587 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 710 din 10 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului zborul lui brâncuși în ceruri, visele pierdute-n haos, ana lui manole-n zid, eminesciene plaiuri, lupta lui cu baiazid, cântecele din caval, ciobănașul mioritic, toate au simbolul mitic, blagianul vale -deal, românescul ideal. o coloană infinită peste suflet de român, dorul lui pierdut în doine, ce în suflet ne rămân. luna răsărită-n noapte, peste fildeșul zăpezii, grânele din vară coapte lacuri de argint în codru unde se adapă
COLOANA INFINITĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351688_a_353017]
-
luciul apei fantomatice, altele atât de plângătoare și nostalgice ce merg lesne în frumosul octombrie al toamnei. Dorul de lumină așteptat are prioritate; el poate fi asemuit omului care-și măsoară treptat, melancolia cuvintelor. Toate se alătură netulburate, asemeni stihului blagian, unui spațiu pătrat cu ansamble decorative, miniaturist - pastelate, interțesute de cuvinte simple ce vin în cascade, uimind de cele mai multe ori interesul nostru emoțional . Citind și recitind poezia Elisabetei Iosif, versurile-i te uimește prin autenticitate fiindcă nu sunt standard. Sunt
SEMNELE TIMPULUI DE ELISABETA IOSIF de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351210_a_352539]
-
mitizării încurajează încălcarea moralei creștine.Metaforizarea realității până la mitizare a contribuit la minoritizarea spațiului rural ducând, astfel, la încremenirea în arhaic și educarea mentalității eschivării și neacceptării adevărului, cât de crud ar fi.” Veșnicia s-a născut la sat”expresia blagiană nu este o afirmație pozitivă, este un adevăr crut,o constatare,din păcate.a unei realități din mediul rural,valabilă și astăzi.Dacă ”se mai trăiește, astăzi, în evul mediu ”(“Ziarele”). Este o vină și a promovării unei astfel de
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356783_a_358112]
-
pare spectaculos acest Poet care, atunci când "se ridică de la masa de scris, da cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizica, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atat de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
vorba de ... „taina scrisului”? Scriitorul are un loc al său, în care creația se desăvârșește, o „încăpere” secretă, ca și cea a alchimistului. E spațiul imaginarului, „cel mereu viu al ideii”, cum spunea Mircea Eliade, rostind, la un moment dat blagian „sporesc a lumii taină fiind mereu sedus de ea” (Vasile Nicolescu). Ne îmbogățim viața cu ceea ce facem, cu ceea ce dăruim. De aceea, cu trecerea anilor adăugăm biografiei noastre lucruri noi iar existenței alte sensuri. Viața noastră este uneori un fel
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
LUCIAN BLAGA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de AL:FLORIN ȚENE "Complexul lui Empedocle" în poezia lui Lucian Blaga Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect" folosit în potolirea simțurilor și desfătare
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
un oarecare "obiect" folosit în potolirea simțurilor și desfătare, ca în silogismul misoginilor medievali. Poetul, lipsit de identitate civică, atribuie femeii nu scheme decorative și abstracțiuni, ci "identități corporale captivante și spirituale" (Z. Cârlugea, "Poezia lui Lucian Blaga", 1995). Erosul blagian nu apare niciodată ca pasiune erotică. În adâncurile arderii ekstazis-ului, intereferența logoseros ne dezvăluie un minim necesar de conștiință, sublimată nu în asimilarea hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
fi comparată cu "Melancolia" argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie mai aparte: se caută "umbra genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului "Complexul lui Empedocle"în poezia lui Lucian Blaga Eseu de Al.Florin ȚENE Menținându-se aproape permanent în același registru impersonal, erosul blagian sugerează, alături de o existență de-o clipă, coabitarea frenetică în ansamblul lanțului ființei. La acesta, femeia nu e o închipuire, ca la Dante, nu e o donna angelicato, așa cum nu este un oarecare "obiect"folosit în potolirea simțurilor și desfătare
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
un oarecare "obiect"folosit în potolirea simțurilor și desfătare, ca în silogismul misoginilor medievali. Poetul, lipsit de identitate civică, atribuie femeii nu scheme decorative și abstracțiuni, ci "identități corporale captivante și spirituale"(Z. Cârlugea, "Poezia lui Lucian Blaga", 1995). Erosul blagian nu apare niciodată ca pasiune erotică. În adâncurile arderii ekstazis-ului, intereferența logoseros ne dezvăluie un minim necesar de conștiință, sublimată nu în asimilarea hedonistă a păcatului originar. Spre individualizarea emoției năzuie poetul, dar prin aceasta nu mai puțin spre neantizarea
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
fi comparată cu "Melancolia"argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie mai aparte: se caută "umbra genelor pe un obraz", prin "geografia răsăritenelor și apusenelor/ basme". Femeile, la Lucian Blaga, sunt de o transparență fragedă, "tremur în palme răsfrânt": "Le slăvesc și le cânt/ pentru sfârșitul de drum
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
nu numai prin imaginea firului de păianjen, ci și prin simbolistică și ideea morții. Doar că la Teodor Dume, moartea este „intrarea într-un alt anotimp”. Versurile se scufundă într-o boală fără leac, apropiată de cea a „cântăreților bolnavi” blagieni. Impresia aceasta este dată nu numai de monotonia limbajului, ci și de acutizarea unor stări care oscilează între vina tragică și expierea prin spovedania lirică. Dar autorul nu merge niciodată până la sfâșierea lăuntrică, fiindcă totdeauna apar niște repere (Dumnezeu, tata
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
multe privințe tendințelor postmodernismului, care propune o nouă narativitate, discontinuă, fragmentară, imprecisă, ambiguă, dacă ne referim mai ales la strania poveste de iubire a protagonistei. Acțiunea romanului este purtată pe două planuri, unul al realității fanice, ca să folosim un termen blagian, evocată fiind, așa cum se arată tuturor, fără să se respecte o riguroasă linearitate, biografia personajului principal, naratoarea la persoana I, de la vârsta când, asemenea Lizucăi lui Sadoveanu, pornește pe cont propriu să exploreze lumea, până la desăvârșita sa maturizare și consacrare
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
1964 din 17 mai 2016 Toate Articolele Autorului Era inevitabil ca bogăția spirituală a actorului Emil Sauciuc, veteran al teatrului Regina Maria din Oradea, să nu-și fi investit caratele și în poezie, „provizia” subtilă a sufletului căutător (în accepție blagiană) și harnic tălmăcitor de mistere. Emil Sauciuc trudește suav la sporirea corolei de minuni a lumii cu propria-i lumină. Cine îi cunoaște marile interioare a descoperit, fie și fragmentar, eruditele profunzimi sufletești ale acestui actor-regizor vechi împătimit al scenei
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși, ninge,/ ninge cu sori/ peste sufletul meu” (Poezia „Șah la rege”). Este o lumină creștină în acestă poezie cu iz blagian, amintind întrucâtva de „Poemele luminii”. Însăși poemul e „mut ca o lebădă”, însă, sub masca acestei aparențe, el este suculent, plin de viață. În el se aud „Pașii Profetului”. „Marea trecere” ne aparține și aparține lumii cogniscibile. Semnul de întrebare
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Șoptireanși Ioan Nemeș. Punctul central al manifestării l-a constituit medalionul literar închinat lui Lucian Blaga de către prof. Vasile Sfârlea.După o bine documentată prezentare a personalității și activității poetului și filosofului expresionist, a lecturat câteva creații din opera poetică blagiană. I s-a alăturat Emil Tătar, recitând câteva poeme adecvate anotimpului. Al. Florin Țene a făcut câteva completări la portretul lui Blaga, citând dintr-un volum semnat de un student al aceluia, Gheorghe Pavelescu, lucrare apărută cu un deceniu în
ZVON DE PRIMĂVARĂ LA CENACLUL VASILE SAV-CLUJ-NAPOCA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353573_a_354902]
-
omului. Mai mult decât atât, pentru definirea mai completă a istoriei, Lucian Blaga face din ea expresia destinului sisific al existenței umane: „veșnic mutilată, redusă, frânată sau chiar anihilată prin preschimbarea transcendentă, stilistică a Marelui Anonim”. Principala caracteristică a modului blagian de a concepe existența ar fi misterul, ca element fundamental al existenței generate de Marele Anonim, care lucrează în viață și dincolo de viață, omul încercând mereu, dar zadarnic, să reveleze misterul prin plăsmuirile culturii. Nemulțumindu-l teoriile cunoașterii - teorii ale
REVERSIBIL SAU IREVERSIBIL? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354130_a_355459]
-
locul pe unde trecuse eroic tabăra pandurilor Vladimirescului însetat de dreptate” (pag. 10) Paradisul, satul în care s-a născut Veșnicia - după cum spunea Blaga, așa cum îl știe, îl simte și îl gândește copilul Ilie Dobre , este, asociindu-i tot lirismul blagian, un „Paradis în destrămare” (L.Blaga- „Lauda somnului”, 1929) Intr-o noapte târzie de septembrie, Cucu Nae, „cu domiciliul stabil în comuna Mușetești, satul Viezureni, județul Simnic, 29 de ani, studii -zece clase, căsătorit, cu doi copii minori, fără ocupație
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
și ultima lui muză a început la Salonul Hunedorean al Cărții de la Deva, din 9 octombrie a.c., ca la Sibiu el să fie lansat la Biblioteca județeană Astra. După prezentarea noii cărți, actrița Gabriela Neagu a recitat versuri din poezia blagiană inspirată de Elena Daniello. Vorbind despre Radu Stanca - profil spiritual, volum editat de Marin Diaconu și Anca Sîrghie (Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2015), prof. univ. dr. Mircea Braga a evocat personalitatea dramaturgului, aducând în prezent momente trăite
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
că îi purta”, cum afirmă Anca Sîrghie. În afirmația „Doamna aceasta firavă m-a surprins” (p. 13) am descoperit și acel primus movens din care avea să se nască un film documentar și apoi această carte, ce va completa exegeza blagiană cu unele date importante. Neîndoios, cu mult înainte de a scrie, autoarea avea cunoștință de cele cinci muze ale poetului, de iubirile lui. Autoarea nu-și propune să prezinte un crâmpei de viață romanțat al Elenei Daniello și al lui Lucian
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
mă fascina mereu cu alte amintiri. Fiecare dintre reîntâlnirile noastre se transformă într-un dialog special, care dădea o vrajă aparte serilor acelea de iulie, când ea retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
comunismul și securitatea și-au pus pecetea. Închei prin a afirma că Elena Daniello se profilează în paginile cărții ca o adevărată arhivă, încă una vibrând de viață, prin toate întâmplările inedite narate, în plus ea tezaurizând documentele și manuscrisele blagiene pe care i le-a prezentat și pus la dispozitie Ancăi Sîrghie. Faptul că dialogul acesta în trepte se cere așezat sub pecetea unei înalte împliniri o dovedește gândul formulat de ultima muză a lui Lucian Blaga la capătul confesiunii
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
ipostază creatoare își asumă valențele timpului și spațiului, subordonate în totalitatea jocului ca mod de a fi precum sugerează titlul volumului:” Anotimpul jocului “ încorporând în singularul simbolic toate anotimpurile. Identificată jocului creator și trăitor vârsta celor mici amintește de aforismul blagian; din poemul “Trei fete “: “Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul “. Autoarea volumului de față deține rara calitate de a se proiecta în dimensiunea spiritual a inocenței, de a trăi efectiv în lumea atât de expresiv surprinsă de genul
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
toată frumusețea și valoarea ei. „Rădăcinile de foc” ale poeziei vierene se află în lirica populară, urcă prin sensibilitatea romantic eminesciană, lovesc tangențial mesianismul lui O. Goga și al Magdei Isanos, pentru a se topi în leagănul misterios al naturii blagiene. Asocierile inedite ale limbajului, expresivitatea și reflexivitatea, îl apropie pe Grigore Vieru de neomodernismul stănescian, prin forța concretizării abstractului: „Acoperit de vorbe / Ca de sudoare-un bour, / El ară în tăcere / Și ține-n gură un nour” (Poetul). Autoarea scoate
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
nicio legătură cu titlurile pompoase europene de capitală europeană culturală a orașului, ce au devenit mai mult o metodă de sifonat banii publici decât de promovare și încurajare a noii mișcări poetice clujene ce oferă o excelență specifică Clujului perioadei blagiene. Așteptăm și pe alți poeți clujeni să se alăture: Adrian Bumb, Dorin Crișan, Dumitru Cerna, Marius Țion sau Daniel Moșoiu. În întâlnirea istorico-literară, aș putea spune, de la Hotel Seven filozoful Constantin Barbu, care a coordonat proiectul „Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir
ICR SAU SERVICIUL SECRET DE LITERATURĂ EXTERNĂ ? de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340401_a_341730]