709 matches
-
făcut mare în lumea asta, prin femei ca mine s-a făcut. Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile. Eu îți dau dragostea și toate bucuriile, fără nici o obligație, fiindcă tu știi că sunt curtezană, și-ți îngădui, fără blam, să mă plantezi oricând. Nu fi prost! Înțeleg stima ta pentru Otilia, iubește-o, slăvește-o, asta e cu totul altceva. Ești doar medicinist! De ce să fii absurd, să arunci bucuriile pe care ți le dau eu, pentru că iubești pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmi iese emoționată înainte, îmi sare înfierbîntată de gât și îmi spune: "Vino cu mine să privim luna din versurile unor tipi care fac probleme Partidului!..." - Vagoane de Conferințe pe țară încheiate cu rezoluții, excluderi din Partid sau voturi de blam!! Bravo! Dacă vrei să spunem împreună o rugăciune de la coadă spre cap, să te mai liniștești, îmi faci un semn! - ...Mă remorchează de-o mânecă și ne pitim, c-o pătură în cap, chiar în sala de la etajul întîi unde
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
naționale". La ce bun, deci, să te căznești, irosindu-ți forțe și timp, să închei un tratat care ridică de la bun început întrebarea întrebărilor: qui bono, cui prodest?!, pentru că, nu-i așa, nimeni nu-și poate nega, fără a atrage blamul istoriei, propriul certificat de naștere, care este și rămâne documentul adoptat în condițiile acelei zile fierbinți și memorabile din 27 august. P.S. Jocul copilăros și descalificant cu declararea persona non grata a celor doi diplomați ai Ambasadei României de la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a merge la plimbare). Tipuri de fugă: a) fuga de la scoală se întâmplă atunci când: * Copilul nu face față cerințelor școlii (nivelul intelectual al copilului nu se ridică la pretențiile școlii, sau are un defect de sănătate somatică, ceea ce îi atrage blamul colegilor), și datorită sentimentului de insucces caută alt mediu unde se simte valoros. * Caracterul necorespunzător al pedagogilor față de copilul cu suferințe psihice sau senzoriale, agresivitatea colectivului din care face parte. * Atitudinea părinților față de școală (devalorizarea importanței școlii sau nemulțumirea continuă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
exemplar în parte, la fel, ea nu izbutește, luând chipul libertății, să se distribuie în același grad în fiecare individ uman. Excelența unui destin sau mediocritatea lui, măreția sau nimicnicia nu pot de aceea să stea sub merit sau sub blam, ci numai sub generozitatea sau inclemența cu care natura s-a distribuit, ca libertate, în om. Tocmai pentru că potențialul dinamic al fiecărei vieți cade în afara alegerii noastre, noi nu avem același elan al depășirii și aceeași intuiție a posibilului, nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceiași, cum de se face că astăzi ne faceplăcere un anumit lucru, cu totul deosebit de cel care ne delecta ieri? Cum de se Întâmplă că lucruri atât de diferite Între ele reușesc să ne stârnească dragoste sau ură, admirație sau blam? De ce oare folosim noi, oamenii, mereu alte cuvinte și avem mereu alte sentimente? (E) De ce oare aspectul, figura și gândirea noastră nu rămân niciodată la fel? Nu este cu putință să trecem prin stadii diferite fără să se producă schimbări
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
cu cei din Eretria din Magnesia care i-au oferit Zeului premițiile populației În semn că el este acela care le hărăzește recoltele În calitate de părinte, de protector și de prieten al oamenilor șphilanthroposț. Dar, În schimb, dau un vot de blam megarienilor care au rămas aproape singurii din categoria acelora care-l reprezintă pe Zeu cu lancea sub braț, așa cum au făcut-o după victoria lor asupra atenienilor care ocupau cetatea lor după războaiele medice și pe care i-au alungat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
prin neplata pensiilor, a făcut să sufere și să moară de foame sute și mii de bătrâni, are acum bani să sponsorizeze ficțiunile mitologice ale lui Ion Druță. Iar ex-prim-ministrul Andrei Sangheli, alungat din post printr-un strivitor vot de blam al populației, va fi, alături de prozator, principalul artizan al acestor construcții de cult mistagogic și religios, la care basarabenii, atâția câți vor mai rămâne în viață, vor veni să se reculeagă. În presa de la Chișinău s-a strecurat ideea că
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Cea mai spectaculoasă modificare pe care a promovat-o a fost de natură discursivă. La doar câteva zile după prăbușirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, elogiul necondiționat al regimului dispărea fără urmă din școli. În locul său se instala, la fel de acaparator, un blam total, extins asupra întregii perioade comuniste. De altfel, dincolo de nevoia unei negări în bloc, a existat și o senzație acută de neputință 2. Domina convingerea că această perioadă nu a fost studiată de istorici "în mod obiectiv", pe de o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
statul român de reproșurile celor care susținuseră că se "duce în Transilvania o acțiune violentă de desnaționalizare prin școală". Astfel își câștigase, printre reclamanții unguri, o faimă de "naționalist șovin" și una exact contrară printre compatrioții săi68. Această ambivalență a blamului explică foarte bine limitele politicilor identitare la nivel internațional, mai ales când ele sunt aplicate în cazul unor conflicte regionale și redistribuiri teritoriale de amploare. Efectul unor astfel de preocupări nu a fost pe măsura generoaselor intenții, neputându-se stopa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
categoric mai importantă decât în manualul de școală primară. Dar nu Ștefan a fost, în realitate, vizat în acest decupaj, ci "puterea centrală", în jurul căreia "clasele sociale" se grupau din motive uneori patriotice. Marea boierime, de pildă, obiect principal al blamului istoric postbelic, a fost amintită doar ca antiteză pentru "boierimea mică, orășenimea, țărănimea liberă". Domeniul și sfatul domnesc erau însă invocate ca instrumente utile puterii, precedând dezvoltarea cetăților, a comerțului, a orașelor și a țării în general 83. "Politica externă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și mai vehiculată a povestirilor despre comunism. Mai ales încadrările în tipologia generală a fenomenului, de genul decupajelor cronologice, sunt cele mai expuse la simplificări consensuale. În toate narațiunile de uz didactic citate, tonul evocării perioadei comuniste este unul de blam, mergând de la dorința unei revanșe istorice până la acuzarea directă a vinovaților. Micile pete luminoase strecurate uneori în aprecierile legate de "realizările" regimului (de exemplu, nivelul de viață mai bun decât acela din timpul povestirii) nu reușesc să schimbe această impresie
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și ierarhia, acestor "inamici". Astăzi, în timp ce administrațiile locale din multe orașe, indiferent de culoarea politică, duc la îndeplinire "planuri pentru nomazi", ce sunt primite cu satisfacție de către instituții, eticheta de țigan sau rrom rezultă ca fiind pe primul loc în blamul social. Iar pe locul doi este acela de român. Cu toate acestea, doar în urmă cu patruzeci de ani (un trecut nu foarte îndepărtat în raport cu istoria națională), la festivalul din Sanremo din anul 1967, triumfa cântecul "Zingara" (Țiganca n.tr
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
pretențioase deoarece atâta timp cât în imaginarul social figura țiganului/țigăncii conservă elemente pozitive opera de criminalizare a acestora întâlnește o rezistență. Astăzi, această operă se poate desfășura nestingherit deoarece acele reprezentări în cheie magico-romantică au dispărut cu desăvârșire. Ceea ce menține primatul blamului social la adresa țiganilor este fenomenul alungării acestora din taberele în care aceștia trăiesc. Însă, așa cum acest primat al blamului social era deținut anterior de români, nu este exclus ca apariția unei alte comunități să îl preia. Magrebienii au deținut la
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
rezistență. Astăzi, această operă se poate desfășura nestingherit deoarece acele reprezentări în cheie magico-romantică au dispărut cu desăvârșire. Ceea ce menține primatul blamului social la adresa țiganilor este fenomenul alungării acestora din taberele în care aceștia trăiesc. Însă, așa cum acest primat al blamului social era deținut anterior de români, nu este exclus ca apariția unei alte comunități să îl preia. Magrebienii au deținut la rândul lor acest primat în trecut, în perioada în care imigrația străină era mai redusă și mult mai omogenă
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
datoria. LEAR: Cum așa? REGAN: Nu pot gîndi că ea cît de puțin Să-și fi lăsat din datorii. Dacă, cumva, A mai pus frîu dezmățului suitei, E c-un așa temei și trainic scop, C-o spală de-orice blam. LEAR: Blestem asupră-i! REGAN: O, sire, esti bătrîn. Natura-n ține stă în pragul chiar Mărginii ei. Ai trebui condus De-o judecată ce-ți discerne starea Mai bine ca tu însuți. Deci, te rog La sora noastră să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
răutatea-i. GLOUCESTER: Ce, e mort? EDGAR: Stai jos, tăicuța, odihnește-te. Să văd în buzunar: scrisorile-acelea-mi Pot fi prieteni. Mort e. -Mi pare rau Doar că n-avu alt gîde. Să vedem. Dă-mi voie, ceară; nu-mi dați blam, maniere: Taină dușmanului s-o știm, le rupem inimi; Hîrtiile e mai îngăduit. (Citește scrisoarea) "Adu-ți aminte jurămintele noastre. Ai multe prilejuri de a scăpa de el; dacă nu-ți lipsește voința, timpul și locul îți vor fi oferite
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cel puțin prin implicațiile pe care le au atât online, cât și offline. De exemplu, vizitarea unui spațiu sacru pe Internet poate ajuta la întărirea angajamentului față de o anumită identitate religioasă sau poate fi o explorare, lipsită de riscuri sau blam social, a unei alte religii (Bittarello, 2009). Mai mult chiar, descrierea Internetului ca spațiu sacru implică faptul că acesta are abilitatea de a modifica înțelegerea comună a spiritualității, în măsura în care unele practici, obiceiuri și semnificații sunt transferate în această dimensiune (Campbell
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ei căutau să-i ajute pe studenții în care vedeau speranțe sau istețime. Nu era deci o lume total neagră. Am avut și momente în care eram amenințat să fiu dat afară din universitate și am primit nu știu ce vot de blam cu avertisment și chestii de felul ăsta, dar am avut, pe de altă parte, și bucuria să văd oameni pe care-i stiM-am foarte mult, profesori care mă luau în serios și căutau să mă încurajeze. Deci acest raport
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de lemn", cenzura își pierde din putere, pe toate palierele și în toate formele, în fața literaturii subversive în care predomină aluzia, ermetismul, simbolul. Forma artistică, procedeele întortocheate de realizare a sintaxei, uzitarea excesivă a metaforei sunt mijloace de a evita blamul sistemului, sunt forme ale evaziunii. Cum nu dețin instrumente pentru așa ceva, cenzorii taie la întâmplare, arătându-și slăbiciunile. "E lesne de admis, înainte de orice, că, în condițiile cenzurii interne, când o mulțime de lucruri trebuiau tăcute sau numai sugerate, existența
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și apărătorii săi ripostează, numind procedeul folosit colaj. Consiliul Uniunii Scriitorilor dezaprobă în plenara din 21 februarie 1979 procedeul folosit, criticii reacționează în conformitate, iar Eugen Barbu folosește drept argument, în apărarea sa, ideea că scriitorii semnatari ai votului de blam sunt un fel de agenți ai Europei Libere. Monica Lovinescu găsește această versiune ca fiind măgulitoare, deoarece presupune că scriitorii din România acționează conform hotărârii lor. Acestei idei, autoarea adaugă sarcastic: "Teza lui Eugen Barbu nu s-ar justifica decât
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
securitate/ securizare. Din perspectiva ultimei funcții,grupul oferă copilului posibilitatea sau șansa de a fi el Însuși, fără inhibiții păgubitoare și stresante. - În grup, copilul Își reprimă anumite manifestări / conduite, mai ales pe cele care pot fi ținta ironiilor sau blamului și Își impune conformarea la normele grupului, la exigențele celorlalți. Cu alte cuvinte, grupul reglementează relațiile interindividuale prin aprobarea / dezaprobarea mutuală. - Trăind alături și Împreună cu alte persoane, stabilind raporturi interpersonale, copilul descoperă imginea altora despre el Însuși; are ocazia să
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
colaboratori. Câtă dreptate avea Pestalozzi când afirma: spre a crește oameni, înainte de orice știință și orice metodă, trebuie să ai inimă. Experiența didactică a demonstrat că lauda și încurajarea copiilor (întăririle pozitive), sunt incomparabil mai eficiente în educație decât ocara, blamul sau corecția fizică. Și dresorul de animale de la circ, după o evoluție reușită a acestora în arenă, le recompensează cu o mângâiere, o bomboană sau o bucățică de zahăr. Distanța spațială dintre catedră și bănci nu trebuie să devină o
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
statutul și prestigiul nostru social). Referitor la posibilitatea subiectului de a găsi noi modalități de echilibrare, H.H. Kendler evidențiază câteva din formele de reacție adoptate de subiect la „situația de frustrare”: a) „agresiunea” în diverse forme: de la atacul fizic, la blam; b) „apatia”, care exprimă indiferența externă față de ambianță, produsă atunci când frustrația este atât de puternică încât depășește limitele de rezistență ale subiectului; c) „raționalizarea”, prin care se găsesc pretexte justificative, aparent logice; d) „fantezia” sau „reveria” (mai ușor se poate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și străbunii lui au supraviețuit. Toate aceste recunoașteri în ceilalți creează la Cioran o acută criză de identitate. Cum să se raporteze la străbuni? Cum să se raporteze la sine însuși? Sclavi, umili, timorați, așa cum este el însuși, strămoșii merită blamul lui Cioran, care s-ar dori altul. Până la urmă, însă, neputând fi altul, Cioran coboară cu voluptate în negativitate. Imaginea celuilalt, a celui ipotetic, visat, continuă să existe, însă, ca într-o oglindă. Iată: „Orice om vrea să fie altul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]