Mihăiță Băleanu, colonelul Stan Condruz, colonelul Gabi Costel Drăgoescu, locotenent colonel Gheorghe Anghelina și alții. Scopul final urmărit era distribuirea grilelor de
Cine sunt generalii MApN condamnați în dosarul angajărilor ilegale de la Pitești și Breaza by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62254_a_63579]
-
a stabilit că, în această grupare infracțională, o parte din inculpați au pretins și au primit de la candidați echivalentul a peste 82.000 euro ca preț al traficării influenței. Printre aceștia ar fi generalul de brigadă Marian Ion, colonelul Vasile Belciug, lt. colonelul Dan Costel Crăciuneanu și maiorul Crinu Ionuț Onel.
Cine sunt generalii MApN condamnați în dosarul angajărilor ilegale de la Pitești și Breaza by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62254_a_63579]
-
caute cu înfrigurare conexiuni repulsive, blasfemice sub semnul unei estetici a urîtului funcționînd ca un șir de mici implozii. Socotindu-se un "hippyot bătrîn" ce poartă-n sine "mai multe nopți decît zile" și își plimbă "anatomia printre punkiștii cu belciuge", considerînd că "morțile noastre sunt rude de gradul unu", d-sa binecuvîntează "orașele fumînd hașiș cu bebelușii în brațe". Înveninarea existențială duce la consemnări "scandaloase" ca și cum tortura la care-l supune realul pe autor s-ar perpetua și în registrul
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi,/ Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi". Atari obstacole nu sînt decît oglindirea acelui skandalon, adică a dorinței de imitație, care se așează, prin rivalitate, în drumul pietății, după cum explică eseistul francez: "Satana este una cu mecanismele circulare ale violenței, cu încarcerarea oamenilor
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Stația Zavaidoc!!!...” (informațiile aparțin scriitorului-muzicolog Marin Voican Ghioroiu, București). Ca recunoștința față de marele artist, nu ar fi prea mult ca o stradă, un bulevard să-i poarte numele... că, slavă Domnului!... cred că ne-am săturat de frumoasele magistrale (Macaralei, Belciugului, Șurubului, Plugului, Piuliței) care au rămas că emblemă a unei ere victorioase a clasei muncitoare, muritoare de foame). Cred că s-ar putea cinsti cu totul altfel acest român, piteștean, care a adunat în jurul său elită, spumă Bucureștiului și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sau pios, E o cerneală acră în vrejul de pe os. Cârtiță de argint, mi-ai plugărit în piele, Și-ai dat de-o rună scrisă cu pleoapa unei stele Și de-o peniță prinsă pe degetul cel mare, Cu un belciug de aur, de rob fără scăpare. Te-ncumeți să m-aștepți pe dealul din cetate, Cu frați-ți laolaltă, flămânzi, pe jumătate. Postul în lut e-o clipă și-un veac de așteptare, Cât inima visează și-aluatul ei mă
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
a complexului de superioritate planetară care bântuie America. Dar ce contează ce spune un român, prea bătrân ca să fie adoptat de americani și transformat de mic într-un demn apărător al „valorilor USA”, un „aliat” NATO bun de plată, cu belciug în nas și mărgele la gât, de pe undeva din Est, la urma urmei tot un fel de irakian... Chirurgie buco-facialtc "Chirurgie buco-facial\" Am încercat, pentru o clipă, să îmi închipui ad absurdum că m-aș afla într-o emisiune televizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ion este aceea dacă un individ, aflat într-o situație nefastă, își poate schimba destinul. Dezbaterea morală pe această temă este verosimilizată de motivațiile și îndemnurile contextualizate social pe care le oferă, într-o polemică deschisă, învățătorul Herdelea și preotul Belciug. În eșecul lui Ion, Liviu Rebreanu experimentează, la modul generic, o altă ipoteză despre sine, alta decât în cazul lui Titu Herdelea. Înțelegem acum mai bine, cu o răsfrângere autobiografică, ce se ascunde în subtextul considerațiilor morale din Cred: „Dacă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
în ciuda a tot ce s-a întâmplat până acum, nimic nu ne dă dreptul să vorbim despre electoratul lui Iliescu ori despre cel al lui Roman ca și cum cei care i-au votat o dată ar fi fost câștigați de dumnealor la belciuge și, în ciuda mizeriei în care se zbat, ar fi rămas pe veci la dispoziția celor doi emanați. Electoratul nu este, de fapt, al nimănui. El este al țării și nu poate fi câștigat decât pe cont propriu. Cine se aliază
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]