360 matches
-
care sărbătorea fericita reîntoarcere pe scenă a faimoasei cântărețe Nancy Storace. Aceasta cantată s-a pierdut, deși a fost tipărită de Joseph von Kurzböck în 1785. "Davidde penitente" K.469 (1785) a lui Mozart, concertul său pentru pian în Mi bemol major K.482 (1785), cvintetul pentru clarinet K.581 (1789), și marea simfonie în Sol minor K.550, au fost prezentate la sugestia lui Salieri care chiar a dirijat una dintre reprezentații în 1791. În ultima sa scrisoare care a
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
Detest copiii precoce. Dacă aș fi avut vreodată un copil care săă Sfârșitul frazei a rămas pierdut pentru noi. A fost întreruptă, subit și fără echivoc, de cea mai tumultuoasă, cea mai asurzitoare și cea mai falsă gălăgie în mi bemol pe care mi-a fost dat s-o aud vreodată. Toți cei din mașină am sărit literalmente ca arși. În momentul acela treceau niște cohorte, cu surle și cu tobe, alcătuite din ceea ce părea a fi o sută și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de la început până la sfârșit - oricum, multora dintre noi - asemenea, să spunem, acelei părți din compozițiile lui Beethoven alcătuite când acesta încetase să mai fie împovărat de simțul auzului, și mă gândesc îndeosebi, deși pare puțin fastidios, la cvartetele în si bemol major și do diez minor. Totuși, eram pe atunci o familie cu șapte copii. Și, întâmplător, nici unul dintre noi nu avea limba legată. E o situație extrem de serioasă când șase guralivi și flecari debordanți au în casă un invincibil campion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fisurat și încrederea că viitorul va rezolva ceea ce n-a reușit prezentul. De aceea, unitatea în diversitate reprezintă zeul căruia, intuitiv, i se închină noul cititor. În fine, „romanul polițist trebuie să fie rezonabil de onest cu cititorul”. Să recunoaștem: bemolul introdus de adjectivul „rezonabil” are un farmec indicibil! Oricâte sinonime i-ai găsi (de la „echitabil” la „just” și de la „potrivit” la „rațional”), nimic nu va șterge impresia că scriitorul păstrează pentru sine tușa finală, ultimul acord, nota psihologică definitivă. A
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu cunosc adagiul britanic When in Rome, do as the Romans do. ††††††††††††††† A nu se confunda cu Royal Academy of Music din 1822. ** În memoria defunctului, Elgar va termina de scris și îi va dedica Simfonia nr. 2 în mi bemol major (1903-1911). *** Prin mama ei, Victoria fusese ea însăși o Coburg, dar descendența se stabilește pe linie bărbătească (în speță, de la Albert). **** Regina-văduvă Alexandra se va stinge din viață în 1925, Louise în 1931, Victoria în 1935, George în 1936
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cântatului în ansamblu, această manieră de studiu se poate realiza în două moduri: 1. progresiv - prin studiul împreună la 2, 3 și apoi 4 mâini. Pentru exemplificarea studiului combinativ progresiv, am selectat un fragment din Variațiuni op. 35 în La bemol major de Schubert. Astfel, începutul variațiunii a opta cuprinde tema variată expusă la Primo, numai la sopran, apoi dublată la unison de vocea a II-a într-o nuanță de p. Secondo prezintă un acompaniament ce cuprinde o formulă ritmică
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
fi corespuns unui re minor, cu suficiente pasaje În andante. Aș vrea ca cititorul să-mi Împartă cu Honigberger vina de a se fi transpus vertiginos, un an mai târziu, deopotrivă Într-o orchestrație mai bogată și Într-un si bemol major, mai alegru. Mulțumiritc "Mulțumiri" Țin să mulțumesc aici câtorva savanți și, cel puțin În parte, prieteni de care se leagă, astăzi, numele lui Honigberger, În Europa și În Asia, precum și celor care au sprijinit direct acest volum. Întâi de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Voiculescu”, RL, 1975, 37; Aurel Sasu, O monografie „Voiculescu”, ST, 1975, 11; Nae Antonescu, Ion Apetroaie, „Vasile Voiculescu”, RITL, 1975, 4; Constantin Călin, Prima monografie „Voiculescu”, ATN, 1976, 1; D. Micu, Ion Apetroaie, „V. Voiculescu”, CNT, 1976, 32; Dan Mănucă, Bemolii lui Aristarc, CRC, 1982, 17; C. Trandafir, Textul și metoda, ATN, 1982, 2; Mircea Popa, „Orfeu și Aristarc”, ST, 1982, 5; Mihai Drăgan, „Orfeu și Aristarc”, CL, 1982, 11; Gh. Bulgăr, „Orfeu și Aristarc”, RL, 1983, 1; Al. Săndulescu, Între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285404_a_286733]
-
din cheia FA. NOTA SI se află pe clapa cu bulina galbenă. SEMNUL DIEZ # Semnul sub forma unei scărițe # este numit DIEZ. Când semnul # este în fața unei note cântăm pe CLAPA NEAGRĂ apropiată din DREAPTA. Semnul # urcă puțin sunetul. SEMNUL BEMOL BEMOLUL este un semn care se aseamănă cu corpul unui șoricel sau cu o jumătate de inimioară. Când semnul este în fața unei note cântăm pe CLAPA NEAGRĂ apropiată din stânga. Semnul BEMOL coboară puțin sunetul.
Abecedar pianistic by Marin P?nzariu, Ioana-Mina Enoiu-P?nzariu,Andrei Enoiu-P?nzariu. () [Corola-publishinghouse/Science/83213_a_84538]
-
fără nicio eroare/ dădea conture perfecte și imense tuturor lucrurilor certe/ devenite fantomatice în acest moment cu semnificație intensă de plecare.// Târziu a venit destituirea mea din anotimp!/ Prelungă ca o figurină de El Greco năluca mea valsată de platani/ pe bemoli ar fi vrut să mimeze cumplita ei aventură/ dar parafrazele lui Noiembrie exprimau suficient drama clanului meu de golani". E un joc de-a retorismul romantic fără însă ca asta să facă textul să devinul unul de o asemenea natură
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nici logica propriului comportament. Deși este un adept al plasării începuturilor fanteziei în literatura română la finele secolului al XVII-lea începutul celui de al XVIII-lea (titlurile invocate fiind Viiața lumii și Istoria ieroglifică), Al. Duțu simte nevoia unui bemol: " Desigur că folosirea termenului de "beletristic" ar putea părea exagerată, cu atât mai mult cu cât intenția creării unor valori estetice poate fi pusă sub semnul întrebării. Cert este, însă, că umaniștii au conștiința că preocupările lor sunt deosebite, așa cum
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
numeroase alte inovații, care uneori par chiar stranii, cum este de exemplu cavatina lui Gastone (Oronte în I Lombardi), La mia letizia infondere. În Gerusalemme Verdi a coborăt-o cu o jumătate de ton mai jos (din La major în La bemol) pentru că în cadența să o facă să urce la Do de sus. Cele mai importante părți adăugate sunt incluse în marea scenă din actul ÎI. Un bloc compact este format din Marele Marș, Terțetul bașilor și Marșul Funebru, demn de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
sunt armonici naturale ale tonurilor fundamentale ale tuburilor. Există o inadvertenta între faptul că instrumentele folosite sunt dotate cu vâlve (care nu au fost inventate decât după mii de ani de la momentul desfășurării dramei). Primele trompete cântă în tonalitatea La bemol, în timp ce următoarele trompete cântă în Și natural. Efectul amestecului brusc al celor două tonalități când cel de al doilea grup de trompete intra în scenă este spectaculos. Nu există nici cea mai mica îndoială că impactul marșului triumfal din Aida
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Lupu, este considerat că prin interpretările sale ar fi adus cel mai aproape muzica de vorbire. În a doua seară, tot la Sala Palatului, pianiștii Daniel Barenboim și Radu Lupu susțin împreună Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol major K365 de W. A. Mozart. Consemnăm telegrafic și inițiativa apariției unei secțiuni interesante, intitulate “Bucureștiul Creativ”, ce va da o notă aparte de noutate. Nu putem însă încheia succinta informare fără să menționăm prezențele ieșene din programul publicat, cum
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
a lui Daniel Barenboim de a apărea pe aceeași scenă împreună cu vechiul său prieten Radu Lupu, după cum se vede, este convingerea că amândoi au depline compatibilități profesionale. Această constatare se susține prin Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol Major K 365, interpretat împreună. Dirijorul și pianistul Daniel Barenboim și pianistul Radu Lupu Frățietatea profesională a rezultat din dialogul purtat pe clapele pianelor cu replici glumețe sonore. Dacă doar ascultai, puteai să crezi că interpretează un singur artist. Același
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
într-un concert memorabil, conduși cu multă siguranță și sincere trăiri de tânărul dirijor. Siguranța atacului, calitatea sunetului, omogenitatea și echilibrul sonor între partidele instrumentale au impresionat plăcut. Celelalte numere din program, cum ar fi Concertul nr. 1 în Mi bemol Major pentru pian și orchestră S.124 de Franz Liszt,a avut ca solist pe Ben Schoeman, înzestrat cu multă siguranță și dezinvoltură, s-a încadrat nivelului calitativ ridicat solicitat de dirijor. Pentru final, o foarte bună impresie a făcut
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Lupu va avea loc în memoria Mihaelei Ursuleasa. Așadar motiv de emoții în plus, atât pentru interpret, dar și pentru melomani. Între Sonata pentru pian nr. 20 în La Major, D 959 și Sonata pentru pian nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
urmat Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studiile op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi Major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor și nr. 12 în Re diez minor, care te-au transpus parcă într-o lume de vis. La fel de plăcută s-a dovedit a fi, după numai două zile, reîntâlnirea aceluiași îndrăgit pianist, și tot la Ateneul Român, într-un
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
într-o epocă pe care am trăit-o cu toții, a făcut viața mult mai liberă decât ar fi fost posibil de imaginat în exterior. A.V. Cu ani în urmă, am ascultat la radio înregistrarea Concertului nr. 1 în si bemol minor pentru pian și orchestră de Ceaikovski, realizată în prezența publicului. Nu am auzit la început anunțul care preciza numele interpretului, și am rămas stupefiat de rapiditatea pasajelor de virtuozitate tehnic-instrumentală. Abia la final, când am aflat cine era interpretul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. Ce v-ar fi plăcut să realizați în viață, și din diverse motive, nu s-a putut? I.H. -... N-am reușit să devin un tenor de operă..., pentru că n-am putut să cânt de cât până la notele sol, la bemol și nu mai mult (zâmbește larg). Tare mult aș fi dorit asta în perioada tinereții, a fost dorința mea maximă când eram la Timișoara, dar și la Viena, să devin într-adevăr, tenor. Însă am fost foarte fericit, și poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
definitiv de mass-media. Trimițând la distopia lui Karel Čapek, R.U.R., autoarea avertizează că robotizarea se poate produce foarte eficient prin manipulare audio-vizuală. Nici miturile actualității precum "bibliotecile virtuale", globalizarea, idiomul comun, accesul facil la informație nu scapă de bemolul obligatoriu: oare chiar reprezintă calea sigură spre progresul umanității sau uniformizează până la nefiresc aspecte care trebuie să rămână specifice, individualizate, etnice, naționale etc.? Literatura se dovedește, din nou, o forță reacționară menită să echilibreze goana progresistă pândită de riscuri, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a fi întrerupte apoi de alte gânduri și reluate, peste pagini - cu intercalări. (Pentru a nu releva decât în amănunt, după mine semnificativ pentru gândirea ei - ați reținut, poate că trimiterile nu sunt făcute cu asteriscuri, ci cu diezi și bemoli). De altfel, și aici mi-am îngăduit să insist asupra dificultății în urmărirea coerenței ideilor din caietele-maculator, cu concepte de articole, ciorne de scrisori, adnotări etc. - reluate apoi, în formă finită, în scrisori, articole, conferințe și chiar în romane. Aparenta
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în spațiul public al orașului. În plus, nu există acea stare palpabilă de sărbătoare ce se simțea în aer în tot perimetrul capitalei Moldovei. Nu se simte nici presiunea fluxului pelerin, cu toate că mă aflu nu departe de Dealul Mitropoliei. Un bemol, totuși : în Piața Universității, un panou publicitar de dimensiuni medii semnalizează trecătorilor grăbiți din zonă existența „Sărbătorii Sfântului Dimitrie Basarabov, Patronul Orașului București”. știrile de seară ale postului de televiziune Pro TV din 25 octombrie, cele mai urmărite de altfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
motivică. Această plasmă ritmico-motivică de patru sunete, care apare în 28 de variante, cu un desen melodic ușor schimbat, va fi apoi descompusă în sunetele sale constitutive de a lungul întregii piese muzicale. Tema a doua, în paralelă majoră (Mi bemol major), cu o evidentă notă eroică, constituie celălalt element esențial al simfoniei. într-o confruntare continuă cu tema principală este redată astfel lupta care se petrece în sufletul compozitorului pentru a învinge destinul. Uvertura romanului expune tema: „chestia țărănească”. înainte
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
lui într-un nesfârșit labirint. Pornim din nou la drum, însoțindu-ne romantica stare a zilelor de mai. DE LA EDUARD CAUDELLA LA CVARTETUL VOCES Auzi cum se naște bucuria, cum sunetul se prelungește în tăcerea necuprinsă, cum acordul în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]