264 matches
-
distale. În Peninsula Scandinavică, extensiile distale au început să fie practicate în anii 1960, ca metodă standard în edentațiile totale la mandibulă. În zona de influență germană și anglo-americană, acest concept a fost acceptat abia prin anii 1980, din rațiuni biomecanice, estetice și ale rezervei osoase. Deși Carlsson și colab. (1989), Lindhe și colab. (1989), precum și Öwall și colab. (1992), au argumentat aceste construcții protetice până prin 2000, ele au fost privite cu rezerve și datorită rezultatelor lui Randow, publicate în 1986
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
creându-se astfel, traiectul inițial al viitorului spațiu pentru implant (fig. 1.73). Se are în vedere respectarea poziției viitoarei construcții protetice și a planului mezio-distal în vederea poziționării traiectului pentru viitorul implant. Respectarea succesiunii tipului de freză, coroborată cu principiile biomecanice, ce guvernează terapia implanto-protetică, au creat premisele succesului terapeutic, transformând edentația totală în edentație subtotală. Soluția terapeutică a fost reprezentată de aplicarea unui implant având dimensiunile 3,75 x 10 la nivel 42, pentru 41 dimensiunile dictate de arhitectura câmpului
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
patru structuri implantare, cât și la nivelul construcției mobile. Reabilitarea implanto-protetică, prin supraprotezarea pe cele patru elemente implantare, a condus în mod cert la obținerea gradului de confort al pacientului, indispensabil unui mod de viață sanogen, prin materializarea criteriilor biologice, biomecanice și estetice ce au stat la baza deciziei terapeutice (fig. 1.76). 4) Pacienta T. V., 55 ani Pacienta a fost diagnosticată cu edentație totală bimaxilară (fig. 1.77), clasa I Sangiolo la nivel maxilar și clasa a II-a
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
I Sangiolo la nivel maxilar și clasa a II-a Sangiolo, alternând cu caracteristicile clasei a III-a Sangiolo la nivel mandibular. Câmpul protetic maxilar este caracterizat de indici clinico-biologici pozitivi la nivelul suportului muco-osos, ce oferă condițiile biologice și biomecanice optime pentru o protezare totală clasică. Câmpul protetic mandibular se remarcă prin prezența parametrilor clinico-biologici negativi, reprezentați de zonele de resorbție și atrofie, markeri ai instabilității protezării totale clasice. În cadrul protocolului clinic, a fost utilizat ghidul chirurgical, secvențialitatea etapelor operatorii
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
caracter ciclic pentru educarea rezistenței; exerciții ce necesită manifestarea complexă a calităților fizice și a deprinderilor motrice În condiții de regim schimbător al activității motorii, schimbări permanente de situații și forme de acțiune. 4. Clasificarea exercițiilor fizice după caracteristica structurii biomecanice de mișcare. Această caracteristică Împarte exercițiile În ciclice, aciclice și combinate. 5. Clasificarea exercițiilor fizice după specificul efortului. După această caracteristică se deosebesc exerciții cu efort maximal, efort submaximal, efort mare și efort redus. 6. Clasificarea exercițiilor fizice după specificul
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
Nivelul de adrenalină crescut, dezvoltarea eficientă a capacității aerobe au propulsat mersul pe role În numărul celor mai populare genuri de activități motrice. În prezent pe tot globul mersul pe role este practicat aproximativ de 15 milioane de oameni. Particularitățile biomecanice ale mersului pe role permit includerea În lucru a unor grupe musculare, care sunt greu de dezvoltat prin alte exerciții. Eficiența lecțiilor este dată În mare măsură de echiparea tehnică: calitatea rolelor, cască, genunchiere și cotiere. Producătorii mondiali de echipament
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
analizei propriei muncii, sinteza informațiilor obținute. Aceasta oferă Întregii activități a specialistului un caracter creativ. Cunoștințele speciale se Împart În teoretice, practice și metodice. Cunoștințele teoretice privesc apariția și evoluția domeniului culturii fizice, legitățile de funcționare a corpului uman, aspectele biomecanice a acțiunilor motorii, principiile de Învățare etc. Cunoștințele practice ale specialistului În fitness se referă la particularitățile tehnicii de execuție a unui anumit exercițiu. Cunoștințele metodice se referă la tehnologiile (metodica exercițiilor, algoritmizare, forme de organizare etc.) de Învățare ale
Fitness. Teorie si metodica by Olga Aftimciuc,Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/1170_a_1869]
-
în procesul practicării exercițiilor fizice, cu contribuția acestor discipline, conduce la modelări matematice, la aparate și echipamente performante care, la rândul lor, sporesc performanța sportivă. Dezvoltarea rapidă a computerelor a adus, de asemenea, beneficii inestimabile domeniului nostru. Ea permite analize biomecanice complexe ale mișcărilor, stocarea și prelucrarea statistică a unui volum imens de informație. În altă ordine de idei, TEFS este organic legată de teoriile disciplinelor și ramurilor sportive. Acestea din urmă se desprind și formează independent domenii de cercetare și
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
capacitatea individului de a efectua mișcări precis coordonate în condiții de forță (ex. execuția unui procedeu tehnic la judo) Factorii care condiționează manifestarea forței La om, această calitate depinde de o serie de factori, prezentați în cele ce urmează. * Particularitățile biomecanice ale mișcării Acest factor se referă la aspecte cum ar fi: lungimea brațelor de pârghii - este binecunoscut faptul că un individ cu segmentele mai lungi va dezvolta o forță mai mare decât unul cu segmente mai scurte, în condițiile unei
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
timp și spațiu, adică de aspectul exterior, vizual al mișcării respective (Cârstea, 1993, p. 41). Forma pune în valoare conținutul exercițiului fizic și determină, în mare măsură, sistemul de influențe. Forma exercițiului fizic se concretizează prin succesiunea și combinarea trăsăturilor biomecanice cum ar fi: forța, viteza, traiectoria, poziția corpului și a segmentelor etc., reprezentând atributul calitativ al mișcării (Dragnea și Bota, 1999, p. 210) Conținutul și forma au trăsături comune, formează o unitate. În cadrul acestei unități, pe prim plan se află
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
nu primesc ordine de la dumneata, doamnă. Eu știu ce am de făcut. ― Tot ce se poate, dar nu știi ce se va întâmpla. La nivelul C, pereții sălii supranaturale se însuflețiră.. Gheare, în stare să sfâșie metal, ieșiră din degete biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
caporalului concentra parcă mai multă furie decât panică. ― Sigur? Crowe eschivă un adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de consolă. Nu mai avea nici un rost să apese pe butoane ci să ia o hotărâre, iar Ripley înțelese după tenul alb ca varul că nu era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
decât o impresie. Altfel, toți infanteriștii și-ar fi pierdut deja viața. Hicks alergă la femeia care se răsuci agilă și trase o rafală. Silueta de coșmar care-l urmărea fu aruncată înapoi de focul intens al lui Vasquez. Degetele biomecanice se aflaseră doar la câțiva centimetri de gâtul caporalului. În interiorul blindajului, imaginea de pe monitorul lui Apone se învârti nebunește până dispăru. Gorman se holba la monitor de parcă trăgea nădejde că aceasta va apărea din nou doar prin puterea voinței sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tăcerea. Un val de fum și unul de ceață se contopeau pe cele două ecrane. O lumină albă indica locurile în care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele erau presărate cu cadavre calcinate și răsucite în poziții grotești: un osuar biomecanic. Mai multe corpuri se prăbușiră și dispărură: acidul scurt din rănile lor săpase o gaură mare în sol. Nimic nu țâșni din lințoliul de fum pentru a smulge armele de pe afeturile lor. Detectorul de mișcare rămase mut. ― Ce dracu' se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin croșeuri. Dădea înapoi încărcătoarea și pornea mersul înainte astfel încât brațele mașinii sale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în final a obiectelor. De reținut, ca indiferent de poziția din care se aruncă, corpul trebuie să aibă o poziție inițială de „arc întins” care va ușura efortul, va mări forța și va crește eficiența aruncării Din punct de vedere biomecanic, acest tip de aruncare se caracterizează prin implicarea în acțiune a lanțurilor musculare ale triplei flexii și triplei extensii. În funcție de poziția inițială a segmentelor corpului, aceste aruncări se pot efectua: din stând ușor depărtat, din stând ușor depărtat cu picior
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
alta, iar dozarea va ține cont de vârstă, nivel de pregătire, greutatea obiectului de aruncat. ARUNCAREA TIP LANSARE Solicită, ca și celelalte două tipuri de aruncări, mai mult musculatura trenului superior (trunchi, brațe). Specific aruncării lansate, din punct de vedere biomecanic, este faptul că articulația cotului rămâne blocată , pe toată durata execuției. Aruncarea lansată este un mijloc al școlii aruncării care stă la baza învățării unor probe atletice: aruncarea discului și aruncarea ciocanului. În funcție de numărul membrelor superioare care participă la efortul
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
cu bătaie pe ambele picioare; lovirea mingii cu capul din alergare; lovirea mingii cu capul din plonjon (de pe loc sau din alergare). Lovirea mingii cu capul de pe loc cu un picior înainte - cu un picior înainte Din punct de vedere biomecanic, lovirea mingii cu capul de pe loc cu un picior înainte prezintă mai multe faze. În prima fază are loc pendularea trunchiului dinainte-înapoi și revenirea bruscă dinapoi-înainte. În continuare, brațele execută o mișcare inversă cu trunchiul, executând o pendulare energică dinainte-înapoi
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
rafinat” pe parcursul evoluției atletismului în general, pe baza evoluției suprafețelor pistelor de alerge, a sectoarelor de sărituri, a perfecționării echipamentului de antrenament și competiție, a dezvoltării științei studiului mișcării corpului uman. Descrierea tehnicii grupelor de probe în atletism cuprinde aspectele biomecanice și procedeele tehnice investigate și utilizate în secolul XX, chiar dacă ele au apărut înaintea erei noastre și se vor dezvolta permanent. Componentele tehnicii sportive sunt: elementul tehnic, procedeul tehnic și stilul tehnic. Toate acestea sunt specifice fiecărei ramuri de sport
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
garduri reflectă pregătirea alergătorului pentru impulsia puternică, asemănătoare cu cea efectuată de săritorii în lungime, de unde și denumirea de „bătaie” a acestei faze. Scurtarea ultimului pas permite o impulsie eficientă de o intensitate mare executată într-o viteză mare. Raționamentul biomecanic explicat la descrierea ultimului pas în lansarea de la start până la primul gard este valabil și în execuția pasului al III-lea dintre garduri. Raportul de lungime dintre cei trei pași are implicație asupra traiectoriei C.G.G. al corpului: * primul pas, care
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
și triplusalt (ultima săritură) în vederea lungorii săriturii - trebuie valorificată la maximum traiectoria C.G.G., căutându-se întârzierea luării contactului cu solul prin ridicarea picioarelor și efectuarea de mișcări compensatorii de trunchi și brațe pentru a se evita căderea înapoi. Principalele caracteristici biomecanice ale săriturilor la bărbați sunt prezentate în tabelele 19, 20, prelucrate după T. Tatu și colab. (1984). 6.1 Săritura în lungime Săritura în lungime este cea mai veche probă de sărituri din atletism, cu origini în întrecerile sportive din
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
așezată după prag cu dimensiunile: L = 1,22 m; l = 10 cm; înălțime 7 mm; cu un unghi de 30o față de direcția de alergare; * zona de aterizare: lățime 2,75 m. Valoarea săriturii este determinată în principal de următoarele elemente biomecanice: * viteza inițială (viteza de desprindere); * unghiul de desprindere; * înălțimea C.G.G. în momentul desprinderii. Rezultă că proba poate fi efectuată în condiții optime de acei elevi / săritori care dispun de indici de viteză, forță / detentă superiori și de o tehnică corespunzătoare
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
mortizare și timpul de redresare sunt condiționate de unghiul de contact, cele trei lemente intercondiționându-se într-un raport tehnic optim. Ritmul săriturii de triplusalt este determina se stabilesc între cele trei sărituri din structura lui și rep acestuia. Analizele biomecanice efectuate la marile comp să or de peste 17,50 m au evidențiat două orientări tehnice și specificul raporturilor dintre salturi în perspectiva unei sărituri de 18,00m: 1. tehnica “cu boltă” - lung - scurt - intermediar; Raportul optim între lungimea celor trei
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
comp să or de peste 17,50 m au evidențiat două orientări tehnice și specificul raporturilor dintre salturi în perspectiva unei sărituri de 18,00m: 1. tehnica “cu boltă” - lung - scurt - intermediar; Raportul optim între lungimea celor trei sărituri. Interpretarea analizelor biomecanice ale probei de triplusalt a determinat formularea concluziei că obținerea unor rezultate de valoare este condiționată de reducerea, pe cât posibil, a pierderilor de viteză orizontală și implicit de forță, în condițiile în care unii specialiști consideră că pasul săltat este
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
concluziei că obținerea unor rezultate de valoare este condiționată de reducerea, pe cât posibil, a pierderilor de viteză orizontală și implicit de forță, în condițiile în care unii specialiști consideră că pasul săltat este “cheia ritmului” acestei tabili probe. Din cercetările biomecanice efectuate s-a determinat că s-ar s un rapo ilea (pasul sărit) ar reprezenta 80 rt optim al săriturii atunci când pasul al do - 85% din lungimea primului pas. Toate regulile de concurs prezentate la săritura în lungime sunt valabile
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]