1,128 matches
-
și medicii de falimentarea sistemului pe care chiar el îl guvernează de ani buni. "Traian Băsescu a gestionat criza economică transferând toate sacrificiile pe spatele claselor sociale cele mai sărace. Este un susținător al unui capitalism agresiv, adorând să își biciuiască poporul pe care îl acuză că e leneș.(...) Băsescu a devenit unul din cele mai nepopulare personaje din România." Publicația italiană online giornaleitaliano.info, citată de Antena3.ro, îl vede pe Traian Băsescu drept un bătrân burghez comunist, fascist cu
Băsescu, în ochii jurnaliştilor italieni: Bătrân burghez comunist, fascist cu discurs ultranaţionalist () [Corola-journal/Journalistic/47985_a_49310]
-
deschidere lejeră a creației către lume, comparabilă cu mîncarea preparată de unii bucătari din localurile moderne chiar în fața consumatorilor. Notele poeziei în cauză: o dezinvoltură strînsă în chingi stilistic-temperamentale, un elan mai mereu jugulat de melancolie, o sinceritate sentimentală, nemilos biciuită de cea expresivă. Puțin cunoscut din pricina izolării d-sale bistrițene, Victor Știr e neîndoios unul dintre cei mai înzestrați poeți ai generației ‘80. Victor Știr, Adulter cu moartea, TipoMoldova, 2012, 442 pag.
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de război, care se năpustește asupra personajelor pe care le
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
ea îi zărea printre crengi piciorușele de băiețel, care travesară luminișul și se opriră lângă coșul ei, el se aplecă și se ridică iar. Își făcu mâinile pâlnie și strigă: Mamă! Ecou nu era, sus, în coroanele copacilor, sufla vântul, biciuia crengile înalte, voia să atingă neapărat pământul. Băiatul striga în toate direcțiile: Mamă! Nu era mai simplu să taci? Cel mai ușor lucru, nici un tremurat, nici un trosnet, doar tăcere. Peter se așeză pe jos și începu să plângă. Asta nu
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
de un accent particular, de o fremătătoare urgență. Probante, incontestabile, succesele profesorului te așteptai să facă direct irupție întrun cuget tineresc, după o logică a imediatului. Împrejurări crunte, - cutare accident de muncă retezînd groaznic o mînă -, zguduitor, presiunea lor near biciui memoria cu imagini inconfortabile: cu livida fascinație exercitată de mîna sardonicului Lacenaire, cînd, după execuție, o evoca poetul, în Emaux et camees; ori cu amenințarea tenace, fatidică din La main d'ecorche , pe care personajul povestirii lui Maupassant credea că
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
se pot uita vreodată. ... Să le fi răzbătut cu teama că le ratăm, cum ni se întîmpla pe cărările unor luxuriante povîrnișuri, într-un amurg orbitor înfășurînd Insulele Borromee, cînd izbucneau, din verdele saturat, pale de roșu ardent și ne biciuiau privirea lungi, somptuos prelungi, cozile unor făpturi cu nume scurt și viu, ara, ca un strigăt de pe continentul convulsiilor precolombiene, să le fi dat ocol, smerit, unor înalte siluete de ibis rose, înțelepciune egipțiacă sădită în desiș sălbatec, la depărtări
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Comparația cu tipul de narațiune a Renașterii nu apare deloc exagerată. Boccaccio, de pildă, considerat modelul arhetipal al povestitorului spre modernitate, consacră dialectul toscan ca limbă literară (cum va face și Creangă din graiul moldovenesc), înclină spre caricatura veselă, care biciuiește (!!) nobilimea, târgoveții și călugării, dar și moravurile vremii, spre gluma corozivă, licențioasă, impudică din Decameronul (scris între 1348-1353), dar și spre melancolia rememorării; este primul modern care l-a citit pe Homer în original și a încercat o traducere a
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
mișcările inimii omenești. Pentru dânsul, inima omenească este o oglindă deschisă, în care se uită și vede până și prin colțurile cele mai dosnice. De care patimă omenească nu a vorbit el? Care aplecare rea a spiritului omenesc nu este biciuită de dânsul? Ca un doctor eminent el arde, sau chiar și taie cu multă băgare de seamă patimile ce războiesc pe bietul muritor pe tot timpul cât călătorește în această vale a plângerii 43. Sfântul Ioan Gură de Aur a
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Arhiepiscopul Ioan n-a fost pe placul tuturor, și de aceea a deșteptat uneori invidia, gelozia și pofta de răzbunare ale unora, deoarece biciuia fără nici o cruțare răul, ori din ce parte ar fi venit. Eutropiu stăruise pentru aducerea Sfântului Ioan la scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului și-l ajutase în lucrările sale de început. Dar Eutropiu era lacom și vicios. De aceea Sfântul
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
sunt unelte războinice, în schimb firul, ca instrument al legării, e element magic. În fine, al treilea exemplu îl evocă pe suveranul persan Xerxes I, care, surprins de furtună pe ocean în anul 480 î. H., a pus soldații să biciuiască valurile și să arunce în apă lanțuri, pentru a încătușa demonii care sălășluiau în adîncuri. De aici pînă la Hristos potolind furtuna nu e decît un pas. În cadrul opticii maniheiste, care presupune o viziune mitică, magia are rolul de mijlocitor
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău ars în fereastră farul fosforescent, marea umflîndu-și cearceafele. vînturi pîndind umbra șalupei salvatoare tac. tu taci. glasuri biciuind pînă cînd țîșnește moartă dorința. 3. privește în jos, o, tu lună bălaie aceste zdrențe, aceste oase, acest marș care nu se mai termină pămîntul crăpat, nămolul roșu țîșnind și picioarele noastre afundîndu-se pînă la genunchi în sînge proptindu-ne
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
miroase a braț de copil care se apără de tot ceea ce nu cunoaște, movul e culoarea unei dorințe care n-a vrut să ia chip iar verdele, ei!, numai verdele are mirosul sîngelui fericitului Fernando care călărește nourii așa cum o biciuia pe văduva lui de azi să treacă moartea călare ea trebuia să facă doar i-ha! și ea făcea: i-ha! Am de reparat, de asemenea, umbrela. Trăim într-un ținut ploios, o binefacere de altfel, ascuns în spatele perdelei ascult
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
sus de confuzia orelor. Cine ascunde iarna și ziua, frigul și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
Și cu iubita-ți caldă-ascunsă-n pături... Sîmbăta... Sîmbăta-n provincii e o fleașcă, Orele se plimbă-ntr-o caleașcă Lăbărțată, scîrțîind din osii, C-un surgiu ce dă-n mătasa mă-sii Iepele-nhămate în furouri Străvezii pe amplele popouri, Și le biciuiește cu blîndețe-n Aerul suavei diminețe Pline, printre raze, de mari fluturi Schingiuiți și dînșii, dar cu cnuturi, Chiar de Dumnezeu ce-n cer bolește, În gîtlejul sfînt c-un os de Pește...
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
sunt cei ce nu se vor întoarce cu gând să ia viața iertătorului. Doamne, tu ne ceri să iertăm vinovatul dar nu și greșeala. De la Iorga citire, iertarea nu înseamnă înfrățire ci adesea dispreț. Adevărat că sunt și iertări care biciuie-n față. E bine să știm că iertarea celor mai mulți se află dincolo de ghearele lor. Pedeapsa celui ce iartă mult cade o singură dată, cu greutatea tuturor iertărilor. Să nu ne amăgim însă că am fi în stare, ca la un
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
inimi și chiar de-aș fi avut, ar fi încetat să bată pe rând precum ceasurile uitate la amanet. Nu-mi doresc ca cineva să mi se alăture, căci dorul este precum un ciob ce-mi străpunge tâmplele și-mi biciuiește obrajii, lăsând tălpi de durere în suflet. Taci! Nu spune nimic, lipsește un os... Ultimele gratii Sub palmele umezite de-atâta așteptare gratii șifonate alunecau pe-un cântec amăgitor în nopțile primăvăratice. Rând pe rând oasele au pălit până ce din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să ardă încet ca
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
de generație. Plecarea lui la cer a Întristat Țara și vestea tristă a ajuns și-n pragurile prietenilor și admiratorilor din Îndepărtatul Montreal. Inima lui abia a Încetat să bată și deja vorbesc despre el la trecut. Amândoi am fost biciuiți de vântoasele Mării noastre cea Neagră și de cnuturile politice ale tinereții noastre fragede și neputincioasă. Familiile părinților noștri au fost prietene. Noi doi am bătut desculți drumul școlii elementare situată la hotarul dintre Tuzla mea și Eforie Sud, orășelul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
se petrecea acolo, lumina, pornind de la o lumânare, era slabă și pâlpâitoare, spectacolul, extraordinar: Balduin, dezbrăcat, cu o cârpă petrecută pe șolduri, cu mâinile legate de o bară de fier ce străbătea încăperea, atingând abia pământul cu vârful picioarelor, era biciuit de Viorica și Antonică. Șfichiurile bicelor de căruțaș (loviturile lor erau cauza acelui zgomot ritmic și mătăsos), de mai multe ori înnodate, făceau din ele arme cumplite. Viorica era goală pușcă. M-a cuprins un tremur: trupul ei apărea mai
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
altul până la arderea totală..., până la lacrima..., curgând, în viață, denși și arzători că o lavă, mistuindu-ne, încătușați, într-o singură Moarte... Tu și Eu, două umbre lăptoase, călătorind fără de țintă printre lațurile Vieții... Tu și Eu..., morminte în viață, biciuite de ploi, prăfuite în furtuni și căzute în dezastru... Eu-alb, Tu-albă..., două schelete calcinate numărându-și oasele în fiecare zi, navigând fără de țintă, la stânga..., la dreapta..., înainte..., înapoi..., și..., și iar de la capăt..., încătușați în viață..., împovărați cu dragoste, ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Munții Apuseni, ca de atâtea ori în copilărie, care ne-a descris ca într-o nuvelă puțin fantastică o scenă de toamnă, în Balta Brăilei, când se întorceau înfrigurați, abia târându-se de oboseală de la muncă, sub vântul și ploaia biciuindu-i în rafale. Când, la un moment dat, vijelia a făcut să zboare peste capetele lor o zdreanță ruptă de ziar, ajunsă cine știe cum pe acolo, Tata a reușit s-o prindă din aer și s-o ascundă cu grijă sub
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
mai încăput în mansarda noastră extravagantă. Propriul meu cuvânt mă bântuie ca un strigoi își strecoară limba perfid în cărțile rămase nescrise Tot ce vrea e ca stăpânindu-l să-l recunosc doar pe el de stăpân Capul de plumb biciuind marginea lumii. Locuiesc în cuvânt ca într-o cămașă de apă Mimez libertatea din încheieturi Metafore gata mestecate mi se lipesc de pleoape. Dumnezeu încearcă pe vârful limbii gustul propriei lui slăbiciuni. E o sfidare, îmi spun vizitatori de pe alte
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
POMUL BĂTRÂN Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului POMUL BĂTRÂN Un pom bătrân a înflorit Cu sufletul spre asfințit. Este-n inimă curat Și în suflet împăcat. Viscolit în vremuri grele, Biciuit de gânduri rele, Mângâiat de cer senin, Astăzi are sufletul preaplin. Luminos privește-n zare Înspre noi gânduri sub soare. Ar mai vrea să înflorească Într-o dulce dimineață. Imaginea reprezintă gorunul multisecular (datat 1490), din comuna Cocorastii Mislii, jud.
POMUL BĂTRÂN de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384718_a_386047]
-
înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
AU DESPRINS... S-au desprins demonii din materii suspendate, deposedați de spațiu; au intrat în caverne de vise minerale (e un păcat așa de mic...) și-au atins toți nervii planetei, rostogolind-o în praf cosmic. De spaimă, mumiile își biciuie encefalul, când fotograful depanează vreun destin în lătratul câinilor de pază, atât de sintetici. ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: S-AU DESPRINS... Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
S-AU DESPRINS... de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385308_a_386637]