KorAP: Find »[drukola/base=birocrat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...17 >

403 matches

Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381

statul intervine în scopul satisfacerii unor cereri privind producerea și furnizarea unor bunuri și servicii în afara pieței: 1. îngrijorare publică accentuată în ceea ce privește eșecurile pieței; 2. organizarea politică și creșterea influenței grupurilor de interese speciale în procesul politic; 3. politicienii și birocrații maximizatori sunt răsplătiți pentru folosirea mecanismelor intervenționiste de rezolvare a problemelor sociale; 4 . nevoia de politici cu efecte vizibile pe termen scurt care să atragă electoratul; 5. decuplarea celor care primesc de cei ce plătesc. O altă cauză a intervenției

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
în carteluri. Pe lângă cererile de servicii publice venite din partea cetățenilor, birocrații cer ei înșiși serviciile pe care le produc 1. Birocrații au un dublu beneficiu de pe urma furnizării acestor bunuri - în calitate de cetățeni beneficiari și ca furnizori plătiți. Luarea deciziei în beneficiul birocraților este cauzată și de faptul că ei sunt și votanți cu o probabilitate mare de participare la scrutin (Tullock, 1997, p. 92). Conform lui Dunleavy și O’Leary (2002, p. 99), teoreticienii alegerii publice afirmă că unul dintre motivele creșterii

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
ale economiștilor neoclasici. Ambele tipuri de argumente se bazează pe premisa existenței unei strategii comportamentale rațional maximizatoare. Strategia maximizatoare presupune că singurul scop al birocratului este de a-și satisface propriile interese. În scopul maximizării propriilor avantaje în urma interacțiunilor sociale, birocrații beneficiază de faptul că dețin monopolul informațional în ceea ce privește activitatea propriului birou și costurile de desfășurare a acesteia. Comportamentul maximizator al birocraților este posibil datorită tentației oficialilor de a distorsiona informația transmisă către superiori sau politicieni în așa fel încât să

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
singurul scop al birocratului este de a-și satisface propriile interese. În scopul maximizării propriilor avantaje în urma interacțiunilor sociale, birocrații beneficiază de faptul că dețin monopolul informațional în ceea ce privește activitatea propriului birou și costurile de desfășurare a acesteia. Comportamentul maximizator al birocraților este posibil datorită tentației oficialilor de a distorsiona informația transmisă către superiori sau politicieni în așa fel încât să prezinte propria activitate într-o lumină cât mai favorabilă. Pe lângă posibilitatea de distorsionare a informației, birocrații pot influența modul în care

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
favorabilă. Pe lângă posibilitatea de distorsionare a informației, birocrații pot influența modul în care sunt implementate deciziile luate la nivel politic. Influența asupra etapei de implementare a deciziei conduce la punerea în aplicare cu precădere a deciziilor care sunt în interesul birocraților și le întârzie pe celelalte. De asemenea, în momentul în care trebuie să aleagă între politici asemănătoare, oficialii vor urmări întotdeauna rezultatele care să corespundă propriilor interese (Downs, 1967, pp. 77-78). Teoria alegerii publice (Niskanen, 1971; Tullock, 1997) afirmă că

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
raportul dintre cerere și ofertă e dificil de măsurat. Maximizarea bugetului este posibilă datorită faptului că birocrații pot să mascheze costurile de producție fără a fi controlați. Posibilitatea de a ascunde costurile de producție se datorează asimetriei informaționale existente între birocrați și politicieni (Peters, 1995, p. 26). Asimetria informațională în negociere are la bază faptul că aceia careîmpart bugetul nu cunosc dimensiunea exactă a nevoilor fiecărui birou în parte. Modalitatea de acordare a bugetului unei agenții guvernamentale nu ține, ca în

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
fapt care duce la creșterea numărului de angajați (apud Rothbard, 1995, p. 12). Dunleavy (1985) critică perspectiva asupra comportamentului birocratului ca maximizator de buget. În cadrul birocrației apar probleme de acțiune colectivă care influențează strategiile comportamentale ale actorilor. Diferite categorii de birocrați valorizează diferit beneficiile rezultate în urma maximizării bugetului. Dunleavy (1985, pp. 300-301) arată că, în tipuri diverse de agenții, există diferențe în privința măsurii în care maximizarea bugetului definește funcția de utilitate a birocratului. Maximizarea funcției de utilitate a birocratului poate depinde

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
valorizate mai mult de aceștia decât de cei de la vârf. Odată cu creșterea în rang, funcțiile de utilitate se mută spre status, prestigiu, patronaj și influență (Dunleavy, 1985, p. 320). Având în vedere dificultățile întâmpinate în procesul de maximizare a bugetului, birocrații vor acționa pentru a-șisatisface alte tipuri de preferințe. Dunleavy susține că strategia comportamentală a birocratului maximizator de utilitate se va orienta către remodelarea biroului (1985, p. 327). Remodelarea biroului constă în încercarea de a aduce biroul cât mai aproape de un

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
de utilitate se mută spre status, prestigiu, patronaj și influență (Dunleavy, 1985, p. 320). Având în vedere dificultățile întâmpinate în procesul de maximizare a bugetului, birocrații vor acționa pentru a-șisatisface alte tipuri de preferințe. Dunleavy susține că strategia comportamentală a birocratului maximizator de utilitate se va orienta către remodelarea biroului (1985, p. 327). Remodelarea biroului constă în încercarea de a aduce biroul cât mai aproape de un nivel ideal, care să confere un status crescut și îndeplinirea unor sarcini acceptabile în contextul

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
1985, p. 327). Remodelarea biroului constă în încercarea de a aduce biroul cât mai aproape de un nivel ideal, care să confere un status crescut și îndeplinirea unor sarcini acceptabile în contextul constrângerilor bugetare. În acțiunea lor de remodelare a birourilor, birocrații au în vedere: reorganizarea biroului, redefinirea relațiilor cu partenerii externi, competiția cu alte birouri de același nivel și transformarea muncii. În activitatea de reorganizare a biroului apare tendința de preluare a activității de elaborare a politicilor și de renunțare la

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
și de renunțare la activitățile rutiniere de implementare. Activitățile rutiniere sunt fie transferate către alte agenții deja existente sau create special pentru implementare, fie contractate de firme private. Modelarea biroului către un nivel optim de satisfacere a utilității personale a birocraților poate conduce la creșterea și mai rapidă a sectorului public. Conform lui Dunleavy (1985), creșterea sectorului public a fost posibilă prin apariția rețelelor în urma descentralizării unor agenții publice. Lupta pentru optimizarea activității biroului, pentru atingerea unui nivel ideal care să

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
la creșterea și mai rapidă a sectorului public. Conform lui Dunleavy (1985), creșterea sectorului public a fost posibilă prin apariția rețelelor în urma descentralizării unor agenții publice. Lupta pentru optimizarea activității biroului, pentru atingerea unui nivel ideal care să satisfacă preferințele birocraților conduce la fragmentarea agențiilor și la apariția unor noi birouri sau agenții subordonate. Creșterea sectorului public are loc, în afara nivelului central, prin apariția stimulentelor de creștere a administrației locale, a sistemelor descentralizate sau a agențiilor cvasiguvernamentale. * Extinderea instituțiilor birocratice îngreunează

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
reprezentat de decizia privind cheltuirea banilor publici, cheltuirea banilor altora în folosul propriu și al altora 1. Cu alte cuvinte, sumele de bani provenite din impozitele plătite de contribuabil sunt alocate de legislatori pentru programe gestionate de o serie de birocrați. Astfel, o parte din aceste fonduri sunt folosite în interesulanumitor categorii care au tendința de a-și maximiza bugetele. Extinderea programelor de asistență socială antrenează extinderea structurii birocratice folosite pentru implementarea lor și suplimentarea costurilor care să acoperenoile activități. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
între diferite categorii de servicii. Pentru ca un serviciu public să primească o anumită sumă, instituțiile guvernamentale trebuie să aloce un număr mai mare de resurse. Pierderile apărute în procesul de redistribuție se transformă în costuri de furnizare a serviciilor de către birocrați). Un alt factor al ineficienței care duce la agravarea unor probleme ce puteau fi rezolvate foarte ușor este timpul. Birocratul tinde să extindă îndeplinirea unei sarcini pe toată perioada care i-a fost pusă la dispoziție, chiar dacă activitatea respectivă putea

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
dintre cele mai importante surse ale problemelor intervenției guvernamentale ține de modalitățile de luare a deciziei legate de alocările publice și de bunurile și serviciile ce trebuie produse. Decizia alocărilor bugetare este luată de politicieni și pusă în aplicare de birocrați, care pot însă să influențeze luarea deciziei 2. Procesul de alocare a resurselor nu ține seama de posibilitatea beneficiarilor de a alege. Serviciile furnizate trebuie să fie acceptate de consumator în forma în care sunt furnizate de agențiile guvernamentale. Consumatorul

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
un domeniu, se extinde în altele. Apariția acestor mici corpuri de reglementare nu a avut loc după un anumit model, ci la întâmplare, pe măsură ce o nouă industrie se privatiza. Aceste organizații au statutul de departamente guvernamentale și au ca angajați birocrați. Astfel de agenții există pentru telecomunicații (OFTEL), pentru gaz (OFGAS) și pentru electricitate (OFFER). Apa și căile ferate au câte două agenții de reglementare. Tuturor acestor agenții li se suprapun alte două (Office of Fair Trading și Monopolies and Mergers

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
Downs (1965) definește biroul drept o organizație ale cărei outputuri nu pot fi evaluate pe piață, adică nu pot fi estimate în bani, iar veniturile unui birou nu vin din vânzarea outputului per unitate. Acesta este și motivul pentru care birocrații își permit de multe ori să rotunjească bugetele birourilor și în același timp motivul pentru care o fac: pe de o parte, nu pot estima exact costurile și atunci rotunjesc bugetele ca să fie siguri că le acoperă și, pe de

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
neconturate. Revenind la Programul de guvernare menționat anterior, el conține și o serie de elemente care nu sunt specifice NMP:„separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora”, care nu înseamnă altceva decât eliminarea participării birocraților publici la luarea deciziei și transformarea lor în simpli executanți. De altfel, transformarea birocraților publici în simpli executanți este mult mai ușor de constatat atunci când luăm în discuție descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice. Astfel, mecanismele de control direct ale autorităților

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
elemente care nu sunt specifice NMP:„separarea nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare a acestora”, care nu înseamnă altceva decât eliminarea participării birocraților publici la luarea deciziei și transformarea lor în simpli executanți. De altfel, transformarea birocraților publici în simpli executanți este mult mai ușor de constatat atunci când luăm în discuție descentralizarea și deconcentrarea serviciilor publice. Astfel, mecanismele de control direct ale autorităților centrale asupra celor locale sunt destul de extinse și se manifestă în special prin alocări

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
un spațiu mai mic sau mai mare la discreția birocratului. Totuși, de multe ori, procesele administrației publice (legi, norme și proceduri) sunt respectate, dar rezultatele sunt nedrepte, de proastă calitate sau costisitoare. II. Teoriile pozitive pleacă de la preferințele personale ale birocraților în construirea unor modele privind comportamentul birocratic și pot fi corelate cu o definiție a corupției bazată pe piață. Aceste teorii afirmă că modul intern de funcționare a birocrației conduce, printre altele, la corupție. Astfel, comportamente precum corupția nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
clasă socială) sau pe alegeri periodice realizate de o circumscripție din afara organizației, lipsa evaluării, direct sau indirect, pe piețe externe organizației, prin tranzacții voluntare quid pro quo, a majorității bunurilor sau serviciilor organizației. Ipoteza principală a lui Downs este că birocrații sunt maximizatori de utilitate. Această caracteristică se traduce prin faptul că, „ori de câte oricostul atingerii unui anumit obiectiv crește în termeni de timp, efort sau bani,birocrații încearcă să realizeze mai puțin din acel obiectiv, considerând toatecelelalte variabile constante

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
câte oricostul atingerii unui anumit obiectiv crește în termeni de timp, efort sau bani,birocrații încearcă să realizeze mai puțin din acel obiectiv, considerând toatecelelalte variabile constante (reciproca fiind valabilă)” (Downs, 1965). Această ipoteză nu afectează setul de obiective al birocraților, care poate fi foarte divers: de la putere la servirea interesului public. În cadrul acestui model, mediul extern organizației joacă un rol important în explicarea structurii interne și a comportamentului fiecărui birou. Mediul extern organizației este modelat astfel încât informația costă (este nevoie

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
în cadrul acestui model. Alți factori ar mai trebui luați în calcul, printre care: numărul nivelurilor ierarhice, existența canalelor redundante, existența unui sistem vast de reguli, tipul de rezolvare a conflictelor cu alte birouri, omogenitatea valorilor între membrii organizației, amestecul de birocrați existent în cadrul biroului. Îi voi discuta pe rând. Cu cât nivelurile ierarhice sunt mai numeroase, cu atât ne putem aștepta la un grad mai mare de deformare a informațiilor și a ordinelor superiorilor ierarhici. Astfel, acțiunile birocraților de nivel inferior

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
organizației, amestecul de birocrați existent în cadrul biroului. Îi voi discuta pe rând. Cu cât nivelurile ierarhice sunt mai numeroase, cu atât ne putem aștepta la un grad mai mare de deformare a informațiilor și a ordinelor superiorilor ierarhici. Astfel, acțiunile birocraților de nivel inferior vor fi mai puțin în acord cu obiectivele birocraților de la un nivel înalt sau cu scopurile organizației. Ele vor fi într-o măsură mai mare discreționare, la alegerea birocratului. De pildă, mulți observatori sesizează interpretări diferite ale

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
Cu cât nivelurile ierarhice sunt mai numeroase, cu atât ne putem aștepta la un grad mai mare de deformare a informațiilor și a ordinelor superiorilor ierarhici. Astfel, acțiunile birocraților de nivel inferior vor fi mai puțin în acord cu obiectivele birocraților de la un nivel înalt sau cu scopurile organizației. Ele vor fi într-o măsură mai mare discreționare, la alegerea birocratului. De pildă, mulți observatori sesizează interpretări diferite ale acelorași acte normative de la un birou teritorial al administrației finanțelor publice la

[Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]