587 matches
-
decît șansa unei participări empatice, a unei comuniuni liturgice la și cu textul blagian. Să revenim însă la chipul gînditorului Blaga descoperit Noica, la filosofia acestuia în care afla o deschidere către cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui Blaga este organic legat nu de imanent, ci de transcendent. Noica răsturna o prejudecată a receptării construcției filosofice blagiene, și anume: în centrul acesteia nu stă culturalul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cer sau un fel asalt împotriva cerului. Meditația blagiană întruchipa deopotrivă și o filosofie a pămîntului, una însă insolită, căci omul lui Blaga este organic legat nu de imanent, ci de transcendent. Noica răsturna o prejudecată a receptării construcției filosofice blagiene, și anume: în centrul acesteia nu stă culturalul, care a avut cea mai mare putere de seducție asupra noastră, ci metafizicul. Metafizicul este cupola care se înalță peste fiecare din trilogii, dar tot o boltă peste toate trilogiile la un
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din trilogii, dar tot o boltă peste toate trilogiile la un loc sînt și Diferențialele divine, cărora Noica le-ar fi spus mai degrabă "Diferențialele cosmice". Grila de lectură noiciană încerca în fond să îngroașe cît mai mult originalitatea filosofiei blagiene și să-i pregătească o receptare adecvată în Occident, după cum voia să preîntîmpine o posibilă confuzie între viziunea lui Blaga și discursuri metafizice similare. În America, de pildă, Virgil Nemoianu întîlnise, cum îi scria lui Ion D. Sîrbu, cel puțin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o posibilă confuzie între viziunea lui Blaga și discursuri metafizice similare. În America, de pildă, Virgil Nemoianu întîlnise, cum îi scria lui Ion D. Sîrbu, cel puțin cinci filosofi ai culturii al căror demers semăna atît de mult cu cel blagian, fără însă ca nici unul dintre ei să fi auzit vreodată de autorul român. Capcanele exegezei Ca orice mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Ion D. Sîrbu, cel puțin cinci filosofi ai culturii al căror demers semăna atît de mult cu cel blagian, fără însă ca nici unul dintre ei să fi auzit vreodată de autorul român. Capcanele exegezei Ca orice mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mare construcție metafizică, gîndirea blagiană a oscilat încă de la început între aderență și contestare. Este importantă, credem, receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului românesc. Mediul academic interbelic a reproșat, uneori, slaba rigoare conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești", ceea ce reprezenta "un adevărat pericol pentru viitorul culturii românești" (C. Rădulescu-Motru). Onisifor
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
receptarea filosofiei lui Blaga în momentul apariției lucrărilor sale, exegeza făcută "la cald", în contextul edițiilor princeps, în atmosfera socio-culturală a intrării textelor blagiene în istoria ideilor spațiului românesc. Mediul academic interbelic a reproșat, uneori, slaba rigoare conceptuală a filosofiei blagiene, faptul că era o construcție "metafizică ieșită din interpretarea descîntecelor băbești", ceea ce reprezenta "un adevărat pericol pentru viitorul culturii românești" (C. Rădulescu-Motru). Onisifor Ghibu, profesor pe atunci la Cluj și membru corespondent al Academiei Române, scria însă elogios despre Cultură și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
spune, dacă nu cumva e un fals lansat de cineva, că Heidegger aștepta, prin 1943, traducerea în germană a lucrărilor lui Blaga; nedumerirea mea este următoarea: cine să fi fost tălmăcitorul?). Un lucru este incontestabil: oricine se apropie de filosofia blagiană simte marea dificultate a acesteia: limbajul în care gîndea și scria Blaga. Termenii acestuia, observa Gheorghe Vlăduțescu, au o valabilitate restrînsă, dar au capacitatea de a "păstra concretul în abstracții", iar dacă sînt scoși din contextul operei, termenii își alterează
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
încărcate de aluziv, dar nu sînt definiții lirice, cum s-a spus. A face aluzie la ceva înseamnă a gîndi prin analogie, ceea ce este o formă de metaforă, cea de-a patra (id est: proporțională), la Aristotel. După cum aceiași termeni blagieni se prevalează de simbol, metaforă și mit, dînd gîndirii filosofului o substanță mitic-simbolică (mitul nu în sens etnologic, ci ca formă de cunoaștere). Se poate astfel descifra în filosofia lui Blaga un așa-numit "adevăr metaforic" (Paul Ricoeur), o relație
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acest lucru trebuie ridicat din nou în conștiința filosofică a timpului"19 (să nu uităm că Blaga scria acest lucru în 1931). Rezultat al unui pact discret (mizăm aici și pe sensul de: discontinuu) cu știința, literatura și teologia, filosofia blagiană este, finalmente, organic legată de înțelegerea dogmei. Într-un context marcat de tensiuni și disensiuni teologice, demersul lui Blaga voia să resemnifice dogma, căreia nu-i conferă de altfel nici o trăsătură religioasă și pe care o va transforma într-o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
căreia nu-i conferă de altfel nici o trăsătură religioasă și pe care o va transforma într-o metodă de gîndire, una ce ne face să nu ne mai întrebăm "de ce?", ci "de ce nu?". O astfel de răsucire semantică a gîndirii blagiene coincidea, prin deceniul cinci al secolului trecut, cu atitudinea nu doar culturală a celor ce alcătuiau, la Sibiu, de-acum cunoscutul Cerc Literar, o grupare în a cărei revistă Blaga avea sa publice primele sale fragmente din Discobolul, subintitulate semnificativ
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
părtași la zvîrcolirile ei"159. Să fie aici cauza fundamentală a apolitismului lui Cioran, așa cum îl explică și Jaudeau, tendința sa manifest-organică160 de a se situa deasupra sau dincolo de evenimente?! Pentru absența ființei, dar și a ființei istorice (în sens blagian), e nevoie astfel de un limbaj care poartă neîncetat și agonic lupta cu prezența: aceasta pare să fie esențialmente nodul gordian al discursului cioranian contaminat involuntar, în Schimbarea la față a României și Histoire et utopie, de orizontul social-politic al
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
D. poate fi analizat ca eșantion perfect de ratare a vocației datorită presiunilor politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile, altminteri reci, artificiale. O neliniște înghețată, cu ceva tonuri de Ioan Alexandru și nostalgii expresionist-rurale: „Aș fi putut să rămân fiu nebun de arcași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
scrie și poeme de alt gen, mai consistente: contemplative, meditative, „de sentiment”, multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
circumscrie în genere satului (tiparul versificației e, de altfel, de sorginte folclorică), iar motivele aparțin unei singure sfere semantice: destrămare, pierdere, trecere. Tonalitatea melancolică, simplitatea și puritatea definesc acest debut, dar poemele nu aduc o notă de originalitate, reluând tipare blagiene (Bacanală, Trebuie să mă întorc): „Dor de sat, fără vârstă ca apa./ Sete de văzduh./ Morile țipând în înserare,/ cucii și caprele,/ [...] Întoarcere cu neputință” (Povestea cu ieri). O notă personală găsește T. în Ierugi (1969), unde, folosindu-se tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
nevoie să întreprindă ceva, să te învețe, să te îndrume, fiindcă simpla lor prezență declanșează un du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-o. A.B.: Disperarea? G.V.: Disperarea face să izbucnească revoluțiile și tot ea le înăbușă până la urmă. A.B. Frica? G.V.: Frica este ceva primar. Rar om îndrăznește să-i râdă în față. A.B.: Veșnicia? G.V.: În celebrul vers blagian "Veșnicia s-a născut la sat" azi lucrurile s-au inversat. Azi satul este locul unde moare veșnicia. A.B.: Fericirea? G.V.: Fericirea este chiar teama de a nu o pierde. A.B.: Norocul? G.V.: Cred în noroc, dar mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a poetei este macedonskiana perihelie. Paralel, evocări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor în lirică și în filosofie, ceea ce confirmă coeziunea operei blagiene. La Octavian Goga, analiza se focalizează în principal pe ipostazele pe care le îmbracă lumina în scrierile acestui poet mesianic. În eseul consacrat liricii lui Aron Cotruș accentul cade numai pe două elemente, pământul și focul, iar ultima secțiune, dedicată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
teoriilor occidentale, ca și teoriile însele, au un referențial slab în realitatea românească; pe de altă parte, realitatea românească este slab sau artificial conceptualizată. Previn de la început pe cititoare și cititori că, deși conceptul le sună dulce-alinător, ca și cel blagian al spațiului mioritic, el are altă încărcătură, deloc flatantă pentru noi. Am plecat, asemenea multora dintre dumneavoastră, de la câteva întrebări care nu pot să nu ne obsedeze. De la întrebări mor(t)ale (cu vorba lui Thomas Nagel): De ce toate încercările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (Autoportret la tinerețe). Poezia reprezintă un act de purificare a ființei, o cale de „înălțare la cer” și, în același timp, o povară, o damnare, o „boală” (metaforă blagiană), care îl scot pe creator din cercul existenței comune, aruncându-l într-o singurătate aspră. De aici, imprecația: „Vers otrăvit, năpârcă, cântă cum ți-ai lipit buzele/ scârboase de buzele mele./ Cuvintele tale roase de râie, năpădite de păduchi,/ curvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288306_a_289635]
-
altfel, i-a și dedicat câteva culegeri de documente biobibliografice) ar fi presupus și o influență a acestuia. Dar nu poate fi depistat în lirica lui G. (nici în cea erotică, nici în cea de meditație) fiorul metafizic specific creației blagiene. Câteva sunt coordonatele poeziei sale, adevărate laitmotive depistabile în mai toate cărțile: credința numai în viața de acum (adică în timp, nu în eternitate), încrederea în harul său, de unde și totala dependență de poezie („Știu, fără poezie aș păli”). Insidios
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
De la o vreme, apelul la divinitate devine obsesiv în expunerile lui, trădând o fatală alunecare în manie religioasă, cu imprevizibile manifestări agresive. Deriva e sesizabilă și în proza, de naive exaltări, Lacul negru, publicată în „Gândirea”. A compus, în duh blagian, și versuri, fără a dovedi cine știe ce chemare spre poezie. La Sburătorul, oricum, ele nu au trezit entuziasm, de unde râca împotriva cenaclului și a lui E. Lovinescu, pe care îl va și ataca sfidător, atrăgându-și sancțiunea maestrului. De prin 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
Groșan, Vintilă Horia, Victor Eftimiu. Publicistica e bogat ilustrată. Lui N. Iorga i se reproduce un articol, Arta populară și arta istorică a românilor, Ion Hodoș face un Scurt istoric asupra presei, Victor V. Moiș încearcă să pătrundă tainele filosofiei blagiene (Lucian Blaga - Diferențialele divine). Sunt prezente și note de călătorie, texte folclorice, dar cel mai bogat și pertinent sector e acela al criticii literare, în care se exersează, cu oarecare talent, Const. Gh. Popescu. Alți cronicari literari: Octavian Ruleanu, Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285196_a_286525]