277 matches
-
a ajuns aproape, l-a recunoscut: Bună ziua, moș Petrea! Bătrânul s-a oprit și cu ochii burnițați l-a privit lung pe Toaibă... Dumirindu-se pe cine are în față, a exclamat: Da’ bine măi băiete, așa te întorci tu? Beteag? Așa mă întorc, moș Petrea. Rănit. Bine că o fost numai atâta, că pentru unii o vinit numai țâdula în care scria că îi mort ori dispărut. Lasă că piciorul s-a tămădui. Dacă încolo ești întreg, atunci îi bine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
limpezească, fiindcă nu-i venea să creadă ce vede... „A venit Toader al meu? Doamne! Te-ai îndurat de lacrimile mele și l-ai adus acasă?” Când a deschis poarta, a rămas înmărmurită: Toader al ei - se vedea bine - era beteag, sprijinit într-un răzlog și plin de glod din cap până-n picioare... N-a putut să scoată măcar o vorbă... Bine te-am găsit, Marandă! Bi... bine ai venit... Toa... Toadere! - a îngăimat ea întinzând în neștire mâinile spre el
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
omătul ce îi băteau în ochi fără milă. Călca greu prin mocirla drumului. Piciorul rănit îl durea, mai ales că în ziua aceea și-a lăsat bastonul acasă. „Uite cum un amărât de băț face mult când ai un picior beteag” - gândea el în timp ce i s-a părut că în jur s a furișat o lumină roșcată pâlpâind nefiresc... Și-a ridicat 142 privirea... La casa Dochiței - moașa satului - se ridicau vâlvătăi de flăcări vânzolite de furtună în toate părțile... „Ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cel care bea un țoi sau un pahar doar. Nimeni nu-l iubește însă pe cel care bea până uită de sine și cade prin șanțuri... Până aici! Dacă am căzut în șanț, asta s-o întâmplat fiindcă am piciorul beteag. Și mai era și potopul acela de viforniță... Nu te supăra pe mine, Toadere. Eu nu-ți vreau decât binele. Mai degrabă spune-mi dacă ai băut fiertura ce ți-am dat-o? Da’ ce stăm de vorbă așa peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi să plângem și nici destulă putere să ne opunem întotdeauna răului omenesc și că nenumărați oameni au fost sfărâmați fără să știe de ce într-o uriașă revărsare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât, mai din apropierea buzei de iepure. Și-l puse jos. Careva, dintre trecători,îl critică,în felul său: ce-i faci, omule, ce dacă-i beteag de picioare, și-i cerșetor, gata, de-acum, să-l omori? Tu, măi beteagule de minte, ce treabă ai cu noi? Cu care noi? Cu el și cu mine. Vezi-ți de drum! N auzi? Mai repede! Ăla se lasă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Încă zece pași, calculă maiorul. Azimioară trase piedica pistolului și întinse brațul. * ― Florence! Bătrâna își ridică iritată privirea. Colțul gurii tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pregătiți pentru ce, Pentru comenzi, când vor sosi, Și ce vom face până atunci, ce vom face dacă Centrul nu va mai cumpăra, cum vom trăi, și din ce, așteptăm să se coacă dudele și câinele să prindă vreun iepure beteag, Tu și Marçal nu veți avea probleme, Tată, am hotărât să nu vorbim de Centru, De acord, continuă, Ei, bine, presupunând că vreun miracol va face Centrul să se răzgândească, lucru în care nu cred, și nu crezi nici dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gardul. Era pe Podul Mogoșoaiei, într-o margine a orașului, aproape acoperită de coroanele copacilor. Dar în casa ei l-a găsit instalat pe Dandu. Acesta lucrase în chelăria domnească aproape toată viața, iar acum, bătrân și cu un picior beteag, își găsise o femeie tânără și se adăpostise în casa Nălbicăi, cu voie de la stăpânire. Avea trei țigani care îi țineau casa și viața lui ar fi mers înainte frumos, dacă nu apărea Nălbica. Ea și-a cerut înapoi casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
își vorbesc politicos, se scuză, încearcă să-și facă loc unii altora, cei bătrâni nu sunt ursuzi, cei tineri nu sunt nesimțiți, bărbații nu pipăie femeile și femeile nu strâmbă din nas, cei întregi la trup nu-i nesocotesc pe betegi iar suferinzii nu-i privesc pe sănătoși cu răutate. Da, sunt rare aceste autobuze, e drept, dar ele există, întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și a istoriei, interveni, Roșia Montană, Împăciuitor și cuminte, hai să mai servim câte o porție de taxă de bară. Șiapoi - fuguța, acasă, cât mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și havuzurilor enigmatice, să-și explice tărăgănat și isteț: - Iubim, că dacă nu iubim, nu o halim pe păpică!... Dacă nu giugiulim, moare mamița!... Și dacă nu avem nici un chef de înfăptuit, belim belingherul!... Astfel vorbea, simțindu-și papila gustativă beteagă de la niște citate aramaice, grecești și latinești, cu ajutorul cărora triumfase recent în câteva turniruri teologice, rașchetase învățăturile mai multor biserici, împinsese sub pojghițele demnităților eclesiastice sumedenie de inși, dar și din pricina cărora i se aplecase, zbura acuma mofluz, la doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau malurile. Al lui Chirică rămânea mai în urmă. Era beteag de un picior, că-l prinseseră grădinarii în bostani și-l schilodiseră. Din cauza lui era să se omoare omul cu oltenii într-o dimineață. Câinele, câine, dăduse prin gardul de mărăcini și răscolea brazdele. Pândarul de sus, poc! cu pușca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i. Se uită la cel tânăr. - Cum îți zice? îl întrebă. - Paraschiv. - Și ăsta cine e? arătă spre cârcotaș. - Gheorghe, să trăiți! răspunse repede Treanță. - De ce vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aminteau mulți să-l fi văzut tăind lemne. Muierile u dădeau de pomană și închideau repede porțile. La sâmbăta morților, Tudose se așeza pe treptele bisericii, își lăsa scula alături și aștepta. Nu scotea un cuvânt. Privea cu ochiul său beteag mulțimea. Femeile îi făceau porție din colivă și-l rugau să se închine. Spărgătorul de lemne mânca lacom grâul dulce, presărat cu bomboane, se ștergea la gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nici milă de altul nu poate să-ți fie, doar de tine. Așa că ei zic : dacă nu-i dau ăstuia o firfirică, te pomenești că-mi merge rău toată ziua... ori mă blestemă și să te ferească Dumnezeu de blestemul beteagului. Asta pentru ăia care te văd, că cei mai mulți, când se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzi, iarăși, Golea, de-ți vine să-i tragi numai peste ochi. Dacă se uită așa și la oamenii de pe stradă, cred și eu că-și văd de drum. E o nepotriveală în asta, poate că, la cât e de beteag, are prea mulți ochi... — Să nu îndrăznești ! se auzi, gemând, Melania. El râse. Era mândru de ce spusese. — Am glumit. Ne mai veselim și noi... Apoi, strigând : Nu-i așa, Coltuce ? Băiatul nu răspunse, ascultând vuietele din urechi care, ca niște
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea o dădu la o parte și se apropie de masă. Îl prinse pe Coltuc de umărul bont și-l scutură. Corpul beteag se răsuci la acest nou imbold și se rostogoli, ca un butuc, pe podea. Abia atunci Melania înțelese grozăvia și se năpusti spre fratele ei, chemându-l pe nume. Cum el nu răspunse decât cu restul de spumă care-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puțin între norocoși, păgubiți și cei care, ca bătrânul, își târșâiau galoșii, nefiind nici de unii, nici de alții. Nemaifiind nicio primejdie, Jenică desfăcu mapa în care înfipsese, unul lângă altul, ca pe niște guvizi uscați, lozurile. Cum două raze betege, care abia se strecuraseră prin fereastra gălbejită, îi ajunseseră până pe frunte, își îndreptă spinarea și rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai aveau timp. Se întâlniră în fața Gării, acum era o clădire nouă și destul de nefolositoare, socotind trenurile care, între timp, se împuținaseră. Clădirea veche nu fusese demolată, rămăsese ca o anexă a celei noi, care, astfel, privită de departe, părea beteagă, cum bătea dintr-o singură aripă. Doar Luca nu mai era cu ei. Maca fu cel care dădu semnalul. Trotuarul din stânga rămânea al făgăduinței, așa că începură să-și adune frunzele de pe trotuarul din dreapta. Apoi se lipiră cu spatele de castanul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să aud că eu sunt pentru tine o pedeapsă a sexului din cauza puterii de seducție a tatălui meu, și niciodată n-o să mi se mai interzică să pictez noaptea pentru că e păcat de curentul electric... și poate că piciorul meu beteag o să se poată îndrepta, pentru că deodată voi putea descoperi viața cu trupul... și la sfârșit te pomenești că ar fi posibil să devin un mic zeu regenerat, pentru că eu sunt unic, pentru că în tine a avut loc numai o singură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe dinafară Că era o nemernicie dinainte plănuită De către oamenii porci Care nu voiau să aibă durerile lor Să trebuiască să nască din ei un președinte al lumii Și nu un Sepp împuțit din toate durerile lumii Cu un picior beteag Și cu o cădere mondială (se așază într-o cadă umplută cu sânge uitat și își ridică piciorul beteag înspre cer) ... Sepp cel Împuțit cu un al doilea picior în viață Și o frizură de înger sub pălăria cea mare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuiască să nască din ei un președinte al lumii Și nu un Sepp împuțit din toate durerile lumii Cu un picior beteag Și cu o cădere mondială (se așază într-o cadă umplută cu sânge uitat și își ridică piciorul beteag înspre cer) ... Sepp cel Împuțit cu un al doilea picior în viață Și o frizură de înger sub pălăria cea mare Ha Și toți l-ar linge leorpăind pe ăla pe picioarele lui înfipte Și-or să se cațăre în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și pute Peste sate-ntregi ca o groapă de gunoaie. Și iar le vâră-n mână copiilor obezi parale Și zaharuri și cele mai bune mușcături Și numai ce deodată trebuie Sepp să-și lovească iarăși corpul La piciorul cel beteag La cancerul de sămânță La carnea de la cap Că împuțitul de Sepp a avut nevoie să ejaculeze peste Președinte Ca o diaree Și atunci Președintele de aur n-ar mai face doi bani Și Oamenii ar striga și ar chema
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mușcătură din măruntaiele lumii s-o lași la afumat Prin propriile măruntaie, prin cele de fier (Fiul vrea să se strecoare spre colțul câinelui cu o țeavă însângerată, dar e descoperit de Sepp Botdejigodie. Fiul fuge) Ce Ești o sămânță beteagă Și tu O mușcătură pe gura maternă O mușcătură pentru gaura lumii (râgâie și scuipă) Dar atunci când lumea nu poate fi spintecată Atunci nu poate să existe nici un președinte veritabil Numai o vedenie de președinte dintr-un Înger păzitor Numai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]