219 matches
-
de la Salluste despre relația reginei cu Blaze. Monarhul este adus în fața unui pat în care-i găsește pe Blaze și Doña Juana împreună, în timp ce adevăratul Cesar fuge în noapte cu regina. Planul lui Salluste eșuează, iar acesta este exilat la berberi, împreună cu Blaze - acesta din urmă scăpând astfel de o căsătorie forțată cu Juana. În timp ce Salluste pune la cale un nou plan, în deșert apare Doña Juana, care vine în căutarea lui Blaze. Acesta din urmă își rupe legăturile și o
Mania grandorii () [Corola-website/Science/325870_a_327199]
-
precolonială și Africa coloniala și postcolonială. În secolul VI, arabii au ocupat nordul Africii, fiind interesați de obținerea unor contacte cu Africa sub-sahariană pentru a cumpăra aur, sclavi și fildeș. Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau aur de la triburile soninke în schimbul sării. Negustorii arabi au deschis relații cu șefii de trib. Negustorii arabi întâmpinau dificultăți în traversarea Saharei, având nevoia colaborării cu locuitorii de la sud de Sahara
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
de-a lungul rutelor de caravane din Africa de Vest s-au format primele entități politice. În secolul al V-lea, la sud de Maroc, în Mauretania, s-a format regatul Ghanei, cu capitala la Koumbi Saleh. În secolul al VIII-lea, berberii au deținut controlul asupra africanilor de culoare până când au fost alungați. Comerțul cu aur și sare a fost profitabil, insă negustorii arabi au adus islamul până în anul 1000, fiind urmați de invadatori. În secolul al XI-lea, Ghana a fost
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
s-a urcat pe tron și s-a căsătorit cu fiica unui rege precedent. În timpul dominației otomane, coasta Algeriei, Libiei și Tunisiei erau disputate pe parcursul secolului XVI. Spaniolii și otomanii au concurat pentru supremația militară și comercială din Mediterana. Pirații, berberii, corsarii au reprezentat o amenințare permanentă fiind neloiali și prădau orașele de pe coasta. Cei mai cunoscuți au fost cei doi frați Khayr ad-Din ce conducea atacuri asupra galoanelor spaniole, determinându-l pe Carol Quintul să atace principalele centre din nordul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
a constituit un stat de scurtă durată, întemeiată de către sarazini centrat în jurul orașului Bari din sudul Italiei, între anii 847 și 871. Orașul Bari a devenit prima dată țintă a raidurilor arabilor sau berberilor la sfârșitul anului 840 sau începutul lui 841, când a fost ocupat pentru scurtă vreme. Potrivit cronicarului arab Al-Baladhuri, Bari a fost cucerit de la Imperiul Bizantin de către Kalfün. Episodul cuceririi a fost privit de către contemporanii musulmani ca lipsit de importanță
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
al-Abbasiyya, a fost întemeiată în afara Kairouanului, parțial pentru a evita opoziția manifestată de juriștii și teologii malikiți, care condamnau ceea ce ei numeau viața lipsită de Divinitate a aghlabizilor și nu erau de acord de tratamentul inegal la care erau supușii berberii musulmani. În plus, fortificații de frontieră ("Ribat") au fost construite în Sousse and Monastir. De asemenea, aglabizii au mai pus la punct un sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a început criza unei răscoale a trupelor arabe (824), care nu a fost redusă la tăcere decât în 836, cu sprijinul berberilor. Cucerirea Siciliei bizantine începând cu anul 827 sub Asad ibn al-Furat a fost și o încercare a a ține trupele neregulate sub control. Sicilia a fost achiziționată într-un ritm lent și abia în 902 ultimul avanpost bizantin (Taormina) a
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
bizantină. Declinul dinastiei aghlabizilor a început sub Ibrahim al II-lea ibn Ahmad (875-902). Controlul asupra Calabriei a fost pierdut în favoarea Bizanțului, un atac al tulunizilor din Egipt a fost respins cu mare greutate, iar reprimara unei noi răscoale a berberilor a costat pierderea multor vieți omenești. În plus, din 893 a început pătrunderea în rândurile berberilor Kutama a influenței șiite a fatimizilor, prin intermediul misiunii lui Ubaydalla Said, care în 909 a condus la detronarea dinaștilor aghlabizi.
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
Calabriei a fost pierdut în favoarea Bizanțului, un atac al tulunizilor din Egipt a fost respins cu mare greutate, iar reprimara unei noi răscoale a berberilor a costat pierderea multor vieți omenești. În plus, din 893 a început pătrunderea în rândurile berberilor Kutama a influenței șiite a fatimizilor, prin intermediul misiunii lui Ubaydalla Said, care în 909 a condus la detronarea dinaștilor aghlabizi.
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
și juriștii și trupele arabe pe de alta s-a menținut încordată. Atunci când el a încercat să desființeze unitățile arabe în 824, încercarea a condus la o mare răscoală la Tunis, care a fost reprimată abia în 836, cu sprijinul berberilor. Ziyadat deja începuse campanii în Italia în încercarea de a abate trupele arabe aflate în stare de permanentă neliniște, și astfel în 827 a început cucerirea Siciliei aflate în stăpânirea bizantinilor, sub conducerea incomodului jurist Asad ibn al-Furat. Deși inițial
Ziyadat Allah I () [Corola-website/Science/324631_a_325960]
-
în anul 740: în acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 826 Eufemius, comandantul flotei bizantine din Sicilia, a silit o călugăriță să îl ia de soț. Împăratul Mihail al II-lea al Bizanțului
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). Cucerirea Siciliei nu s-a realizat cu ușurință; o considerabilă rezistență atât din partea bizantinilor
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
lansată în 740. În acel an, principele musulman Habib, care participase la atacul din 728, a reușit să captureze Siracusa. Tocmai când se pregăteau să cucerească întreaga insulă, arabii au fost nevoiți să revină în Tunisia din cauza unei răscoale a berberilor. Un nou atac, declanșat în 752 nu a reușit decât să conducă la jefuirea aceluiași oraș. În 805, patriciul imperial pentru Sicilia, Constantin, a încheiat un armistițiu pe zece ani cu Ibrahim I ibn al-Aghlab, emirul din Ifriqiya, însă acest
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
și din Andalusia. Musulmanii veniți din Peninsula Iberică l-au înfrânt pe conducătorul bizantin Teodotus în iulie-august ale acelui an, însă o nouă epidemie i-a silit să se retragă la Mazara, iar apoi în Africa. În paralel însă, unitățile berberilor din Africa trimise să captureze Palermo au reușit să îl cucerească în septembrie 831. Palermo a devenit capitala musulmană a Siciliei, sub numele de al-Madinah ("Orașul"). În februarie 832, emirul Ziyadat Allah I l-a trimis pe vărul său Abu
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sa își extindă aria atacurilor, ei asaltând Calabria, unde armata imperială bizantină a fost înfrântă în vara lui 888. Cu toate acestea, noi rpscoale interne au avut loc în 890, izvorâte în special ca urmare a ostilității dintre arabi și berberi. În 892, un emir a fost trimis la Palermo din Ifriqiya, de către aghlabidul Ibrahim al II-lea ibn Ahmad, însă a fost înlăturat doar câteva luni mai târziu. Conducătorul aghlabid nu a cedat și a trimis în Sicilia o altă
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
fost oprită, trupele revenind în Sicilia. În acest moment, Sicilia trecuse aproape integral sub controlul dinastiei aghlabizilor, cu excepția câtorva întărituri minore aflate în interiorul insulei. Populația creștea rapid ca urmare a emigranților veniți din Africa, Asia și Spania, ca și a berberilor, care erau concentrați cu precădere în sudul Siciliei. Din Palermo, emirul de Sicilia numea guvernatori ai principalelor orașe ("qadi"), ca și pe ai celor mai mici("hakim"). Fiecare oraș avea câte un consiliu numit "gema", compus din cei mai de
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
o flotă siciliană sub conducerea fiului său Mohammed a distrus flota fatimidă trimisă să recupereze Sicilia. În anul următor, distrugerea unei alte flote trimise împotriva Calabriei, ca și neliniștea cauzată de reformele lui ibn-Kohrob au condus la o răscoală a berberilor. Aceștia l-au capturat și apoi l-au spânzurat pe emir, în numele califului fatimid al-Mahdi, în speranța că acesta din urmă le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
le va acorda libertatea de a conduce Sicilia. În schimb, Al-Madhi a trimis o nouă armată care a devastat Palermo în 917. Insula a trecut sub conducerea unui emir numit de fatimizi, pentru următorii 20 de ani. Însă în 937, berberii din Agrigento s-au răsculat din nou, dar după două succese de răsunet, au fost înfrânți categoric la porțile Palermo. Noul calif fatimid, al-Qa'im a trimis o armată pentru a asedia Agrigento încă o dată, până când orașul a capitulat în
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
a atins apogeul său pe plan cultural sub emirii Jafar (983-985) și Yusuf al-Kalbi (990-998), ambii fiind patroni ai artelor. În schimb, fiul celui din urmă, Ja'far a fost un conducător crud și violent, care i-a exilat pe berberi din Sicilia după o nouă revoltă a acestora. În 1019, o altă răscoală a avut loc în Palermo și s-a încheiat cu succes, dat fiind că Ja'far a fost exilat în Africa și înlocuit cu fratele său, al-Akhal
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
la acest sprijin au fost ducele Andrei al II-lea de Neapole și principele Sicard de Benevento în 836 și 837, apoi principele Radelchis I de Benevento și principele Siconulf de Salerno în 841. Încă din secolul al VIII-lea, berberii musulmani din Africa de nord au început să efectueze raiduri asupra Taranto și a sudului Italiei în general, amenințarea sarazinilor menținându-se constantă până în secolul al XI-lea. Pentru Italia sudică, primii ani ai secolului al IX-lea au fost
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
capturat de către sarazini în 847, rămânând sub controlul acestora pentru următorii 25 de ani. El a devenit capitala unui mic stat islamic independent, cu un emir și moschee proprii. Primul conducător al emiratului de Bari a fost Khalfun, un conducător berber venit probabil din Sicilia. După moartea sa în 852, el a fost succedat de Mufarrag ibn Sallam, care a întărit cucerirea msuulmană și a extins frontierele emiratului. El a mai solicitat recunoașterea oficială din partea califului de la Bagdad al-Mutawakkil și a
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
până în Algeria zilelor noastre. Statele berbere Tripolitania, Tunisia și Algeria au devenit provincii autonome ale imperiului. Odată cu ocuparea acestor teritorii, marina otomană a câștigat pentru o perioadă de timp superioritatea navală în Marea Mediterană prin încorporarea în rândurile ei a piraților berberi. Otomanii controlau și Marea Roșie și, până în 1554, Golful Persic, când au fost înfrânți de flota portugheză. Imperiul Portughez a încercat din acest moment să cucerească controlul asupra Adenului. În 1533, Khair ad Din, cunoscut în Europa ca „Barbarossa” a devenit
Dezvoltarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324768_a_326097]
-
de Melilla, cel mai apropiat teritoriu spaniol. Împreună cu alte două insule (Isla de Mar și Isla de Tierra) formează insulele Alhucemas. devine posesiune spaniolă după ce sultanul Muley Mohamed cedează insula regelui Filip al II-lea în scopul contramandării atacurilor piraților berberi. A fost ocupată în timpul domniei lui Carol al II-lea în 1673. Devenine ulterior închisoare. În 1838 aici are loc o revoltă a deținuților politici. În 1902 Franța recunoaște drept Spaniei asupra insulei. Fortul este atacat de către Abd el-Krim în timpul
Peñón de Alhucemas () [Corola-website/Science/326379_a_327708]
-
și a Spaniei și l-a cunoscut pe Tamerlan. El aparținea islamului malikit și a murit mare cadiu la Cairo. "Prolegomene" (Al-Muqadimma, în limba arabă) reprezintă principala sa lucrare. Este o introducere la "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor" . Oferă o viziune modernă pentru epoca sa, obiectul istoriei fiind să instruiască asupra stării sociale a omului, asupra civilizațiilor lumii. Este de opinie că istoricul trebuie să-și sprijine pe o bază solidă subiectele pe care le tratează, în vederea stabilirii
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
curtea suveranului Mohammed V, sultan al Granadei. Lucrarea sa fundamentală, "Kităbu l-ʻkibăr" ("Kităbu l-ʻkibar wa Diwănu al-Mubtada' wa l-Ħabar fī tarikhi l-ʻarab wa l-Barbar wa man ʻĂsarahum min Đawī Ash-Sha'n l-Akbăr" "Cartea considerațiilor asupra istoriei arabilor, perșilor și berberilor") a fost inițial concepută ca o istorie a berberilor, extinsă apoi într-o istorie universală. Este compusă de 7 părți, prima parte fiind considerată ea însăți o carte (Al-Muqadimma). Cărțile 2-5 conțin istoria omenirii până în timpul său, iar cărțile 6-7
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]