1,112 matches
-
cei întrebați, menit să-l transpună pe Mărășteanu într-o junglă întunecată, unde se auzeau doar urletele mute ale amenințărilor. S-a dus acasă și a urcat-o pe maică-sa în remorca bicicletei: --Unde mă duci, nebunule? A țipat biata maică-sa speriată. --Taci din gură! a strigat la ea, cu privirea roșie de câine turbat. Te învârți în jurul mașinii și nu lași pe nimeni să se apropie până nu vin de la vulcanizare cu cauciucul reparat. Ceata lui Tache să
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
proporții naționale. Cu ramificații până în ultima comună a patriei. Sistem pe care Băsescu l-a perfecționat mișelește ducând România în mocirlă, contribuind la jefuirea fățișă a banului public și la decăderea morală a societății românești. Când totul părea pierdut pentru biata Românie, în ciuda unei mașinării propagandistice mai bune decât a Partidului Comunist Român, s-a întâmplat trezirea românilor. Aroganța, minciuna, cinismul, lichelismul, corupția celor cățărați în vârf au fost puse la zid. Văd că unii o tot dau cu tinerii, care
TABLETA PLUS (89): SE ÎNCHIDE CERCUL ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384613_a_385942]
-
Acasa > Poezie > Credinta > BABA DOCHIA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului BABA DOCHIA Dochia, biata bătrână, Se gândea să-și facă stână Tocmai colo-n vârf de munte. Își duse mâna la frunte Și-i vorbi lui Dragobete, Fiul ei: - Dragă băiete, Ia te uită-i primăvară! Vremea s-a schimbat în țară! Îmi iau
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de mioare Cum să scape din strânsoare? Dochia, îndurerată, De cojoace dezbrăcată, A văzut cum turma-ngheață, Iar apoi, spre dimineață, Stană s-a făcut și ea Și s-a-mpodobit cu nea; Dochia, biata bătrână, A rămas aici stăpână, Și în ceasul bun, ori rău, Pe vecie, în Ceahlău. Referință Bibliografică: BABA DOCHIA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. Doar o zi de mai trăia, Zăceam eu și citea ea . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât de negru de supărare. Iar dintre toate speciile de soacre,cele
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
dus.... O să i-l bată D-zeu cândva.Deși până la D-zeu , tot „sfinții ” te omoară . Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: „ Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! ” Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
Dar ce îl țiu legat de mine Îl trag de mănecă ,ba bine El vine așa de dragul lui , Cănd vine . Eu nu pot ușa să i-o-ncui Că doar e apartamentul lui. Sunt eu la urmă vinovată Că umblă biata ca turbată Să-l prindă în “radar “ Măcar o dată ! Și dacă el se-ntoarce iar Bate mătanii la altar. Poate să dea și bani cu săta O fierbe ciuda pe urăta Că-s tănără cu vino-n coa ‘ Și-atăta! O
RIVALELE de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384019_a_385348]
-
Sisi porni la drum în căutare de hrană. Era epuizată, sleită de puteri și înfometată după efortul depus. Traversă atentă șoseaua care trecea prin pădure și dintr-o curbă veni cu viteză maximă un tir imens, care o spulberă rapid. Biata Sisi deveni una cu pământul. Dar nu era pământul său natal, unde văzuse pentru prima dată razele soarelui, țărmurile fermecătoare ale Malaeziei. Venise în România cu avionul, în buzunarul lui Jenică Jănel Ciordilă, nepotul cel mic al șefului clanului renumit
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
de șomeri. Alergam ca disperata pe la alte întreprinderi, dar degeaba. Eram considerată bătrână. Mai aveam doar patru ani până la pensie. În ultima lună de șomaj, în disperare de cauză, m-am angajat ca măturătoare la o asociație de locatari. Dar biata mama n-a mai rezistat. În ultimele clipe, când abia mai sufla, mi-a șoptit: plec...la omu’ meu...să-ngrijim pe Sorinel!.. Noroc că tata cumpărase mai demult un loc de veci și construise pe el un cavou, ajutat
CAP. 4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383079_a_384408]
-
soacră-sa se și trezise - Căci cu găinile deodat’ / Hoașca bătrână s-a culcat - Și-ncepe-a face gălăgie, / Prin casă, cum numai ea știe. Nora atunci sare speriată / Din somnul dulce, rușinată Că soacră-sa o dibuise / Tocmai când biata ațipise. Pe urmă nora - cât de voie, / Precum apoi cât de nevoie - A babei mână-a sărutat / Și-i arătă ce a lucrat. Încet încet, baba cea gazdă / Își dete dar nora pe brazdă Și mulțumită se vădise / De nora
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
te faci fântânar? Ei, lasă că tot n-aveam eu cu ce să te altoiesc! A rupt-o la fugă și, seara a ascuns-o între tufele de pistornic din fundul grădinii. A fost tevatură mare. Abia l-a scăpat biata maică-sa din ghearele lui tuțu care l-a iertat după ce i-a trecut supărarea. Însă, frații lui, îl tot pândeau să-i fure nuiaua. Li se pusese pata că era blestemată și le purta lor ghinion. De aceea o
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
ele că situația asta mi-a convenit de minune. Mai rău cu părinții. Mai ales cu tata, când vedea disperat cum îmi creștea burta. A vrut să mă omoare-n bătaie pentru „rușinea” care...i-o făcusem. M-a salvat biata maică-mea care a țipat disperată și ea: dacă ai turbat, omoară-mă și pe mine! „Ba să vă omorâți amândouă, curve nenorocite!”, a țipat omul cu onoarea „murdărită” de nesocotința mea și nu m-a lăsat din bătaie până
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
cum nu se poate, și eu le-am rugat pe chelnerițele de la restaurant să ne dea un ceai cu niște felii de pâine. Eu știam puțin rusește - după 8 ani de rusă, la liceu. Drăguțe s-au înmuiat în fata bietelor de noi și ne-au satisfăcut rugămintea (căci nu aveam nici un ban, și ni se spusese, de exemplu, să nu atingem fructele din vasul de pe masă, la nici unul din restaurantele hotelurilor, că trebuie (verbul a trebui are aceeași formă la
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
salar”, când muncitorii se alegeau cu ceva bani prin buzunare, puțini, câți puteau ascunde și ei, căci erau așteptați la poarta fabricii de neveste, adeseori cu prunci în brațe, venite pentru a le înhăța câștigul de care atâta aveau nevoie, bietele, pentru cheltuielile zilnice, fiindcă, dacă lăsau acești bani la discreția soților, puteau fi sigure că ei se duceau pe apa sâmbetei, profesorul Bărbosu se așeza la o masă mai lăturalnică în restaurant și aștepta cu o cafeluță de doi lei
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
zonale, avea niște schiuri ultimul tip, Zakopane, din lemn de hicori, ne explica, dându-și importanță, noi ne chinuiam încă pe doage, așa numea el cu dispreț schiurile noastre primitive, pe care trebuia să le ceruim mereu pentru a luneca bietele de ele cât de cât. Ce să mai vorbim de restul echipamentului său, de clăpari, de costumul de fâș roșu impermeabilizat... Pe peronul gării, înainte de plecare, apăruse și Tavi, fratele Adinei și apropiatul meu prieten, student deja la Cluj, mă
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
pluteam în această stare feerică până târziu, după Bobotează. Astfel, îmbătat de mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mai oftat o dată când mi-a văzut fundulețul zugrăvit cu pasta moale și lipicioasă. Surioara mea a sărit din pat, ținându-se de nas : -Uuu ! Ce mai pute ! Ia-l de aici că mă sufoc ! Ce s-a mai chinuit biata maică-mea să mă curețe !... Însă , dupoă baia fierbinte, am adormit imediat. Un somn profund și fără vise. Sau...poate am visat.. Oare, ce-oi fi visat în noaptea aceea? Nu-mi aduc aminte. Mult mai târziu, când am revenit
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
care nimeni nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste. --Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul. În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu. --Păi, ce faceți aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
care nimeni nu-și permite să-l oprească? Nu se poate! Banii lui, mașina lui...Noi respectăm pe oamenii care ne fac cinste.--Trache e la dispoziția mea și dacă eu am spus gata, termină și el dansul.În sfârșit, biata Raluca obosise de atâta dănțuială și smotoceală cu năbădăiosul Trache și dispăru pe ușa dintre stânci. Stinse și spectacolul marin cu sirene. Lăsat în valurile care dispărură după fuga sirenei, neobositul Trache se duse în separeu.--Păi, ce faceți aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
nasul i se subțiase, iar ochii, ochii, și așa mici de la natură, deveniseră două punctișoare ascunse în găvanele încercănate ale orbitelor. Paloarea feței era cadaverică și întreruptă de o despicătură negrie - gura. Doamne, gândi Mira, câtă suferință o fi îndurat biata! Apropie florile de capul mătușii. Mireasma lor umpluse încăperea, învăluind-o și pe Marieta. Ca semn că o bucurase, își mișcă ușurel degetele. Fluturarea lor nu-i aminti cu nimic degetele grosuțe și prielnice pregătirii bunătăților gastronomice, pentru care Marieta
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
și de-alta a obrajilor Marietei. Ca și-n poezie, mirii avuseseră mulți nuntași, mult popor/ Cu muzici multe-n fruntea lor. Cântaseră cu această ocazie lăutari craioveni și, mai presus, fusese adus chiar marele clarinetist al timpului, Iliuță Rudăreanu! Biata Marieta era atât de emoționată! Și Mira se gândi că emoția îi venea nu doar din cele reamintite, ci și din faptul că ea, nepoata, ținuse minte nunta, bucurând-o cu pomenirea desfășurării ei. Însemna mult pentru Marieta faptul că
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
-l mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum să lasă. Am zis io Încă de-atunci, că nu să făcuseră nici șase luni de cînd s-a prăpădit biata coana Didina și și-a adus-o În casă, că boarfa asta n-o să facă pureci lîngă el. — Nu mai vorbi așa, că pare de treabă, i-a făcut și un copil. — Eh, brava, știi că-mi placi. Păi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-s obosiți din fașă toți sînt buni toți sînt cinstiți din comoditate stau cu mîinile Încrucișate să nu și le murdărească nu vor să-i supere nici pe alții și nici pe ei or asta nu se poate cum spunea biata maica mare și cu dînsa-ntr-Însa și cu sufletu-n rai că și Wanda vai cum să se preteze și cînd n-are Încotro se pretează nu glumă ce parcă atunci cu Albu cînd i-am dat flaconul cu Vol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat la apă, sau poate picioarele i se umflaseră. Totuși se strădui să meargă, legănându-se ca o gâscă, balansând greutatea când pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
însă că, prin natura noastră, a mea și a prințului Luca, vom face un mișto atât de crunt de biata moarte, încât ea nu va mai vrea să aibă de-a face cu noi vreodată, plecând și înjurând-ne groaznic. Biata de ea. Vom fi o bătaie de joc veșnică pentru dânsa. Își va strica reputația, dar asta e, ne-am născut și trebuie să ne ia și pe noi. Sau nu. Iată acum, pasta condensată și magma lichidă care pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]