10,418 matches
-
cu cea a unui copil mic. Să ne aducem aminte cum ne adresăm unui copil și astfel ne adresăm unui organ bolnav. Încercați să vizualizați organul cu dezechilibre, deschideți comunicarea cu el și încercați să îi spuneți ceva. Adresati-va blând, calm, dar ferm, ca și cum ați încerca să corectați comportamentul unui copil. Fiecare organ are personalitatea lui. De exemplu, stomacul și ficatul sunt mai încăpățânate și nu foarte rezonabile. Trebuie să ne adresăm lor puțin mai “dur”. Inima este mai înțeleaptă
Puterea gandului ne poate vindeca! Invata acest leac miraculos [Corola-blog/BlogPost/93913_a_95205]
-
de cercetare de la de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană - Iași al Academiei Române, alături de colaboratori și înconjurat de cărțile și manuscrisele sale. Pe 6 iunie ar fi implinit 74 de ani. In noaptea ce a precedat plecarea dintre noi a blândului om, la ora 00,57 mi-a trimis un ultim E-mail din lunga serie a corespondenței cu care m-a onorat în jumătatea de an de când ne-am cunoscut personal. Peste șase ore și trei minute, punctual cum a fost
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
închise în cutiile prăfuite ale Arhivelor Naționale, unele nedeschise de la constituirea fondurilor arhivistice. Explozia informațională brută, fără comentarii, lasă cititorilor libertatea propriilor opinii. Din acest motiv, profesorul Buzatu a atras „mania proletară” a noilor cominterniști. Chiar în saptamana dinaintea plecării „blândului om”, descendentul militantului stalinist Leon Tismeneski s-a lansat intr-un ignobil atac la adresa marelui istoric, pângăridu-ne, astfel, unul dintre simbolurile sublimului naționalism. Odată cu trecerea în neființă a a profesorului Gheorgeh Buzatu, istoriografia naționala pierde unul dintre marii apărători ai
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
mai bun Om pe care l-am cunoscut, dar cărțile lui vor face din ce în ce mai multă lumină în lumea noastră plină de minciună. Cu tristețe și deznădejde, Dumnezeu să se îngrijească de sufletul său. Expresia desăvârșită a naționalismului sublim - Victor Roncea Blândul nostru Profesor Gheorghe Buzatu a plecat spre ceruri. A plecat de „la muncă”, unde se găsea, de altfel, zi de zi, începând cu orele 7.00, lucrând neobosit și neîntrecut pentru Neamul sau, în slujba adevărului istoric. A plecat de la
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Stșendhalț era un bolnav, atât vroiam să arăt în articolul meu de acum; pentru celășlațlt, care vine, rămâne de arătat consecințele acestei boli în activitatea pur literară. Recenziei d șumițtale. despre Lovinescu nu-i găsesc decât un cusur: e prea blândă în ton față de o producție care pare remarcabilă prin șarlatania literară și lichelismul politic din care a ieșit. Pentru întâia oară, după multă, multă vreme, aud ceva bun de la d șumneațta: vorbești de liniște, și îmi pare că vorbești din
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
în sus, spre terasele și ferestrele pline de spectatori - dovadă că "personaja" este apreciată pentru creațiile ei spontane, probabil numeroase -, întreabă, surâzând, dar obosită, ca o adevărată actriță de pantomimă după terminarea spectacolului și după aplauze, cu o surprinzător de blândă intonație: - Unde-i doamna măsa? (Pauză de așteptare a răspunsului.) Nu știți unde-i doamna măsa? (Altă pauză de așteptare a răspunsului.) Vă rog, spuneți-mi la ce etaj stă doamna măsa... Că vreau s-o bag în măsa pentru
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
Emil Brumaru Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd Ce ne învinge-n mila-i dulce Un fulger sufletul ni-l zmulge Ni-l năruie vrea să ni-l culce Ni-l duce-n lacrima de jos Noi să lăsăm prosoape-n aer Drept semn că ne-am spălat
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul Și Dumnezeu cel trist și blînd
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
Anca Pedvis Septembrie Era firesc să mori în septembrie - Luna melancoliilor autumnale, Când iarna-și ascute-n adâncuri, Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub cerul jupuit de albastru. Era firesc ca Moartea trecând Să-și prindă în grabă, de-oblânc
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Claudiu Komartin *** Aveam vreo nouă ani când a murit Emil leucemia îl chinuia încă de când a-nvățat să meargă ai lui și-au pierdut mințile de durere acum aș vrea să am mai multe amintiri cu el Emil era blând și frumos ca un înger de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar pe la școală venea doar o dată la câteva săptămâni țin minte și acum că într-o după amiază în curte a ridicat de pe asfalt un porumbel mort
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa devenea cumva palpabilă, se putea aduce la nară și aspira în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
milă Și izbăvire Pentru potîrnichile vînate, Pentru melcii prea înceți. Se aud alămurile grele Și zgomot de cruciați, (voci răgușite, silabe agonice, icnete), Foarte încet Păstorul care cîntă în fluier Din biserica lui De iarbă Și pietricele de rîu, Precum și blîndul sfînt Predicînd norilor. * Pereche de șoimi, Făpturi a căror îmbrățișare E mai curînd Deschiderea zilei într-o Crescătoare strălucire, Rotind deasupra pădurii. Tîrîtoare le par Toate Și nestatornice Cum ar fi Alaiul de nuntă, Albia unui pîrîu, Un zid în
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
lui Sorin Titel? Fiindcă, iată, am terminat-o, citindu-i ultimele sute de pagini dintr-o suflare lacomă. De la "Grădina", nu m-am mai putut opri! Există, în primul rând, o melodie, un murmur continuu al cuvintelor care au ceva blând, ușor stângaci, voit stângaci, în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și cicatricea deselor cărăușii. Crește din ea sideful și sângele visează planul înclinat pe care urcă și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
decât scânteia unui amnar. Am auzit dar nu am înțeles, am fost de-un leat cu ei dar nu i-am priceput tot ce știu e că vorbeam o limbî tăcută, precum pielea de șarpe trecând peste ierbi susurau, păreau blânzi, se lăudau cu botezul lor în izvoare dar care e adevărul lor despre care poți să-i întrebi? Că pot fi lași, sfinți și lași, scribi netrebnici și preacurați? Degeaba vrei să depun acum mărturie că te-am ascultat iubindu
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov. Istrate, la ancheta de la trei dimineața? Știi ce-i aia futai cu săculeți de nisip? Știi? Se rezemase de ușa sălii de așteptare, mă privea cu acel licăr blând, șăgalnic în ochi. Parcă îi era milă de mine. - Hamlet, pufni ea. Eu știu. în trei ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
serenada lui Toselli și cea a lui Schubert! Doamne! Cît de bine cunosc toate astea!! La Dolhasca, doctorul veterinar Mihăiescu, cel care trăia cu telefonista, cînta arii de operă c-o voce de tenor disperat, în grajdul-dispensar, plin de vaci blînde, cuminți, bolnave! Pînă la urmă s-a căsătorit cu telefonista (fostă mare curvă a satului) și a plecat, cîntînd sfîșietor, cu trenul... Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 15-IX-980 1) Cititorul colecției „Femei celebre”.
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
asupra mea! Aud, amintindu-mi de copilărie, o mașină de tăiat lemne, jos, într-o curte. Zgomotul ascuțit al fierăstrăului circular ce intră-n butuci, păcănitul ritmic al motorului. Întotdeauna, toamna, la periferia Iașului sau în centru, începe muzica asta blîndă (aparent stridentă) a decapitării metrilor cubi. Adolescent, cînd locuiam la cîteva sute de metri de aici, pe Dobrogeanu Gherea, aveam o magazie de lemne mirosind dumneziește a rumeguș proaspăt. Constat rece, acum, fără participare afectivă. Mi-s nările moarte. * Freud
Tătucu Freud mi se pare romantic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/13235_a_14560]
-
explozie; poate că, scăpat, suflul ei m-ar arunca în ceea ce bănuiesc că s-ar închega cu adevărat în noțiunea de „fericire”. Totul, desigur, presupunînd și lumina orbitoare, rece, albă, necruțător de albă, dureroasă și în același timp infinit de blîndă. Este totuși cea care-mi întunecă parcă această primă amintire. Bănuiesc mai mult, pentru că aici totul devine nedeslușit, că am zărit atunci și o șopîrlă. Sau altceva, în orice caz o viețuitoare mică, mișcîndu-se, ieșind chiar din acel zid sau
Senzația de fericire pe care mi-o dădeau zidul (sau gardul) și lumina by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13568_a_14893]
-
școlii, planurile săptămânale ale directorilor, planurile trimestriale ale acelorași, planificările calendaristice, planificarea desfășurării orelor de practică, planul trimestrial al diriginților și cel al muncii extrașcolare a profesorilor, planurile de lecție și cele ale orelor educative, planificarea activității pedagogului (un tânăr blând, de treabă, ineficient, lipsit de personalitate), planificarea operațiilor și a lucrărilor urmând a fi executate cu elevii, planificarea instruirii practice în școală și gospodăriile agricole de stat, apoi registrul de activitate extrașcolară și metodică (sau „condica de basne” intrată astfel
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
muiere frumoasă și nevastă năbădăioasă a unui constructor naval care dezerta de la obligațiile secătuitoare ale patului conjugal și se refugia în Delta Dunării pentru a chefui cu lipovenii, a vâna, a pescui și a face un pic de contrabandă. Bărbat blând, cu multe calități, dar puturos, nu fusese niciodată sigur de paternitatea sa. Nu-și făcuse însă mari griji, fiindcă de-a lungul anilor și-a dat seama că, el sau un altul, Lisa ar fi fost aceiași, leit maică-sa
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă neliniște lunecă prin iarba deasă destăinuit vălurindu-o în copaci și prin iarbă se arată urcând de sub pământ într'o levitație de auz tremurător șoaptele morților Ursita cerne ursita cerne din înalte văzduhuri cenușa uitărilor fruntea și umerii se'mpovărează de
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
a mai fost dat să văd vreodată, în așa grad, la nici un alt om pe tot parcursul lungii mele vieți. De aceea, în sufletul meu, nu-i voi putea ierta niciodată pe cei care l-au terorizat în numele democrației pe blândul Kirileanu, personificarea însăși a bunătății umane, întunecându-i cu grele suferinți ultimii ani ai vieții și grăbindu-i sfârșitul.". Au fost, aceste vibrante rânduri, pentru mine un îndemn de a face, ca editor, ceva pentru cunoașterea lui G. T. Kirileanu
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
de parfum. Aici și acum trebuie scris despre Eminescu, în altă parte fraza nu va avea mireasmă specifică și, unde nu-i iz, știți și dumneavoastră, vai de p....! Aseară mi-a telefonat Dinescu. Nu eram acasă, dar ce bucurie blîndă am avut cînd am aflat de la mamică-mea că lunganul ăsta genial, cu fața ca un galoș decolorat de spirt, și-a adus aminte de mine. Cînd voi prinde de secundă o oră fericită, vă voi descrie întîlnirea, marea mea întîlnire
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]