202 matches
-
șaua i-o pun,/ Și-alții cinci în chinșî-l strâng,/ Șialții cinci călare-l pun”. Cei douăzeci și cinci de dregători reușesc cu greu să stăpânească energia nărăvașă care ascultă doar de feciorul consubstanțial cu miticul. El poate nu numai să domolească bidiviul aprig, dar știe să îl poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ, fiindcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va arăta acest lucru. Desigur, tânărul colindat se identifică eroului din poezia ceremonială, transferul de magie pozitivă făcându-se prin mijlocirea cuvântului. Confundat inițial cu un stol de porumbei, alaiul boieresc intră pe „scena” colindei în frunte cu calul „galben, bidiviu”. Simpla lui descindere din sferele aflate deasupra privitorilor anunță capacitățile divine ale calului și călărețului, căci ei au fost dincolo. Odată ajunși în lumea ordonată, ceremonialul începe: „Cal bun fuse/ Și unde-l strânse,/ Cal bun sare și răsare,/ Cal
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de utilitate și de idealul omenesc), fuse (durată măsurată), unde (circumscriere spațială), frunză (element vegetal trecător asociat cu perisabilitatea umană în proverbe), măicuța. Vocala u are și rolul de a susține fonetic coborârea, ca fază a saltului magic cu care bidiviul aduce natura de la început, fapt realizat prin întreruperea vocalei a, tot așa cum î din crâng și o din pod intercalate între vocalele mai înalte sugerează lovirea cu copita a semnificatului din planul semantic al colindei. Traseul calului poate fi lesne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă a eroului. Tatăl lui este mort, foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul vieții cu puterile de dincolo de mormânt, căci bidiviul nu degeaba se numește Negrul. Petele de altă culoare de pe picioare, membre ce „conțin și ideea de obârșie”, arată că animalul e unul social, din planul profan, dar a călătorit deja Dincolo odată cu tatăl și e un inițiat în tainele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcție: cea dintâi este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai prin anularea totală a existenței perisabile se poate accede la mortalitate. „Purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microscopic (rituri inițiatice)”, iată de ce în colinde flăcăul purtat de bidiviul măiestru este cufundat în apă, în timp ce calului i se potrivește catharsis-ul prin principiul ignimorf. Pe de altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi forța care va supune
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coerența sacrală sau/și stihială a spațiului violat. Provocarea se face totuși cu grijă, pentru că Bogdan, odată ajuns acolo, își hrănește calul cu iarba locului. Gestul are valoare apotropaică, de neutralizare a forțelor malefice, fiind similar strănutului provocat în colinde bidiviului, cu care leul de sub axis mundi este trezit. Ghid psihopomp cu atribute sepulcrale, calul face trecerea dintre niveluri mai lină. Păscând pe celălalt tărâm, el dă brusc o utilitate unui spațiu amorf și de aici îngrijorarea duhurilor rele. Puterile de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-l lua,/ Pe câmp pustiu apuca,/ Frumos murgu mi-l prindea./ Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
domni repetă gestul recurent în colinde și basme, al lustrației prin spălarea feței, întotdeauna albe. Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și traversarea mării pe care calul i-o amintește flăcăului în colindele de tip 73, Cal amenințat cu vânzarea. Motivul alesului conturează aici un bidiviu „sălbatic”: „Io nepotcovit/ Și nechingiuit”, din acest atribut derivând probabil și forța acestuia de a traversa apa primordială în siguranță. Udarea parțială este ca și tăierea sau căderea părului semnul mutilării inițiatice, marcare pe care natura divină a calului o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dar frâu n-ai;/ Na-ți brâul meu/ Și fă frâu calului tău»”. Invocarea lunii pentru formarea cuplului constituie, după Silvia Ciubotaru, un „rudiment al cultului lunar”, astrului oferindu-i-se „brâul fetei descântate, baticul sau pletele ei pentru imaginarul bidiviu selenar: «Lunî, lunî, doamnî Bunî,/ Na bgiciuțu di la mini,/ Mânî murgu di sub tini» (Botuș - Suceava); «- Lună, lunișoară,/ Dragă surioară,/ Tu ai cal bun,/ Dar n-ai la dânsu frâu,/ Îți dau brâul meu,/ Pune-l [frâu] la calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
își poartă/ Poartă un leagăn cine șade” (Porumbacul-de-Sus - Sibiu), „Bour negru tot înoată,/ ’ Noată-ș, noată-ș, coarne poartă,/ Da’ntre coarne ce-ș mai poartă?/ Leagăn verde de mătase” (Tudora - Suvorov). În acord cu ochii negri ai fecioarei, dar și cu bidiviul ei ce trebuie îmblânzit, tot în colinde, „negrul reamintește și de adâncimile abisale, genunile oceanice”, motiv pentru care zeului Neptun i se jertfeau tauri negri. Negrul exprimă de asemenea virtutea psihopompă a animalului, intersecția celor două tipuri de imaginar, al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
text. Calul biruitor vine tot de pe tărâmul subpământean, el se află sub podelele din grajd (spațiu denumit în text corbaș) și trebuie readus la forma lui specifică, fiindcă a suferit un proces de atrofiere. Odată îndeplinite condiția veștmintelor și a bidiviului cu funcție magică, mezinul primește de la babă ultima indicație rituală: aflat pe celălalt tărâm, el trebuie să ofere o ofrandă apariției zoomorfe: „să-i frigi clisă și să-i dai de mâncare, c-aceea te poate scoate din toate relele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”, „l-a hrănit două-trei zâle cu jar, cu lapte dulce i-a dat, ovăz fiert în lapte dulce” (Pătuleni - Dâmbovița). Jăraticul mâncat de cal activează natura divină, solară, a bidiviului și mistuie efectele timpului, vizibile la suprafață. Acestea sunt anulate și prin efectul de întinerire datorat lichidului matern, căruia i se asociază licoarea bahică sacră: „să mă hrănești cu lapte dulce și cu jeratic de corn, iar slujitorii să mă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face orice ți-e voia. Încalică-mă și să pornim mai iute, că n-ai trecut toate primejdiile”. Într-un basm din Munții Apuseni sfintele hebdomadare dau feciorului pe rând frâie de aramă, argint și aur ce se transformă în bidivii de aceeași natură prețioasă, capabili să urce pe Muntele de Glajă (sticlă). Traseul inițiatic nu a fost parcurs în întregime aici, și calul îl cunoaște la nivel ritual. Conștientizarea feciorului asupra forțelor aflate la dispoziția sa provoacă evoluția spirituală, urmărită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pară de foc pă nări, să ușc, să facă uscat: nu pote fa uscat, că-i face apă fără fund, nu pote mș” (Racșa - Satu Mare). Apa, ca depozitar al existențelor posibile, își opune vitalitatea focului malefic, pustiitor, aruncat de copitele bidiviului. Lupta dintre viață și moarte se duce prin intermediul copitelor, a căror forță de temut trece în registrul magic. Copita intermediază raportul dintre natura superioară a calului și mediul în care pătrunde și, în același timp, poartă marca apartenenței animalului la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în odaia interzisă. Calul de pe lumea cealaltă duce cuplul înapoi în profan, unde revine la o formă umană și îi cunună pe tineri. Întruparea în ipostaza umană regală întoarce traseul transformării și lasă să se întrevadă originea nobilă, parentală, a bidiviului cu puteri psihopompe, atestate în formă artistică de secole: „În Europa medievală, sufletele defuncților se metamorfozează în cai”. Calul teriomorf primește în plus o funcție justițiară, de anihilare a răului social și restabilire a ordinii. Femeia rea este adeseori ucisă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vede, motivul acesta cu răspândire mare sugerând de fiecare dată predestinarea și caracterul ales al „receptorului”. Tatăl mâniat, probabil de „pierderea” viitoare a fetei, îl supune pe flăcău la o ultimă probă: înlocuirea calului. La fel ca în încercarea alegerii bidiviului din basmele rusești, un singur cal poate fi dublul tânărului și ajutorul său magic. Refuzul de a-l schimba cu ceea ce apare mai „tentant”: „Domniatale-i un cal mare/ Și stă bine sub domn mare” evidențiază o dată în plus înțelepciunea și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
planul lexical al analizei stilistice, prin structurile dezvoltate pe care le compun, cu o susținere morfologică a sintagmelor devenite apelative. Denumirea calului Galben (de) Soare se întâlnește atât în colinde, cât și în basme, și face din pielea șargă a bidiviului o însușire solară directă. Numele fecioarei de pe celălalt tărâm dezvoltă adeseori rimă interioară și ritm, specifice organizării prozodice: Ileana Simziana, cosiță de aur, câmpu înverzește, florilenflorește. Lunga denominație amintește aici de abilitatea feciorului din colinde de a regenera câmpia și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și distanțele. Pirpiriile trăgeau ca niște locomotive, înieptându-se și pufăind pe eșapamentul nazal, tocând mărunt și iute din picioarele pline de nerv ca niște sportive la un concurs internațional, hotărâte să cucerească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sceptru, chiar dacă numai pentru câteva clipe la scara istoriei, în drumul său către Alba Iulia, a trecut și a făcut popas în octombrie 1599 la Oprea Cârțișoara, ba tradiția oamenilor locului ne povestește că marele voievod și-ar fi potcovit bidiviul său alb la un covaci iobag ce-și făcea meseria într-o fierărie din grădina Imbrii. Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să-i recunoaștem tot meritul pentru care întreaga națiune îi este recunoscătoare încă și azi după
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și obiecțiilor credinciosului servitor iese prin poarta de sud-est și părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest ajutor este de fapt superfluu, căci miraculosul patruped își urmează calea prin aer. După cum spune Buddhaghoșa, el traversează dintr-un salt râul care îi stă în cale. Kaṇțhaka amintește de calul lui Ćakravartin, ce traversează Oceanul cu stăpânul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
descinderi fantastice într-o geografie fabuloasă, mitologică. Firește, eroul este creștinizat, devenind un soldat al lui Dumnezeu. Prin intermediul Alexandriei pătrund în imaginarul românesc tot felul de ființe stranii, "fabuloase", cum le numim noi astăzi în mod nepotrivit. În primul rând, bidiviul împăratului, Bucifal, "iaste roșu și cu corn negru între urechi, de un cot de lung"59. În călătoriile sale prin tot felul de teritorii feerice sau înspăimântătoare, către rai, Alexandru se confruntă cu monștri coborâți din imaginarul medieval: ființe cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Marianei Zavati Gardner? Spre o regasire de sine, unii; spre o rătăcire de sine, alții. Unde și încotro călătorește lumea cu oameni cu tot? O parte spre integralitate; o parte spre destrucție. Unii au nevoie de corăbii și mari, de bidivii și magici potcovari; alții de vehicule luxoase, sunt „fără identitate”, participanți la „jocul întâmplării”». Vezi Dumitru Velea, „Agora literară”, Cluj-Napoca nr.1, 2008, si Dumitru Velea „Matinal”, Petroșani nr.5079, 19 martie 2008, nr.5080; 20 martie 2008; nr. 5081
Mariana Zavati Gardner () [Corola-website/Science/299746_a_301075]
-
Tulburările au început însă imediat, ploieștenii înaintând și ei o jalbă și paralizând viața economică a zonei prin închiderea tuturor prăvăliilor. Agitația a crescut și mai mult la 26 aprilie 1814, când oamenii domniei i-au ridicat pe instigatori, Vasile Bidiviu și David Măcelarul, și i-au închis la ocna Telega. Ploieștenii, în masă, cu femeile și copiii în căruțe, au venit în capitală. Vodă i-a întâmpinat la fântâna lui Mavrogheni, sfătuindu-i să se întoarcă acasă și să lase
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
încurajată tot atât de bine de Coran și de profet, cât și de binefacerile și serviciile loiale pe care acest animal le-a adus armatelor musulmane, prinților și filfizonilor din dinastiile abassizilor și fatimizilor care-I foloseau în jocurile lor ecvestre. Doi bidivii mitici ocupă tot spațiul imaginar care îl leagă pe om de divinitate, căci ei sunt prezentați în tradiție ca cei care facilitează contactele: calul fabulos al-Buraq și bidiviul Duldul, numele calului dăruit de profet ginerului său Ali. , reminiscență a lui
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]