611 matches
-
Boris și-a dat seama de inexactitatea conținută în transmiterea, de către tatăl său, a aprecierii lui Rilke: Paul Valéry n-avea cum să-i fi tradus versurile. ,Limba din Bayreuth" e cea vorbită de părinții lui Pasternak în locuința lor berlineză din Bayreuthstrasse, dar - în subsidiar - Boris se joacă și cu opoziția dintre limbajele muzicale preconizate de romanticul Wagner și de spiritualistul Skriabin. Cât privește impresia covârșitoare pe care i-au produs-o versurile Țvetaievei, printre care și Poemul Sfârșitului, ea
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich", cum spun nemții, bine instalat în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
muzicale au respirații clare, sunt aproape răspicat formulate, chiar în tempii cei mai rapizi, spre deliciul ascultătorului, deja fermecat de virtuozitatea (de la sine-înțeleasă) etalată cu firesc. Ar fi fost poate mai bine pus în valoare de un acompaniament al Filarmonicii berlineze. Cel al Deutsche Symphonie-Orchester, onest de altminteri, nu a diferențiat suficient planuri, compartimente sonore, nici nu a urmărit destul de flexibil discursul solistului. Totuși, orchestra (cam a doua în importanță pe scena berlineză) și-a dezvăluit potențialul în Simfonia a VI-
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
pus în valoare de un acompaniament al Filarmonicii berlineze. Cel al Deutsche Symphonie-Orchester, onest de altminteri, nu a diferențiat suficient planuri, compartimente sonore, nici nu a urmărit destul de flexibil discursul solistului. Totuși, orchestra (cam a doua în importanță pe scena berlineză) și-a dezvăluit potențialul în Simfonia a VI-a de Ceaikovski. Nu mi-am putut opri impulsul de a o compara cu Filarmonica bucureșteană: nu are suflătorii acesteia, mulți dintre ei soliști recognoscibili după timbru, după intervențiile cu adevărat artistice
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
a imprimat spiritul patetic ceaikovskian unor tempi deloc trenanți, a construit cu mult aplomb fiecare mișcare. Partea a treia, acel Scherzo cu caracter de marș apoteotic, a fost așa cum l-a gândit Ceaikovki, punctul culminant al dinamismului simfonic. Surpriză: publicul berlinez, numeros și educat, aplaudă după acest Scherzo, moment în care nu-mi pot reprima o mică satisfacție răutăcioasă (se întâmplă și la case mai mari!). De fapt, n-ar trebui să fiu snoabă. Sincer vorbind, chiar îți venea să aplauzi
Jurnal muzical berlinez (redeschis) by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10207_a_11532]
-
deosebite, gata să surprindă orice tip de public, au distrat mulțimea energică. Următorul artist care a preluat controlul a fost uluitorul remixer Mazde, devenit celebru la nivel internațional pentru remixul piesei celor de la Disclosure ,,Help me lose my mind’’. Artistul berlinez s-a făcut remarcat în industria electronică datorită multiplelor sale colaborări cu artiști precum Chrome Sparks, Ta-Ku, Jamie xx și Hayden James. Remix-urile sale au hipnotizat publicul de la Arene. Capul de afiș al serii, Axel Theshleff și-a făcut fanii
Axel Thesleff / MAZDE / Nick Hook @ Arenele Romane [recenzie] [Corola-blog/BlogPost/96584_a_97876]
-
ca premier a lui Victor Ponta, a cărui încercare de demitere a președintelui a fost condamnată - fie și în termeni diplomatici - de prestigioasa instituție a Consiliului Europei, în fapt, de Comisia de la Veneția, n-a scăpat neobservată presei apusene. Ziarul berlinez Die Welt se semnalează evenimentul într-o scurtă notă, în timp ce Frankfurter Allgemeine Zeitung îi consacră o lungă relatare, iar Süddeutsche Zeitung un succint, dar incisiv editorial. Cotidianul din Frankfurt amintește de afirmația președintelui care, înainte de alegeri, se declarase gata să
Ziarele germane consideră justiția și democrația României în pericol by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/40178_a_41503]
-
trăind prin propriile vise ale locuitorilor săi. Mitte, fostul cartier evreiesc al Berlinului, seamănă astăzi cu Lower East Side al New York-ului, tinerii de aici ducând conceptul de vintage la un nou nivel și adoptandu-l drept stil de viață. Berlinezii reușesc astfel să arate de parcă ar veni de la castingul vreunei piese de teatru sau manifestări artistice, arta fiind pentru ei însuși motorul vieții cotidiene, prin cele 350 de galerii și 4000 de artiști. Citește tot... Fashion: Milano Street Style Cum
Fashion [Corola-blog/BlogPost/94838_a_96130]
-
Neamț" este lucrarea lui Jacobus de Voragine: Legenda aurea sau legenda sanctorum, exemplar la fel de incomplet ca și precedentele enumerate. Această situație ne-a împiedicat în stabilirea cu exactitate a datelor sale de apariție, motiv pentru care m-am adresat redacției berlineze a catalogului Gesamtkatalog der Wiegendrucke. D-na Fehrmann Catherin de la Departamentul de manuscrise a avut amabilitatea să-mi răspundă confirmând autorul, titlul lucrării cu precizarea că este vorba despre ediția de la Ulm: Conrad Dickmund, 1488 - in 20. Pentru mai multe
Peripețiile unui incunabul by Marilena Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10438_a_11763]
-
De 8 Martie, sub umbrela Maraton aducem sound-ul proaspăt al Berlinului să pulseze alături de ritmul talentelor locale din Iași. Berlinezul Audio Werner este astăzi cu siguranta unul dintre cei mai buni producători din lume. Cu o istorie care se întinde pe mai mult de două decenii putem spune cu ușurință că Andreas Werner a adus o mare contribuție la muzică
Les Animaux @ Sunrise Lounge, Ciric, 8 Martie [Corola-blog/BlogPost/95282_a_96574]
-
străzile sibiene. Sonoritățile ei s-au imprimat în percepția mea de când am fost dusă de tata la grădinița germană de pe strada Măcelarilor. Ce vedeam îmi aducea aminte de acel timp. Dar erau și aspecte care mă nedumereau în spectacolul străzilor berlineze, precum mulțimea uniformelor militare, a oamenilor care băteau pasul în cadență, la început părându-mi-se că fac parte dintr-o reprezentație teatrală desfășurată într-un spațiu cazon. Nu înțelegeam ce se întâmplă. La câteva zile după sosire am fost
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
în localul în care luam masa, la hotel, și i-au legitimat pe toți clienții. Se petrecea ceva neobișnuit, în contrast cu impresia de trăinicie pe care o emana Berlinul, cu marile case în care păreau să locuiască în tihnă și siguranță berlinezii. Apariția neașteptată a acelor organe de pază, cu totul inexplicabilă pentru noi, care străbătusem până atunci și alte capitale europene, ne punea semne de întrebare, fără a ne tulbura totuși prea mult. Am continuat să colindăm orașul vizitând uriașe magazine
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
a lungul râului Spree spre o magnifică așezare aflată într-o pădure la câțiva kilometri de Capitală, un loc excepțional de agrement, amenajat pentru recreerea populației iubitoare de natură. Am avut prilejul să petrecem câteva ore în mai multe locuințe berlineze somptuoase. Gazdele noastre mai mult făceau haz de controalele de pe străzi. Germanii încă se amuzau, fără a avea simțământul primejdiei care se apropia de ei. Bineînțeles că nici noi nu intuiam nimic din ce va urma și nici urmările grave
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
Scala”, am privit defilarea unor tineri care mărșăluia cadențat, cuprinzând tot spațiul larg al bulevardului. Brusc mi-a apărut înaintea ochilor imaginea acelor grupuri în uniforme pe care cândva le văzusem în Germania și a militarilor care năvăliseră în restaurantul berlinez unde prânzeam. Acelor imagini vechi le răspundea ca un ecou pășirea cadențată a tinerilor pe bulevardul bucureștean. Înghesuită între privitorii opriți la marginea trotuarului m-am uitat cu ochi mirați la tinerii plini de energie, care treceau în pas de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
mult în captivitatea acelei molime, de care nu luasem act până atunci. M-am retras din mulțime cu un simțământ ciudat de teamă și de neînțelegere. Mi-am amintit și de acel singur fel de mâncare aprobat în gospodăriile cetățenilor berlinezi, constrânși la un regim de austeritate. De-abia astăzi, când consemnez aceste amintiri, îmi dau seama că am trăit tragice întâmplări din istoria Germaniei dusă la catastrofă, cu repercusiuni asupra întregii Europe. Era pentru noi un avertisment pe care atunci
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
trăind prin propriile vise ale locuitorilor săi. Mitte, fostul cartier evreiesc al Berlinului, seamănă astăzi cu Lower East Side al New York-ului, tinerii de aici ducând conceptul de vintage la un nou nivel și adoptandu-l drept stil de viață. Berlinezii reușesc astfel să arate de parcă ar veni de la castingul vreunei piese de teatru sau manifestări artistice, arta fiind pentru ei însuși motorul vieții cotidiene, prin cele 350 de galerii și 4000 de artiști. Citește tot... Fashion: Milano Street Style Cum
Street Style [Corola-blog/BlogPost/96066_a_97358]
-
luni se mai găsiau încă germani, cari să nu aibă încredere în dirijabile și cari cu nici un preț nu s-ar fi aventurat să întreprindă cu ele o călătorie mai lungă. În ultimul timp, afluența pasagerilor la «Tempelhof», vestitul aeroport berlinez, a fost mai mare decât cea a Franței și a Angliei împreună, iar față de Statele-Unite ale Americei a fost împătrită. Dar călătoriile cu aeronava «Contele Zeppelin» au o cu totul altă înfățișare. Prețul biletelor este aproape prohibitiv, iar locurile limitate
Agenda2005-29-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283964_a_285293]
-
Aphro (Gavin King) este cel din spatele imperiului Aphrodite Recordings, care în vara anului 1988 a devenit implicat în fenomenul „Acid House Music“. Germania va fi reprezentată la acest maraton de Ed 2000 și Vela, cuplu cunoscut ca fiind crema scenei berlineze de breaks, dar și pentru că promovează producții românești actuale de gen. Maratonul muzical este organizat cu sprijinul British Council și al Consulatului Germaniei de la Timișoara. Printre numele autohtone se numără Brigada Artistică Urbană, RoliBreaker, Dudu, Leizaboy, Tina, Du Base și
Agenda2005-20-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283681_a_285010]
-
locuiește la un nazist care „miroase" pe evrei de la o poștă și are, încadrat pe perete, un fir de păr care ar fi aparținut câinelui lup al Führer-ului. Pentru a nu fi remarcată, se confundă cu mediul înconjurător: vorbește dialect berlinez, folosește expresii vulgare, scuipă, se ferește să amintească ceva ce i-ar putea trăda educația. Locuiește un timp cu un olandez de treabă, dar cu năravul de a o lovi cu cizma. Vânătăile sunt un camuflaj util, spune Marie Jalowicz
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
am dat acordul, uimit însă de opțiunea să. După ce ma urmase doi ani cu aparatul de filmat prin New York, Berlin, România, Buenos Aires, Bard College și Torino, René Frolke a făcut un film pe care îl putea concepe în camera sa berlineza și în pădurile din jur. În peliculă „curg” textul și peisajul, cu extrem de rare intercalari ale unor prezente umane. Până la urmă, nu am vrut să-mi arog rolul de cenzor; erau opera și viziunea lui. Faptul că a fost acceptat
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl Van Busche Taylor. — Vă plac? întrebă ea încântată. Știți, sunt de Bakst . Și totuși, pe pereți erau reproduceri în culori după multe tablouri celebre ale lui Strickland, distribuite de un editor berlinez cu multă inițiativă. — Văd că te uiți la tablourile mele, zise ea urmărindu-mi privirea. N-am posibilitatea să pun mâna pe originale, dar e o mare consolare că le am măcar pe acestea. Mi le-a trimis chiar editorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am ajuns din urmă lângă o imensă statuie din marmură a împăratului Wilhelm I care se găsea în centrul unui uriaș hol octogonal, unde lanterna mea îi dezvălui în sfârșit trăsăturile. Exista ceva cosmopolit în ele, deși vorbea cu accent berlinez. Unii ar fi putut spune că semăna destul de mult cu un evreu, dacă ar fi fost să ia în considerare mărimea nasului. Acesta domina centrul feței sale precum tija unui cadran solar și îi trăgea buza superioară într-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Asta e o întrebare foarte bună. Nici un client nu mi-a mai cerut vreodată să sar prin câteva cercuri ca să vadă ce câine deștept sunt. Știți, în general nu prea fac giumbușlucuri, dar voi face o excepție în cazul dumneavoastră. Berlinezilor le place ca oamenii să facă excepții pentru ei. Sper că sunteți atentă, căci am început să-mi joc rolul. Da, le place să fie făcuți să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se simtă excepționali, deși în același timp le place să păstreze aparențele. În general, au cam aceeași înfățișare. O eșarfă, pălărie și pantofi cu care poți merge pe jos până la Shanghai fără să faci bătături. Căci se întâmplă ca berlinezilor să le placă să meargă pe jos, și din această cauză mulți dintre ei au câine: ceva urât dacă ești bărbat, ceva drăguț dacă ești altceva. Bărbații își piaptănă părul mai mult decât femeile și își mai lasă și mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de forță. Clădirea un pic mai mică în care se afla Tribunalul Central berlinez avea și un aspect mai plăcut. Fațada ei din gresie, în stil neobaroc, avea un „ceva“ mai subtil și mai inteligent decât rivala sa. Nu se putea spune care dintre acești giganți era mai probabil să se dovedească a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]