203 matches
-
dea ordinul de atac, La luptă, la treabă, dar, în ultima clipă, observă că lipsea un cui din potcoava calului statului-major, or, soarta războiului va atârna poate de acest cal, de această potcoavă și de acest cui, se știe că bidiviul șchiop nu duce mesaje, sau, dacă le duce, riscă să le piardă pe drum. Mai e o problemă și sper să fie ultima, spuse Cipriano Algor, La ce te-ai gândit acum, La mulaje, Am vorbit de mulaje, Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cele aproape două sute de notabilități adunate În jurul cadiului Abu Taher, a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiecare seară, Khayyam zorește spre pavilion ca să-și aștepte preaiubita. Câte nopți le-a dăruit destinul? Totul depinde de suveran. Când va porni la drum, Djahane are să-l urmeze. El nu anunță nimic dinainte. Într-o dimineață, va sări pe bidiviul său, nomad, fiu de nomad, va lua calea Buharei, a Kishului sau a Pendjikentului, curtea se va grăbi să-l prindă din urmă. Omar și Djahane se tem de acel moment, fiecare sărut are gust de despărțire, fiecare Îmbrățișare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi Întind rogojina până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
evreică a unui șah al Persiei Îi adusese aici, Înainte de epoca Islamului, pe cei din comunitatea ei. Numai Dumnezeu știe adevărul! Tânărul nostru călător se Îndepărtă, așadar, Împăcat cu gândul de a-și continua drumul, chiar dacă ar fi trebuit ca bidiviul să i se prăbușească sub picioare, când bătrânul Îl strigă: — Unde gonești astfel, fiule? — La Isfahan! Bătrânul izbucni În râs. — Nu ți s-a spus niciodată că Isfahanul nu există? — Cum adică, nu este ea cea mai mare, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pâini, au declarat, oarecum jenați, că au rămas flămânzi. Se putea intui că alimentând nehotărârile sale cu amânări, acestea l-ar putea duce la asemenea similitudini. * Lucrul cert era că venise timpul să-și întemeieze o familie. Își purtase îndeajuns bidivii neînfrânați pe întinsele câmpii ale tinereții, fără a le stăvili galopările. Îl obseda Însă întrebarea: pe care dintre aceste două fete, devenită soție, ar putea s-o vadă în fiecare dimineață, la prânz și seara, să-și petreacă întreaga viață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o nălucă, la fel cu pisica Eleonor. Se vedea ca un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu la femeie și se simți imediat ca în pânzele lui Godun: doar acolo amurgul dura de un veac și cai fără frâie alergau lângă apă, în plină idilă. — Îi zici într-un fel, are nume? — Da’ sigur că are, îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îngădui ucenicul. 51 - O să te punem la probe, la noapte; să te vedem... - Știi să manglești cai? Gloabe? aruncă Mînă-mică. - Fac orice... - Bine, încheie hubărul și strigă lui Nicu-Piele: Pune mămăliga aia la fiert și adu drojdia să ciocnim cu bidiviul! Nicu cară un săculețe plin cu mălai și un ceaun, pitite în mărăcini. Le așternu în fața lor. Oacă plecă după apă. Alerga aplecat într-o parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Kansoh. În fruntea interminabilului alai al sultanului înaintau cincisprezece șiruri de cămile împodobite cu ciucuri împletiți cu fir de aur și alte cincisprezece împodobite cu ciucuri din catifea pestriță; apoi venea cavaleria, marșul ei fiind deschis de o sută de bidivii acoperiți cu valtrapuri din oțel încrustat cu aur. Mai departe se puteau vedea litierele așezate pe catâri acoperiți cu învelitori din mătase galbenă, pentru transportul familiei regale. În ajun, Tumanbay fusese numit locotenent general al Egiptului, învestit cu puteri depline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă, cu neliniște înainte și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un mare avantaj : îi găsește moartea odihniți. Ne naștem goi și reușim să plecăm îmbrăcați. Orice creație înseamnă un front deschis în fața morții. Cu tiranii numai moartea se poate lua la trântă. Moartea este marea poartă spre uitare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu noua situație. În cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la plecare... Duceau cu ei rezultatul muncii lor... * „Măi Toadere! Ți-a trecut prin cap măcar așa ca o adiere
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că printre învățăceii acestui seminar, pe la 1855, s-a numărat și Ion Creangă. În timp ce îl ascult pe ieșean, îl fur cu coada ochiului, citindu-i pe chip bucuria dată de gândul la acele vremuri, dar nu-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că ne apucă nămeaza mare pe drum! Râdem din nou cu poftă, apoi îi reamintesc o minune petrecută în biserica mănăstirii Socola:. Prin 1855, Icoana Împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla cam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul copiilor - dacă în proiect s-ar scrie cu ce fel de jăratec dătător de puteri, ar fi bine să se hrănească oamenii, locuitorii Țării lui Verde Împărat, aidoma bidiviului ales de Făt Frumos, dintr-o altă poveste, ca apoi să se dea și ei de trei ori peste cap, la fel ca acela, sau să facă altă gimnastică, alt sport extraordinar, care să-i ajute să devină ei înșiși
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
față de cei ce le au făcut cândva un bine”... Nici nu și-au dat seama când au ajuns aproape de Hanul Trei Sarmale. Căruța care i-a adus dimineață era trasă Într-un loc ferit... ― Trrr! Flăcăilor! - și-a strunit șetrarul bidiviii. ― Mulțumim pentru că ne-ai adus așa repede și plăcut - a vorbit țăranul În vârstă. ― Mergiț’ cu sanatati! - le-a urat flăcăul, ridicându și pălăria cu bor larg. Cei doi țărani au coborât repede. În clipa următoare, șetrarul a și pocnit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și i-a Îndemnat: ― Hai, să ieșim... Apâi așă cinsti mai rar! Undi s-o pominit sî ti aștepti birja la poartî fărî s-o aduci tu? - a Întrebat tata Toader când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
toate patru picioarele se cheamă că războinicul călăreț a trecut teafăr prin războaie, murind creștinește, în patul lui. Când calul are unul dintre picioare ridicat, mai ales dreptul din față, înseamnă că stăpânul îi fusese rănit în bătălie. Iar când bidiviul înșeuat își ridică amândouă picioarele din față înseamnă că bravul cavaler își găsise moartea pe câmpul de luptă. Ce bătălie va fi fost aceea și cum se numea nobilul călăreț din fort, Petrache nu aflase și nimeni nu putuse să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
grădinărit. Cercetă cu atenție crengile și le reteză pe cele uscate. Făcu din ele un snop pe care îl duse într-unul dintre colțurile umbrite ale zidului. După care, mânat de aceeași nelămurire, se întoarse la cavalerul de bronz. Ca și cum bidiviul ar fi așteptat asta, îl mângâie pe cap, pe burtă, pe crupă, fără a se mai lăsa înșelat de răceala metalului. Privi, iarăși, spre brațul cavalerului, prelungit cu tăișul spadei. Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă din el. Apoi îl
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în desagi și porni mai departe. Printre copaci, zări o flacără, lângă care 12 hoți frigeau un vițel. Băiatul îi cinsti cu vulturii jumuliți să-i frigă, zicându-le că-s curcani, și ei muriră. Luă banii hoților, alese un bidiviu și ajunse la curte unde spuse: un mort a omorât doi și doi au omorât 12. Fata de împărat nu știe răspunsul la ghicitoare, astfel băiatul o ia de nevastă . În basmul Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele babei [Ispirescu], o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fie împușcat în piept și glonțul să se oprească într- o Biblie, este posibil. Ca același să se prăbușească apoi într-o prăpastie, agățându-se în ultima clipă de un jnepeniș, iarăși e posibil, deși cu probabilitate redusă. Faptul că bidiviul rămas sus îi aruncă lasoul cu dinții chiar când se rupe jnepenișul depinde de prea multe probabilități condiționate, apropiate de zero, dar, mă rog... Dar să se afle concomitent pe acolo și un operator care să filmeze totul, asta e
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
piper și i-am susurat în ureche că-i luăm oleacă sania. Călătorie sprîncenată! a zis omu'. Și ne-a făcut semn cu policarul afumat că-l găsim tot acolo. Craiu s-a cocoțat pe chelnă, apucînd hățurile, Cuciureanu a-ncălecat bidiviul, eu m-am lungit, cu gura deschisă, pe fundul săniei, pe cerul gurii se topeau fulgii cerului, i-ha, i-ha, i-ha, zburam printre mascați, noi, zăbăucii, am luat-o prin Cucu, pe la Dosoftei, pe la Podu Roș, în sus
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și obiecțiilor credinciosului servitor iese prin poarta de sud-est și părăsește Kapilavastu. Nu-l oprește nimic. Zeii au adormit întregul oraș. Ei îi deschid porțile care trebuiau să-l oprească și fac un covor din mâinile lor în calea copitelor bidiviului alb. Acest ajutor este de fapt superfluu, căci miraculosul patruped își urmează calea prin aer. După cum spune Buddhaghoșa, el traversează dintr-un salt râul care îi stă în cale. Kaṇțhaka amintește de calul lui Ćakravartin, ce traversează Oceanul cu stăpânul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ne hidratăm cu apă și sucuri naturale de portocale sau kiwi, apoi ne așezăm confortabil pe scaunul care În curând devine „patul” nostru pentru lunga noapte. Sufletul neliniștit tresare la zgâlțâielile repetate ale aeronavei În golurile de aer, asemenea unui bidiviu În galop. Privesc În jur, unii deja au adormit și nu mai simt nimic În dulce lume a viselor, alții murmură În gând o rugăciune adresată Atotputernicului ceresc. Mă trezesc șoptind „Tatăl nostru care ne ești În ceruri...” Dar, Doamne! Și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]