193 matches
-
era aproape de victorie. A primit, în acest scop, sprijinul regelui maurilor, Baga care, în schimb, dorea să-și extindă teritoriile. Dar distrugerea Cartaginei a consacrat superioritatea Romei care, din acel moment, a inițiat o serie de cuceriri în Africa de Nord. Ostilitatea berberă - Devenită un imperiu la sfârșitul primului secol e.n., lumea romană se confruntă cu o creștere a contestării autorității sale. În Africa de Nord, un șef berber numit Tacfarinas instigă la revoltă triburile berbere de la Vest la Est, din regatul maurilor până în Numidia
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
a inițiat o serie de cuceriri în Africa de Nord. Ostilitatea berberă - Devenită un imperiu la sfârșitul primului secol e.n., lumea romană se confruntă cu o creștere a contestării autorității sale. În Africa de Nord, un șef berber numit Tacfarinas instigă la revoltă triburile berbere de la Vest la Est, din regatul maurilor până în Numidia. Pentru romani, acestă revoltă este o anticipare tristă a ceea ce îi va aștepta după anexarea Mauritaniei. Deoarece, Tacfarinas și oamenii săi, chiar dacă nu au câștigat victorii decisive, au rămas o amenințare
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
anticipare tristă a ceea ce îi va aștepta după anexarea Mauritaniei. Deoarece, Tacfarinas și oamenii săi, chiar dacă nu au câștigat victorii decisive, au rămas o amenințare constantă grație tacticii lor de repliere în zonele muntoase. Chiar dacă rămâne un model al rezistenței berbere comparat, chiar și în zilele noastre, de către amazigh cu eroul rifan Abdelkrim el Khattabi, Tacfarinas a fost, în mod paradoxal, mai bine ilustrat în lucrările marilor autori romani sau greci. Moartea lui Ptolemeu, din Mauritania, în anul 40 e.n., asasinat
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
totuși siliți să accepte granițele cu otomanii și au semnat un trata de pace prin care se angajau să nu mai atace Imperiul Otoman. Forțele lui Soliman au cucerit întinse teritorii în Africa de nord, până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
de asedii și apărare de castele și orașe și ambuscade în defileuri ale munților. Abilitățile de inginer militar și luptător de gherilă erau cerute. Mult distinsul Córdoba a fost la apărarea avanpostului de Illora. Datorită abilității de a vorbi araba berberă, limba emiratului, a făcut să fie ales ca unul dintre ofițeri care vor aranja capitularea și pacea din 1492, fiind recompensat cu un teren în orașul Loja, în apropierea orașului Granada. Gonzalo de Córdoba a fost un comandant militar important
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
să escorteze câțiva arheologi de la Muzeul Luvru, care vor să descopere un oraș antic aflat în apropiere de Erfoud și îngropat de o furtună de nisip cu 3.000 de ani în urmă. În acel loc este mormântul unei regine berbere, "Îngerul Deșertului". Foster a fost ales pentru această misiune deoarece este singurul ofițer francez rămas în viață care a luptat în Maroc înainte de război. El a contribuit la dezvoltarea relațiilor diplomatice cu triburile arabe, mai ales cu El Krim, liderul
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
spre fortăreața legionară, trenul cu soldați și cu echipa de arheologi este oprit de El Krim (Ian Holm) și oamenii săi. El Krim îl salută pe vechiul său prieten Foster, dar, de asemenea, afirmă că este hotărât să unească triburile berbere pentru a-i alunga pe francezi din Maroc. El Krim îi oferă pe arheologii care realizaseră săpăturile anterioare, cărora li s-au scos ochii și li s-au tăiat limbile. El îl avertizează pe Foster să nu continue săpăturile. Instruirea
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
târziu și alții (de exemplu turcii, care sunt cei care constituiau ”gărzile pretoriene” în perioada de sfârșit a dinastiei abbaside). Said Boustany (1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai puternic. Între client și protector lua
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
orașului Marrakesh, acolo unde va fi și omorât de către un sclav în anul 1269; dinastia marinidă va ocupa Marrakesh-ul, punând astfel capăt dominației almohade din vestul Magrebului. Mișcarea almohadă a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
a început o dată cu Ibn Tumart, un membru al unei confederații tribale berbere a munților Atlas din sudul Marocului, cunoscută sub numele de Masmuda. În acel timp, Marocul și majoritatea Magrebului și Spaniei (Andaluzia) se aflau sub dominația almoravizilor, o dinastie berberă cunoscută sub numele de Sanhaja. Încă de la o vârstă fragedă, Ibn Tumart a plecat în Spania pentru a-și continua studiile și de acolo va pleca la Bagdad pentru a-și aprofunda cunoștințele. La Bagdad, Ibn Tumart s-a apropiat
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Abd al-Mu’min. În 1120, Ibn Tumart și mica sa echipă de discipoli pleacă spre Maroc, oprindu-se întâi în Fez, acolo unde o va ataca pe sora emirului almoravid, ‘Ali ibn Yusuf, pentru că umbla neacoperită, precum femeile din triburile berbere. După ce va fi alungat din Fez, se va duce în Marrakesh, acolo unde îl va urmări pe emirul almoravid, Ali ibn Yusuf, până într-o moschee, și îl va atrage pe acesta și pe cei mai importanți învățați ai locului
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
important al accentului, iar în sud numărul mai mare decât în nord al tonemelor și caracterul mai complex al acestora. Diferențele dintre dialectele limbii arabe se explică și prin influențele de substrat ale limbilor din aria sa de răspândire: limbi berbere în Magreb, limba aramaică în Siria și Irak, limbi nubiene în Sudan. Noțiunea de substrat se folosește și la nivel sincronic, în studiul stării actuale a limbilor, de pildă în cazul unora vorbite ca limbă secundă de către populații ale unor
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
2005, Bouteflika susține un discurs în Constantin: "Nu există nici o țară din lume, cu două limbi oficiale și nu va fi niciodată cazul Algeriei, unde singura limbă oficială este arabă ". Acest discurs este puternic criticat de presă și de către mișcarea berberă care-i amintește că mai multe țări din lume, cum ar fi Canada, India, Elveția, Belgia sau Africa de Sud, au mai mult de o limbă oficială. Referendumul este în cele din urmă boicotat în Kabylia, iar rata absenteismului este de 95
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
algerian cu regiunea kabylă. Revenind la evenimentele Primăverii Negre care au avut loc în Kabylia, Bouteflika se înclină în memoria persoanelor dispărute și le numește pentru prima oară martiri. În timpul mandatului lui Bouteflika, guvernul algerian a anunțat crearea unei Academii berbere, un consiliu superior pentru limba Tamazight și a unui nou canal public de televiziune (TV Tamazight 4). Biografia oficială pe siteul președenției algeriene http://www.el-mouradia.dz/francais/president/biographie/Presidentfr.htm
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
a fraților Lampsins, care avea sediul în Vlissingen. Deși sursele olandeze nu oferă nicio informație despre activitatea sa din acei ani, se știe că De Ruyter vorbea fluent limba irlandeză. Ocazional călătorea ca supervizor comercial în Mediterană sau pe Coasta Berberă. În acei ani se prezenta ca fiind Machgyel Adriensoon, numele său în dialectul zeelandez pe care îl vorbea, neluându-și încă numele "De Ruyter". De Ruyter este cel mai probabil o poreclă. O explicație poate fi găsită în sensul verbului
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
Amsterdam. În 1655 De Ruyter a primit comanda unui detașament de opt nave ("Tijdverdrijf" fiind nava comandant) și a pornit spre Mediterană cu un convoi de 55 de nave comerciale. Ordinele sale erau să protejeze comerțul olandez. Operând pe Coasta Berberă a capturat câțiva corsari renumiți. După ce a negociat o pace cu Salé, De Ruyter a revenit în Olanda în mai 1656. În aceeași lună Statele Generale, devenind tot mai conștiente de planurile expansioniste ale regelui suedez Carol al X-lea
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
a fost întemeiat de doi frați rudari care au trecut Dunărea venind din Timișoara. Se întâlnește și mitul venirii din locuri mai îndepărtate, cu confuzii geografice: din București, Georgia, sau din Carpați, India. S-a consemnat chiar și afirmarea originii berbere. Printre caravlahii din Bosnia circulă mitul descendenței de la Karađorđe Petrović. La băieși nu există o conștiință de grup extinsă la toate țările în care trăiesc, fiind totuși conștienți de existența altor comunități de băieși din apropiere, și chiar din localități
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
legislației marocane. Pe măsură ce ziua înaintează, divertismentele oferite se modifică: îmblânzitorii de șerpi pleacă și, mai târziu, piața devine mai aglomerată, cu dansatori băieți numiți (ar fi împotriva obiceiurilor ca fete să ofere astfel de divertisment), cu povestitori (spunând povești în berberă sau arabă, unei audiențe formate din localnici), magicieni, și negustori de medicamente tradiționale. După lăsarea întunericului, piața se umple cu zeci de tarabe cu alimente odată cu atingerea unui număr maxim de oameni . Piața este mărginită pe o parte de ul
Jamaa el-Fna () [Corola-website/Science/337251_a_338580]