346 matches
-
limbă. Sunt cu Jack D. de la Șapte-Șapte, mama mă-s... Danny îndreptă arma spre ochii individului. — Sunt cu Mickey și poliția de comitat. Și ce dacă? Te-am întrebat ceva. Vând la tot Hollywoodul, omule! Știu o grămadă de cărunți beliți! — Numele lor. Plus numele ălora pe care-i servești la cluburile din South Central. — Mai bine mă împuști înainte, belitule! Frânturile de jazz reveneau, ilustrând frânturi de imagini: Coleman Healy sugându-și saxofonul, tânărul fumător de marijuana pe cale să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
unei sticle și bău încet. Spuse: — Asta-i pentru Marty, că nu-s prostu’ care crezi tu că îs și știu că-i mort. Și nu era popo. Poate că nu era el prea cinstit, da’ sigur nu era un belit de curlangiu. *** Încărcat cu cele aflate de la Chester Brown, Danny se îndreptă spre o cabină telefonică. Prima dată sună la Cazier Judiciar, la oraș și la comitat, și află că Martin Mitchell Goines nu fusese niciodată arestat pentru suspiciunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl ridică pe învingător din cutie și îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându-și antenele. Buzz zise: — Dublu sau nimic - pe un truc pe care l-am învățat în Oklahoma. Tricou Curat întrebă: Un truc belit de polițist? Buzz își scoase bastonul, balansându-l de curea. — Ceva de genu’ ăsta. Am și eu câteva întrebări despre niște băieți care locuiau pe-aici și poate mă ajutați voi un pic. Îmi iese trucu’, vorbiți. Nu e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pat. Dormeam. — Singur, detective? — Da. — Detective, între orele acelea sergentul Gene Niles a fost împușcat mortal, iar apoi a fost îngropat în Hollywood Hills. Tu ai făcut-o? — Nu! — Spune-ne cine a făcut-o. — Jack! Mickey! Niles era un belit de golan! Boxerul făcu un pas înainte. Culturistul îl apucă dur, murmurând: — Scuipă-mă în față, scârnav iubitor de poponari! Gene Niles era amicul meu, bunul meu amic din armată, poponar cretin! Danny se înfipse cu picioarele în podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
eu îl scutur pe Juan Duarte. Am pus patru oameni de la Procuratură să-l găsească pe Lesnick și dacă mai e viu și de găsit, al nostru e. Hai să ne întâlnim diseară la 5.30 la Chateau Marmont. Îl belim pe Gordean. Buzz zise: — Hai s-o facem. Mal îl întrebă: — Te-ai prins de faza cu mine și De Haven? Mi-a luat vreo două secunde. Crezi că o să te tragă în piept? — Nu, am ditamai asul în mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plasmei a dus la remarca transformării ireversibile a materiei vegetale, vii, în cenușă, materie nevie. Această conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot belești cu platonismele astea ieftine! Ăă... arhaic împănat ce ești! Mai că-mi venea să-i ciugulesc un ochi, dar noroc c-a plecat, tot el supărat! Conversațiile noastre se terminau din ce în ce mai prost, așa că i-am propus să punem capăt subiectelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
o nuvelă în care apăreau detalii cu totul întîmplătoare legate de persoana lui. A citit-o și el. Asta a fost demult. Cică ar fi exclamat pe ulița satului: ― Când mama dracului m-a văzut pe mine cineva că am belit o iapă? Bă, Stane, cică m-am dus la Văgăuni și i-am dat la un cal cu paru-n cap! Fir-ar al dracului de cal! ― Hai, bă nea Floreo, că nu ești dumneata ăla, cică i-ar fi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-o mai mult de silă și, ce-a ieșit, iaca: a crescut în pîntec calicul, Nică a lui Grigoraș. Păi lupta asta de clasă, cum îi zice, a băgat la zdup niște boieri și a ridicat pe alții care ne belesc mai rău. Asta-i învoială țigănească. - Care învoială? N-a fost nici o învoială. Am primit pămînt pentru că am luptat pe front. Omul femeii isteia a murit în Tatra. De asta i-a dat statul pămînt. Acu i-l cere și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
voiau să audă de colhoz. Directoarea îmi porunci: - Îți iei clasa și cureți terenul de lîngă biserică. Acolo urmează să se facă inaugurarea. În timp ce copiii smulgeau cînepa, azvîrlind-o cu spor alandala peste hat, auzeam chicotitul lor. - Dacă ne prinde, ne belește popa. - Care popă? - Popa. Popa nostru. - Ce să aibă popa cu voi? Privindu-mă nevinovat în ochi, un băiețel mă dumeri: - Păi asta e cînepa popii. Am înțeles pe loc că dădusem de bucluc. Tulburat, am curmat veselia și i-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el. Scoase un zgomot nerușinat și râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari!”. Vocea Îi creștea, ca și veselia: „... ca femeia nebătută, ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică se Întoarse spre el: „Ba n-o să ne faci nimica!”. Își scoase pantalonul și rămase În niște chiloți negri. „Ce poți să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mișu, prost, ca s-o Încerce, a pus un cablu pe o bornă, altul pe cealaltă și amândouă capetele rămase - la el pe limbă. Palică, care stătea gard În gard cu el, s-a jurat că lui Mișu i se beliseră ochii de era să-i iasă din găvane și Îi ieșise fum din gură, nas și urechi. De atunci rămăsese cu gângăveala și cu simțul gustului atrofiat. Nu mai deosebea acrul de amar, dulce ori sărat. Ca să se dea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i plimb pe fereastră și pereți. Când o Întreb de ce se zgâiește la mine, se ridică din bancă, nu zice absolut nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am aprins lanterna și am văzut.” Se oprise așa, de-al dracului, ca să-i facă pe ăilalți să-și țină răsuflarea și să belească ochii la el. Tăcea și se uita pe cer, să vadă dâre de avioane. „Zi, bă, ce dracu’ ai văzut?” săriseră ceilalți cu gurile pe el. „Nu vreau să vă spun, e bine? Ce, voi n-aveți părinți și lanterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de capul tău?” „Ăia vor să mă belească, domnule, ce nu Înțelegi? Uite cum facem: mă lași să plec, iar eu te las să-mi tai coada, că alde Căloi trebuie să-și repare arcușele. Le dai fire din coada mea și ei o să le cânte pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el ajungeau departe, la mama dracului, și Într-un rând se Întâmplase că-l loviseră chiar pe Director, care strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care odată cu trecerea timpului și-a sporit, an de an toxicitatea. Într-o formă seacă și precisă, fără a folosi eufemisme, sau mai știu eu ce figuri de stil, știrile de presă anunță senin, că de mâine statul te va beli și mai tare, fiindcă a observat, că ți-a mai rămas un rând de piele pe tine, amărășteanul cel de toate zilele. Citindu-le, îți dai seama, că nu prea mai este loc de întors și nici nu nu-ți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tata și-mi face cu ochiul. O știu și pe asta: vorbește de Rakovski, bulgarul român, antirus, devenit sovietic și mare bolșevic - după unirea Basarabiei cu România; a fost unul din cei mai Îndrăciți dușmani ai „actului”; până să-l belească Stalin și pe el, a hălăduit o vreme la Odesa, unde s-a ținut de mână cu una Roza, din cartierul Moldovanka - dimpreună au inventat ei doi „limba moldovenească”... Pe când depaaarte, la naiba, În Extremul Orient... - Cunosc cântecul, iar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras, la care el ori că nu pricepea că-și bat joc, ori că făcea pe fraieru’ ca să-i prindă bine. Ba mai curând ai fi zis că se simte gâdilat și moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
joc, ori că făcea pe fraieru’ ca să-i prindă bine. Ba mai curând ai fi zis că se simte gâdilat și moare de plăcere după cum se umfla în pene. Chiar credea prostu’ că ăia ar fi stat în loc de Velicu care belește șoricu’ și-i dă și gagicii lui să ronțăie... Aiurea, îi durea în cur câtă vreme lor le mergea ca-n brânză, cu lanțuri de buticuri și lanțuri groase de aur la gât, și fugi, Velicule, după niște țigări, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe ea s-o lase-n pace, și iarăși că-i o femeie liberă... Culmea că, de astă dată, ceva îi spunea că nu mai e vorbă-n vânt. Chiar simțea că n-o mai leagă nimic de Velicu care belește șoricu, hi-hi-hi, și altfel, cum ar scăpa de el decât punându-l la încercare în felul ăsta? Îi spuse gata, nu mai are la ce să-și facă griji, gata, s-a chiuretat, să nu-și închipuie că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]