216 matches
-
masacra pe toți, fără de a separa pe cei culpabili, de cei nevinovați”. În cele din urmă, în zona noastră nu s-a ajuns la asemenea excese și din cauza climatului tensionat determinat de revolta românilor din districtul bistrițean față de abuzurile sașilor bistrițeni, care începuse în 1755. Preoții menționați în 1762 sunt cei trei fii ai preotului Ioan Gălan, Sava, Cosma și Artene, alături de ei fiind și preotul George Hurdiș. Acesta din urmă este pomenit și în 1777. Se mai știe despre el
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
al preotului Ilie Chita din Prislop. De la Ioan Chita, tatăl, a rămas o autobiografie în care există câteva referiri la fiul său, preot în Leșu. Preotul Ioan Chita din Leșu s-a născut în anul 1833. A studiat la școala bistrițeană a minoriților, apoi la gimnaziul din Cluj și la Blaj, “unde absolvând cursul moral în 2 ani, cu titula de cooperator în Bistriță, căsătorindu-se cu Rafila Bălan ex loco, așa 9 ani a fost cooperator lângă Maior Ioan, protopopul
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
Se realizează modernizarea atelierului de formare și a liniei de finalizare. 1997: Rombat modernizează și mărește atelierul de ansamblare. 1996: Rombat devine societate pe acțiuni, total privatizata. 1996: Rombat devine unic furnizor pentru Dacia Pitești, producător de automobile. 1995: Compania bistrițeana, producătoare de baterii auto, modernizează atelierul de montaj baterii. 1993: Rombat modernizează capacitatea de păstare. 1991: SC Rombat - Bistrița societate pe acțiuni, proprietate de stat. 1990: Întreprinderea de Acumulatoare Bistrița, întreprindere proprietate de stat. 1980: Acumulatorul Bistrița, secție în cadrul CICM
Rombat () [Corola-website/Science/312626_a_313955]
-
acest an se deschide primul punct de vânzare situat în Bistrița, pe strada Libertății nr. 39 A. 6 ani mai tarziu, Grupul Rombat, mai face un pas în această direcție și deschide al doilea punct de vânzare tot în orașul bistrițean, situat pe strada Drumul Cetății nr.11. Obiectivul principal este vânzarea unei game variate de materiale dar predominanțe de construcții și amenajări interioare. Gamă de produse se adresează atât firmelor de construcții dar și persoanelor fizice. Misiunea Centrului Comercial Rombat
Rombat () [Corola-website/Science/312626_a_313955]
-
în șirul localităților importante, opido (târg) Nosa, care au avut de suportat pierderi majore. După acest dramatic moment localitatea, intrată sub autoritatea unui comite regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
privilegiului de a fi judecați de judele „ales de ei dimpreună și din mijlocul lor” și a dreptului de liberă trecere pentru negustorii și mărfurile produse și comercializate de dânșii. Prin actul amintit erau deschise larg căile pătrunderii mărfurilor breslelor bistrițene pe piețele regatului și recunoscută cetățenilor săi autonomia juridică. Ulterior, acordarea dreptului de târg anual (1353) a potentat forță economică a orașului. Privilegiul acordat de către regale Sigismund de Luxemburg, în anul 1366, prin care locuitorii Bistriței primesc dreptul la alegerea
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
a Bistriței cuprinde un cap de struț încoronat cu potcoava în cioc - simbol al comerțului și coiful regal al regelui Ludovic de Anjou, cu scutul regatului și al casei de Anjou [2]. În anul 1465 regele Matia Corvin a acordat bistrițenilor dreptul de a dărâma vechea cetate și să fortifice întreaga localitate. Cele 22 de bresle ale orașului formate din aurari, măcelari, fierari, dogari, rotari, funari, etc reușesc să fortifice burgul cu ziduri de piatră de circa 10 m înălțime și
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
păstrată din bibliotecă fostului gimnaziu evanghelic datează din anul 1475, achiziția de cărți și existența unor biblioteci este reflectată documentar încă de la începutul secolului al XVI-le. La 1745 este menționată o tipografie , cea a lui Emerich Gall. Primele publicații bistrițene au fost Bistritzer Wochenblatt, cu an de apariție 1862, iar prima publicație românească, Revista ilustrata. Clădirea gimnazului a fost reconstruită în anii 1832 - 1833, clădire care a funcționat că școala până în 1935, când a fost demolată. Școală de fete a
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
menționată documentar în 1516, se numea „Vulturul Negru” și se află în proprietatea orașului. În 1857 un groaznic incendiu a cuprins orașul, 184 de case au foast mistuite de flăcări, inclusiv turnul bisericii evanghelice. În 1861 a fost înființată secțiunea bistrițeana a Societății Gustav Adolf care a contribuit la construcția a numeroase biserici evanghelice în districtul Bistriței. În anul 1874 s-a înființat Societatea bistrițeana a pompierilor voluntari. În 1886 era dată în exploatare linia ferată Dej - Bistrița. Iluminatul public cu
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
case au foast mistuite de flăcări, inclusiv turnul bisericii evanghelice. În 1861 a fost înființată secțiunea bistrițeana a Societății Gustav Adolf care a contribuit la construcția a numeroase biserici evanghelice în districtul Bistriței. În anul 1874 s-a înființat Societatea bistrițeana a pompierilor voluntari. În 1886 era dată în exploatare linia ferată Dej - Bistrița. Iluminatul public cu lămpi de petrol a fost introdus la Bistrița 1862. Localul actual al Primăriei a fost edificat că și hotel între 1854 și 1855. În
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Budacul, având 1859 m . La sud Râul Bistricioara desparte masivul de la vest la est, mai întâi de Munții Giurgeu până la Tulgheș și mai apoi de Masivul Ceahlău, culmile bistrițene desfășurându-se pe aproape 50 km spre est. Limită nord-estică este ferm marcată de firul Bistriței, peste care se învecinează, până la Holda, cu masivele Rarău — Giumalău și mai apoi, până la vărsarea Bistricioarei în Bistrița, cu Munții Stânișoarei . La vest, sunt
Munții Bistriței () [Corola-website/Science/319605_a_320934]
-
ar ispiti a o înstrăina de la această sfântă biserică, să aibă a se judeca cu Maica Precista. Antonie, arhimandrit Bistriții”". La sfârșitul secolului 18 s-a construit actuala biserică din cătunul Grușetu de către arhimandritul Constandie Peloponisiotul (1796-1804), un alt egumen bistrițean. De la această refacere se păstrează pomelnicul, al cărui text a fost transcris și transmis posterității de către cercetătorul Aurel Sacerdoțeanu: "„Pomelnicul sfintei și dumnezeiești biserici din satul Costești, unde se numește cătunul Grușetu..., unde se prăznuiește sfântul hram Adormirea Sfintei Slăvitei
Biserica de lemn din Costești Grușetu () [Corola-website/Science/316503_a_317832]
-
din limba spaniolă), , Editura Bârnă’S, 2015, Iași, Koichi Yakushigawa-Vorbind cu statuia lui Budha (Traducere după o variantă engleză), Editura StudIs, Iași 2016; Umor german (Traducere din germană), Editura Studis Iași, 2016. Prezent în antologii dicționare: Ion Cioba-Patruzeci de poeți bistrițeni contemporani, Aletheia, 2001, Bistrița; Teodor Țânco - Dicționarul scriitorilor din județul Bistrița Năsăud; Teodor Tanco-Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud; Aurel Sasu - Dicționarul Biografic al Literaturii Române, Editura Paralelea 45, Pitești 2006; Un copac de sunete (Antologie a scriitorilor bistrițeni în română
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
de poeți bistrițeni contemporani, Aletheia, 2001, Bistrița; Teodor Țânco - Dicționarul scriitorilor din județul Bistrița Năsăud; Teodor Tanco-Istoria presei din județul Bistrița-Năsăud; Aurel Sasu - Dicționarul Biografic al Literaturii Române, Editura Paralelea 45, Pitești 2006; Un copac de sunete (Antologie a scriitorilor bistrițeni în română și maghiară), coordinator Olimpia Pop, Editura Eikon, 2006; întrebări, răspunsuri, întrebări. interviuri cu Gheorghe Grigurcu, Editura Pergamon, Bistrița, 2007; Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Scriitori Bistrițeni (în limbile română, engleză, franceza, germană, italiană, greacă și maghiară) Editură George Coșbuc 2007
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
intensități, care se sprijină, frecvent, pe cuvinte puține, lăsînd să vibreze albul hîrtiei din jurul lor. Razele lirismului se adună în focarul textual, precum într-o lentilă, cu un efect incandescent: "Între tărmii/ poemului/ marea/ își înghite cascadele". (Gheorghe Grigurcu, Poeți bistrițeni, România literară, nr 26 din 1999). Viziunea lui e una nervoasă, sincopata, voit risipita în fragmente care se autonomizează. În fulgurante care pot fi citite că întreguri provizorii, păstrînd sugestia suverană a întregului, care e deopotrivă, în raport cu ele, finalitate și
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
de-a lungul întregului volum, căci totul se transformă, se "monumentalizează" în tăcere, làsîndu-i ființei doar dreptul de a se iluziona în fața propriului destin.” Cristina Cârstea în Art Panoramă nr. 60 martie 1998. Victor Știr - Cavalerul norilor, Editura TIPOMUR. Autorul bistrițean scrie o poezie (foarte) concentrată, aforistica chiar, el este și "graficianul" care creeaza o stare, un "portret", un "peisaj interior", din doar câteva tuse, dar care mereu surprind, șochează printr-un ceva, ca-n această Speranța: "E/Dimineață/Cade de pe
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
2009; Din lirica românească de dragoste, Editura, Ardealul”, Târgu-Mureș, 2010; Dorel Cosma-Elena M. Cîmpan-Conexiuni - antologie de poezie, Editura Karuna, Bistrița, 2010; Bistrița-o imagine a poeziei (Antologie româno-germană) de Elena M. Câmpan, Editura, Limes Cluj-Napoca, 2012; Studii critice: Dicționarul scriitorilor bistrițeni, de Teodor Tanco, Editura Virtus Romana Rediviva; Scriitori contemporani de Tit Liviu Pop, Editura George Coșbuc Bistrița, 2003; Andrei Moldovan- Erezii lirice, Editura Limes 2004, Cluj-Napoca; Spiritualitate bistrițeana și năsăudeană, de Ion Bureacă, Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
de Elena M. Câmpan, Editura, Limes Cluj-Napoca, 2012; Studii critice: Dicționarul scriitorilor bistrițeni, de Teodor Tanco, Editura Virtus Romana Rediviva; Scriitori contemporani de Tit Liviu Pop, Editura George Coșbuc Bistrița, 2003; Andrei Moldovan- Erezii lirice, Editura Limes 2004, Cluj-Napoca; Spiritualitate bistrițeana și năsăudeană, de Ion Bureacă, Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București 2004; Dicționarul Scriitorilor români de azi (din
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
scriitorilor bistrițeni, de Teodor Tanco, Editura Virtus Romana Rediviva; Scriitori contemporani de Tit Liviu Pop, Editura George Coșbuc Bistrița, 2003; Andrei Moldovan- Erezii lirice, Editura Limes 2004, Cluj-Napoca; Spiritualitate bistrițeana și năsăudeană, de Ion Bureacă, Editura Mesagerul, 2006; Dicționarul presei bistrițene, de Teodor Tanco, Editura Societatea Culturală Lucian Blaga, Cluj- Napoca, 2004, Scripta manent - Ghidul bibliografic al scriitorilor din radio, Editura Intermedia”, București 2004; Dicționarul Scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
(n. 25 octombrie 1948 Telciu, județul Bistrița-Năsăud) este prozator, eseist și istoric literar român. Institutul Pedagogic de Institutori, Cluj-Napoca-1970 Suverana clipă, Bistrița, 1978, Spații posibile, 1980, Bistrița, Poem pentru orașul natal, antologie, Ed. George Coșbuc, Scriitori Bistrițeni, 2007, Ed. George Coșbuc. Revista-magazin „VIAȚA-AZI”, 1997-funcția: director-fondator; Revista literară „Litera Nordului”-director-fondator; Revista „Săptămâna politică”-director-fondator; Editura George Coșbuc - director-fondator. România literară, 1980, cu povestirea „Scaunul” și o prezentare de George Ivașcu. Editura Cartea Românească, București, 1986, volumul colectiv
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
prezentare de George Ivașcu. Editura Cartea Românească, București, 1986, volumul colectiv „Debut '86” , cu o postfață de Mircea Ciobanu și prezentare de Ion Dodu Bălan. Membru al cenaclului literar „G. Coșbuc”, de pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor Bistrița; Societatea Scriitorilor Bistrițeni, vicepreședinte; Membru al Societății Scriitorilor din Județul Bistrița-Năsăud; Membru al Cenaclul CONEXIUNI de pe lângă Centrul Cultural Municipal "George Coșbuc" Bistrița; Membru al Asociației Ziariștilor Profesioniști din România; Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Despre cărțile sale au scris: George Ivașcu, Ion
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
indiferent că suntem scriitori, oameni politici,etc., suntem atât de sensibili și de importanți încât nu suportăm decât laudele. În rest, să nu fim atinși nici cu o floare... -REP.: Sunteți o prezență mai mult decât discretă în viața literară bistrițeană. Nu dați interviuri la televiziunile locale, acesta, se pare, este primul interviu acordat unui ziar din Bistrița, vă văd rar la lansări de carte și/sau evenimente mondene. Doar din când în când, semnalul unei noi apariții editoriale avându-vă
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
scurt... Până acum aproape doi ani a fost destul de bine, am avut o existență literară liniștită, neamestecându-mă în nici o grupare (delicat spus) literară din urbe. De doi ani de zile, odată cu invitația de a face parte din Societatea Scriitorilor Bistrițeni (unde am fost ales chiar vicepreședinte, evident, o funcție fără rost!) și în Societatea Scriitorilor din Bistrița-Năsăud, situația mea s-a schimbat. În rău. Liniștea mea s-a dus pe apa sâmbetii. M-am trezit încolțit de ură și invidie
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
amenințări. De ce? DM.: Doresc să vă spun că nu volumul în întregul său a provocat aceea agitație ci un anumit număr de pagini intitulate “ ÎN CĂTAREA NEMURIRII”. Este o descriere romanțată a turneului de promovare în Europa a Antologiei Scriitorilor Bistrițeni. Scrisă ca o glumă literară, e adevărat puțin (foarte puțin) ironică și sarcastică, iată, i-a supărat pe unii; poate pentru confirmarea proverbului “să nu atingi nici cu o floare” și determinându-mă să mă întreb ce atitudine vor avea
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
supărat pe unii; poate pentru confirmarea proverbului “să nu atingi nici cu o floare” și determinându-mă să mă întreb ce atitudine vor avea față de mine, după ce voi publica volumul la care lucrez, intitulat “O PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA LITERATURII ACTUALE BISTRIȚENE”, ce va fi o lucrare de critic literară adevărată, obiectivă dar reală, fără aprecieri aplaudace, colegiale și de complezență? Nemulțumiții vor aprinde un rug în mijlocul orașului și vor arde cartea? Mă vor “turna” la Organe? Oricum, eu mulțumesc pentru publicitatea
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]