279 matches
-
prin evocarea de personalități (Iosif Vulcan, Doi ctitori de G. M. Samarineanu, Dr. Ioan Lupaș de N. T. Ionescu ș.a.), prin articole istorice (Organizațiile voievodatelor și cnezatelor la românii din Crișana de E. Țigu, Diecii și preoții din trecutul românilor bihoreni) sau prin consemnarea evenimentelor socioculturale din provincie (Astra în 1926 de George Bota, Universitatea liberă „E. Gojdu” de Teodor Neș ș.a.). Seria a treia, purtând subtitlul „Revistă lunară de cultură”, adună în colegiul de redacție mai vechi colaboratori, precum George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
Gândirea”) franceze („La Nouvelle revue française”, „Esprit”, „Les Nouvelles littéraires”) și maghiare. Pe lângă aceste rubrici fixe există și altele, ce apar neregulat: „Clujul pe răboj”, susținută de Vladimir Nicoară, „Cronica măruntă” sau „Cărți vechi”. O rubrică temporară este și „Figuri bihorene”, susținută de Teodor Neș, unde apar articole despre Iosif Vulcan, Lucreția Suciu-Rudow ș.a. Evocarea unor personalități istorice și culturale constituie o preocupare ilustrată și de N. Iorga, care semnează articolul Un om de sinceritate: Mihai Viteazul (5/1936), ce reproduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
Kyazim, note pe teme culturale, conferințe, o amplă anchetă referitoare la posibilitatea unei înțelegeri culturale între români și unguri etc. În interval îi iese de sub tipar romanul Romanță fără note (1932). Mai colaborează la „Gazeta de Vest” și trimite „corespondențe” bihorene ziarelor bucureștene „Universul”, „Curentul” ș.a. Admis în 1936 în Societatea Scriitorilor Români, activează, de asemenea, pentru înființarea Societății Scriitorilor Români din Ardeal, fiind ales vicepreședinte în 1937. În urma Dictatului de la Viena se mută în capitală, unde rămâne și după 1945
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
1927, 7-8; G. M. Amza, „Romanță fără note”, „Pământul”, 1933, 55; Erasm [Petru Manoliu], „Kyazim”, „Credința”, 1934, 262; Aurel Tripon, Monografia-almanah a Crișanei, Oradea, 1936, 439; Predescu, Encicl., 754; Ion Bradu, Revista „Cele trei Crișuri” din Oradea, în Contribuții culturale bihorene, Oradea, 1974, 361-362; Teodor Neș, A doua carte despre oameni din Bihor, Oradea, 1979, 274-275; Nae Antonescu, Centenar: M. G. Samarineanu, F, 1993, 4; Ovidiu Papadima, Evocări, Iași, 1997, 26-28. V. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
sau inedite, cu trimitere precisă la trecutul ținutului. Sunt reluate astfel poeziile religioase ale lui George Coșbuc și Octavian Goga, pagini dintr-o lucrare din 1807 a iluministului arădean N. Horga-Popovici, nuvela Logodnica contelui Stuart semnată de poeta și prozatoarea bihoreană Lucreția Suciu-Rudow, fragmente privitoare la români din cronica lui Anonymus Notarius, corespondența dintre Emil Turdeanu și Mircea Eliade, o scrisoare a poetului George A. Petre, stabilit la Oradea, către scriitorul maghiar L. Hatvanyi, Povestea de dragoste cu subiect românesc a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287912_a_289241]
-
Regat, stingându-se din viață lângă Iași, în 1917. Reîntors în ținutul natal, B. urmează Liceul „Moise Nicoară” din Arad, apoi Facultatea de Drept din Cluj, obținând și doctoratul în 1933. Avocat și notar la Cluj, apoi în mici orașe bihorene, se stabilește în Arad, după cel de-al doilea război mondial fiind consilier juridic al unei întreprinderi. În 1926, pe când era încă elev, B. debutează cu versuri în ziarul „Cuvântul Ardealului”. Poezii îi mai apar în „Patria” (Cluj), „Hotarul” (Arad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic, în tehnica metaforei și chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată și în modalitatea lirică, poemul discursiv, cu repetiții și prolixități, făcând loc peisajului spiritualizat, oarecum expresionist. Dubla înfățișare, de poet subiectiv, introvertit, și de poet al colectivității, persistă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
, Lucreția (3.IX.1859, Oradea - 5.III.1900, Oradea), poetă. Este fiica poetei Maria Suciu (n. Bosco) și a lui Petre Suciu, referent consistorial la Oradea și protopop în Beliu, stabilit apoi în satul bihorean Ucuriș, unde George Coșbuc, Septimiu Albini, G. Bogdan-Duică, A. C. Popovici se întâlneau în casa familiei Suciu, într-un mic cerc literar. Cultivată, cunoscătoare a limbilor franceză, germană, maghiară, S.-R. debutează în 1884, la „Familia”, cu sonetul Suvenir. Până în 1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
fost puse pe muzică. SCRIERI: Versuri, Sibiu, 1889. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, III, 200-201; Ioan I. Livescu, Lucreția Suciu, „Biblioteca familiei”, 1891, 15-16; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 368-369; Eugeniu Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, 68-70; Teodor Neș, Figuri bihorene: Lucreția Suciu, F, 1936, 1; D. Popovici, La Littérature roumaine de Transilvanie au XIX-e siècle, București, 1938, 38-39; Lucia Popovici, Lucreția Suciu, scriitoare din Bihor, RFR, 1943, 11; Netea, Maior-Goga, 167-178; Vasile Vartolomei, Mărturii culturale bihorene, Cluj, 1944, 241-245; Elena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
68-70; Teodor Neș, Figuri bihorene: Lucreția Suciu, F, 1936, 1; D. Popovici, La Littérature roumaine de Transilvanie au XIX-e siècle, București, 1938, 38-39; Lucia Popovici, Lucreția Suciu, scriitoare din Bihor, RFR, 1943, 11; Netea, Maior-Goga, 167-178; Vasile Vartolomei, Mărturii culturale bihorene, Cluj, 1944, 241-245; Elena Stan, Poezia lui Eminescu în Transilvania, București, 1969, 121-125; Vasile Netea, Citind poezie, MS, 1974, 2; Dicț. lit. 1900, 821. S. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290010_a_291339]
-
Erntebräuche (1974). SCRIERI: Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (în colaborare cu Ion Cuceu), București, 1988; Ritualul agrar al cununii la seceriș, Cluj-Napoca, 2003. Culegeri: Folclor literar din Bihor, Oradea, 1974 (în colaborare); Antologie de cultură populară bihoreană, I, Oradea, 1970 (în colaborare). Ediții: Ioan Micu Moldovanu, Povești populare din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987 (în colaborare cu Ion Cuceu); Ion Mușlea, Arhiva de Folclor a Academiei Române, pref. Ion Cuceu, Cluj-Napoca, 2003 (în colaborare cu Ion Cuceu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286545_a_287874]
-
lui Pantazi Ghica. Cu versuri și proză sunt prezenți I. Ianov, I. Pop-Florantin și V. Gr. Pop. Se mai publică poezia Viața la țară a lui Al. Depărățeanu și versuri de Maria Suciu. Redactorul I. S. Bădescu, folosind și pseudonimul Bihoreanul, e prezent cu fabule și cu o culegere de poezii populare. Se dau și câteva traduceri din Lamartine (reproduse după „Telegraphul”) și din Xavier de Maistre (tălmăcire de I. M. Codrescu). Colaborează și Ion Creangă, atunci diacon, cu articolele Misiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288485_a_289814]
-
ș.a. Folclorul și etnografia, la care s-ar putea adăuga și interesul pentru arhitectura tradițională a locului, constituie un capitol consistent în economia revistei, benefiicind de multe studii și texte ilustrative: Dumitru Colțea, Obiceiuri și credințe mitice în cultura populară bihoreană (4-5/1990), Crăciun Parasca, Folcloriști bihoreni: Ioan Tamaș (2/1990), George Manea, Icoane pe sticlă din vestul Maramureșului (5/1991), Dumitru Iuga, Țara Maramureșului. Dicționar istoric etc. Se publică numeroase documente privind istoria Transilvaniei (cu accent pe perioada horthistă) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
s-ar putea adăuga și interesul pentru arhitectura tradițională a locului, constituie un capitol consistent în economia revistei, benefiicind de multe studii și texte ilustrative: Dumitru Colțea, Obiceiuri și credințe mitice în cultura populară bihoreană (4-5/1990), Crăciun Parasca, Folcloriști bihoreni: Ioan Tamaș (2/1990), George Manea, Icoane pe sticlă din vestul Maramureșului (5/1991), Dumitru Iuga, Țara Maramureșului. Dicționar istoric etc. Se publică numeroase documente privind istoria Transilvaniei (cu accent pe perioada horthistă) și a Basarabiei. În primii ani de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286160_a_287489]
-
din jurnalele lui Paul Goma și Victor Velea. Din sumarul revistei nu sunt absente nici teoria și critica literară, ilustrate de Adrian Marino, printr-o secvență din Biografia ideii de literatură, de Nae Antonescu, care scrie despre mai multe periodice bihorene din trecut, de Valentin Chifor, semnatar al unui mic studiu intitulat Felix Aderca și receptarea criticii moderne, de Ioan Derșidan, cu un comentariu despre Craii de Curtea-Veche. Alți colaboratori: George Vulturescu, Haralamb Zincă, Grigore Scarlat, Stelian Vasilescu, P. Andrei, Liviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285498_a_286827]
-
mică cuvântare, și colegi de-ai mei, apoi șeful meu de atunci, Traian Abrudan, în prezent (anul 2007), subprefect în județul Bihor, care a luat și el cuvântul. Presa a fost prezentă și ea prin Florin Șipoș de la ziarul Jurnalul Bihorean, care a scris articolul „Un maestru în pictura naivă”, articol din care redau câteva extrase: “Oferta artistului cuprinde 25 de tablouri, majoritatea dintre ele sunt scene idilice. Publicul are însă surpriza să descopere și o imagine idealizată a Veneției sau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
még Mai turnați-mi) în Nagyvarad, IV, 1873, nr. 256. Bibliografie: Petru Tămâian, Istoria Seminarului și a educației clerului diecezei române-unite de Oradea, 1930, p. 54. Eugen Potoran, Poeții Bihorului, Oradea, 1934, pp.25-29. Marki Sandor, Bihori roman / Scriitori români bihoreni, Oradea Mare, 1886, p. 116 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Ed. Acad. R.S.R., Buc., 1979, p. 780. D. Vatamaniuc, Eminescu și Transilvania, Ed. Dacia, pp. 72-74. Constantin Mălinaș, art. Eminescu și Bihorul, în Eminescu și Oradea, Biblioteca Jud.
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
între anii 1858-1860. Despre doi dintre ei aflăm și dintr-o odă, obișnuită în epocă, scrisă de Iustin Popfiu: Un toastu. Închinatu m.o.D.D. Ignatiu Szabo și George Marchișiu prof. în Beiusiu (1860, Foaie pentru minte și inimă). Poetul bihorean este de origine dintr-o familie sătmăreană de învățători din Lipău care s-au mutat la Dijir. Adesea semna cu pseudonimul "I.P. Someșanul", dova dă că nu a uitat de orașul someșan al părinților și bunicilor săi. Este, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și profesorul Traian Farcaș (născut la Hodișa, în 1854, m. în 1926): Istoria gimnaziului greco-catolic din Beiuș. 1828-1995. Are dreptate "cronograful" lor, dr. Viorel Câmpean în Oameni și locuri din Sătmar: "Sătmărenii trebuie să fie recunoscă tori școlii din orășelul bihorean, însă și instituția beiușană păstrează în memorie contribuția dascălilor și conducătorilor ei născuți în părțile sătmărene" (art. Sătmărenii și cetatea culturală a Beiușului, în op.cit., pp. 110-113). 2. Vasile LUCACIU Întâlnirea cu sătmăreanul din localitatea Apa, Vasile Lucaciu este susținută
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Vezi prefața lui Perpessicius la vol. Mihai Eminescu, Opere, 6, Literatura populară, Buc., Ed. Academiei R.S.R., 1963. 15 Art. Românii din Ungaria, Telegraful român, 13/25 mai, 1882; în Fragmentarium p. 664; De reținut: numele de "Someșiu" circula în părțile bihorene prin Poema Munților Beiușului a lui Dumitru Meciu: "...Dragoș voios a plecat, / Până-n Tisa a intrat / Și pe Someșiu l'a aflat / Și cu el îmbrățișat / Cătra Istru a plecat / Unde daca a sosit / Toți de el s-au îndulcit
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sătmăreană era la curent cu "vehemența" lui Titu Maiorescu și a "Junimii" împotriva almanahurilor "lepturiștilor" ("Versuinții Romani", "Diorile Bihorului", "Fenice"). Vasile Vartolomei (născut în satul lui Vasile Lucaciu, Apa, în 1913), profesor apoi la Oradea și istoriograf al vieții culturale bihorene Mărturii culturale bihorene, 1944) scria că "Toată ideologia Junimii era contrară "latiniștilor ardeleni", iar Titu Maiorescu "a căutat să desece toate micile greșeli ale acestora numai pentru ca curentul susținut de el să învingă" (Iustin Popfiu la centenarul nașterii lui, 1941
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
curent cu "vehemența" lui Titu Maiorescu și a "Junimii" împotriva almanahurilor "lepturiștilor" ("Versuinții Romani", "Diorile Bihorului", "Fenice"). Vasile Vartolomei (născut în satul lui Vasile Lucaciu, Apa, în 1913), profesor apoi la Oradea și istoriograf al vieții culturale bihorene Mărturii culturale bihorene, 1944) scria că "Toată ideologia Junimii era contrară "latiniștilor ardeleni", iar Titu Maiorescu "a căutat să desece toate micile greșeli ale acestora numai pentru ca curentul susținut de el să învingă" (Iustin Popfiu la centenarul nașterii lui, 1941, pp. 46-47). Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
6-7; Radu Stanca, „Umbre și lespezi”, TIA, 1939, 9; Predescu, Encicl., 344, 651; Călinescu, Ist. lit. (1941), 857-858, Ist. lit. (1982), 943; Aurel Marin, „Umbre și lespezi”, GT, 1942, 82; Fanache, Întâlniri, 132-142; Beke, Fără interpret, 47, 95; Contribuții culturale bihorene, Oradea, 1974, 362-363, passim; Al. Cistelecan, „Umbre și lespezi”, F, 1975, 10; Teodor Neș, A doua carte despre oameni din Bihor, îngr. și pref. Stelian Vasilescu, pref. Ioan Chira, Oradea, 1979, 275, passim; Antonescu, Scriitori, 162-167; Stelian Vasilescu, Un poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
Oradea, 1974, 362-363, passim; Al. Cistelecan, „Umbre și lespezi”, F, 1975, 10; Teodor Neș, A doua carte despre oameni din Bihor, îngr. și pref. Stelian Vasilescu, pref. Ioan Chira, Oradea, 1979, 275, passim; Antonescu, Scriitori, 162-167; Stelian Vasilescu, Un poet bihorean: George A. Petre, F, 1983, 2; Cezar Marian, Universul poetic, F, 1983, 2; Octavian Grigore, Evocări: George A. Petre, „Placebo”, 1991, 5; George A. Petre, DCS, 100-101; Iordan Datcu, Veșnic pasionat de progresul inteligenței, ST, 2000, 5-6; Stelian Ceampuru, George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
pe Urban XE "Urban" era românul maramureșean Gavril Mihali XE "Mihali" . După cum nu conta nici faptul că În armata generalului Bem XE "Bem" , care Îi va Înfrânge, În cele din urmă, pe năsăudeni, erau Înrolați și câteva mii de români bihoreni, ai căror lideri simpatizau cu revoluția maghiară, tot așa după cum sub flamurile colonelului Urban se Înrolaseră și iobagii maghiari din Cluj-Napoca sau Dăbâca. Ce să mai spunem atunci despre cei doi comandanți care Își conduceau oamenii pe câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]