2,555 matches
-
până la mine, care am fost sclavul lui, care i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul, care i l-am împroșcat cu venin lui Al-Walid, care mă rog zi și noapte să pier sfâșiat de ciumă, de fiare, de oamenii lui, de oamenii mei, ce-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
e milă de o femeie în etate, care face și ea cât poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi gândit așa și ar fi respectat-o. Și tot așa, încât Gigi Pătrunjel își blestemase ziua când a venit pe lume: și îi venea să-i dea și cheile lui proprii, să o mute la el în casă, în pat, sub aceeași plapumă, numai să tacă. Mătușa Pamela însă uitase desăvârșit toate cele întâmplate și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
L-am însoțit. Vizita odată terminată, dl. Jules Simon a coborît în grădină. Căldura era mare. Parisul părea gol. În depărtare, tunurile se auzeau bubuind. După ce am făcut câțiva pași, nu m-am putut împiedica să rup liniștea și să blestem această groaznică luptă care îi punea pe francezi unul împotriva altuia, în timp ce armata germană încă mai ocupa Saint-Denis-ul. "Sunteți tânăr, mi-a spus atunci Jules Simon. Nu există războaie mai justificate de rațiune decât războiul civil și cel religios". De
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
căci sunt menit să distrug tot ce iubesc! Un gest greșit, un cuvânt, o atitudine nepotrivită și tot ce construiesc se prăbușește, ca un castel de nisip luat de valul mării. Iar eu greșesc atât de des, iubita mea. Sunt blestemat să distrug cu acest caracter tot ce clădește iubirea. Nu mă iubi, vei suferi prea mult!” Buzele lui tremurânde le atinseră pe ale ei, ezitând o clipă. O lacrimă se ivi printre pleoapele închise umezind genele, prelingându-se apoi pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iubire, să iubim cât încă nu ne-a secat izvorul lacrimilor.. Spune poetul că veșnicia s-a născut la sat. Cei care nu se nasc la țară ar trebui să se roage pentru a se mai naște o dată... Nu-ți blestema soarta că te blestemi pe tine și nu te alegi cu nimic! Să ne-aducem aminte de cei care credeau că e bine să ne bucurăm de fiecare clipă ca și când ar fi clipa de pe urmă!... Arme și... arme: a copilului
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
încă nu ne-a secat izvorul lacrimilor.. Spune poetul că veșnicia s-a născut la sat. Cei care nu se nasc la țară ar trebui să se roage pentru a se mai naște o dată... Nu-ți blestema soarta că te blestemi pe tine și nu te alegi cu nimic! Să ne-aducem aminte de cei care credeau că e bine să ne bucurăm de fiecare clipă ca și când ar fi clipa de pe urmă!... Arme și... arme: a copilului plânsul, al femeii țipătul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Fulgencio? Va fi începutul vânei. Auzind copilul într-o zi pe doică că îl acuză de o ticăloșie, exclamă: Asta o vei fi visat! * Se aprinde din nou Materia, de uimirea Formei, pe care a nesocotit-o un timp. Și blestemă, o dată în plus, instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu? Du-te, du-te! exclamă Apolodoro într-o zi ce grasă s-a făcut mama
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sau cea a Labdacizilor (familia lui Oedipă sunt exemplare pentru aceste descendențe marcate de greșeală. Atreu comite greșeala de a da fratelui său Tieste să-și mănânce copiii, pentru a se răzbuna pe soția sa, îndrăgostită de Tieste, care își blestemă fratele, blestem cu consecințe grave în generația următoare. Astfel, personajul tragic este în același timp vinovat și inocent, autor și victimă a propriei sale nenorociri. Provocarea pe care omul o lansează zeilor pune în discuție noțiunea de fatalitate, asociată tragicului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
jale se întrupează Electra de Eugene O`Neill Din jale se întrupează Electra este una dintre cele mai bune opere ale scriitorului american și o interesantă actualizare a teatrului antic grecesc, mai exact a tragediei Electrei, cea sortită să și blesteme nenorocul și să-și jelească morții. Ca și trilogia lui Eschil, Orestia, în trilogia lui O`Neill 2 (alcătuită din piesele Întoarcerea acasă, Prigoniții și Stafiileă este reluată problematica destinului implacabil care planează asupra unei familii (la Eschil, familia Atrizilor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Toate acestea fără a mai face vorbire despre proveniența unora dintre aceste mașini, de regulă și de preferință, înmatriculate în alte țări. Dimineața devreme, ne îndreptăm spre locul de muncă cu gândul la ziua de salariu. Fiecare cu gândul său, blestemăm, ne rugăm sau le amestecăm pe amândouă și ajungem la serviciu. Aici, tăvălugul nemilos al unei noi zile de muncă ne prinde în angrenajul său și ne scuipă afară după câteva ore de muncă, pentru ca, în următoarea zi, să o
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
asupra lui Abel, fratele său, și l-a omorât.” (Facerea 4, 8). În clipa imediat următoare, Domnul Dumnezeu a dat pedeapsa: “Și a zis Domnul: “Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ.” (Facerea 4, 10-12
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
spera să moară de inimă, dar nu la apariția acelei creaturi, ci așa, deodată... „Doamne Isuse Cristoase, de ce m-ai adus aici?“ se întreba, cu trupul străbătut de o spaimă groasă. Cuvintele îi jucau singure în cap și Celebi își blestemă apucăturile de literat care-l făceau să-și gândească până și groaza în cuvinte. Ar fi dorit spaima cabrată a cailor, ar fi vrut să urle, sfâșiindu-și plămânii și exorcizând tot pământul cu răcnetul său. Pași înceți îi veneau
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
urmat Shaganè, cel mai adesea ospitalitatea nu e o plăcere, ci o corvoadă. — Sunt o corvoadă pentru tine? — Iar manipulezi, a zâmbit. Sunt ospitalieră cu tine pentru că mă plătești. Mă rog, nu te plătesc eu, te plătesc flamanzii, care mă blestemă acum printre dinți. Călătoria era o catastrofă din toate privințele: și profesional, și afectiv, și financiar. La Bruxelles mă părăsise o ziaristă belgiană, o scoopette măiastră în jocuri erotice în care trebuia obligatoriu, după mintea ei, să te ungi cu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
se ducă? Cine avea să ia În seamă o bătrână săracă? Unde avea să doarmă? Ce avea să mănânce? Ajunsese pe drumuri la bătrânețe. Și doar din vina fiului ei Ion care a mâncat tot ce ea pregătise . Atunci Își blestemă fiul, fiul pe care-l iubise mai ult ca pe sine: să trăiască prin locuri ascunse, singur, să fie alungat ca și ea, toată viața, să naibe parte de liniște nici noaptea. Să Îndure ploile și viscolul și să rabde
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
sănătos și zdravăn , alta - să fie Înțelept, altasă fie priceput În toate cele. Ultima ursitoare, pe care nu o chemaseră la botez, căci era prea bătrână și stătea prea departe, În celălalt capăt al lumii, i-a ursit să fie blestemat de mama lui chiar În ziua Însurătorii. Anii treceau, Alun creștea și creștea și se făcea tot mai frumos, tot mai voinic, tot mai Înțelept și tot mai priceput În toate cele.Toată lumea se mândrea cu fecioarul, dar cel mai
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
după ce citi Scrisoarea, și negăsind cantitatea de Smochine corespunzătoare cu ce se spunea acolo, îl învinui pe Sclav că le-a mâncat, făcându-l să afle ceea ce Scrisoarea spunea împotriva lui. Însă Indianul (în pofida acestei dovezi) negă cu nevinovăție Faptul, blestemând Hârtia, ca pe o Martoră falsă și mincinoasă. După câtva timp, fiind el din nou trimis cu o altă asemenea Povară, precum și cu o Scrisoare care spunea Numărul exact de Smochine ce trebuiau să fie predate, el însuși, potrivit Obiceiului
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
mai vag evenimentele și trăirile emoționale ale scenelor de spectacol - au și ele același regim. Citez din scena 2, cea a morții ca paroxism al transei: Nu știu moarte ce să fac Încă nu ți-o fost vremea Să te blestem ori să tac Să te-amesteci cu tina; Mănânce-te focu' moarte Încă nu ți-o fost gându' Mult ești tu fără dreptate. Să te-amesteci cu lutu'. și din scena 11, cea care deploră potrivnicia sorții: Și-așa-mi
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
nebunia ei făcea parte dintr-o altă specie, era altceva, aparținea unui alt resort al naturii. Pornirea era s-o lovească, s-o rețină cu brutalitate, de unde își aroga însă privilegiul de a fi stăpân, proprietar, pe care altădată îl blestemase? Situația confirma că nu era altfel ca alții. Un mister care nu putea fi dezlegat cu ajutorul credinței, al ideologiei. Ce era apoi evadarea lor din singurătate, în comuniune neegoistă între doi indivizi ce doresc să depășească înjosirea animalului? Fusese convins
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să nu-mi curgă-n blid" (Amintirea poetului). Avem a face astfel cu un final de ciclu. Satul idilic al lui Alecsandri, satul elegiac al sămănătoriștilor, satul metafizic al lui Blaga
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
fac" D.P.: Dar n-ai fost tentată niciodată să renunți la scris, fie și temporar? M.P.: Cred că eram pe clasa a doua sau a treia, când am început să visez să devin scriitor și, recunosc, de multe ori am blestemat "meseria" asta, nu pot să-i zic astfel, deși nu e o meserie, e un dar, însă nu, niciodată n-am zis că o să mă opresc sau că am să încetez, că n-am să mai scriu. Nu, nu. Păi
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a dezadaptaților proveniți
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
mulțumesc să reproduc doar patru din ele, revelatoare și pentru celelalte. Așadar: "Măria Ta pe vremuri poetul plânsu-mi-s-a că de la Vatra Dornii a podidit omida și ca străin în țară-i din Mare până-n Tisa, sta, sărăcind, Românul și-și blestema obida... Dar Tatăl Tău, cu spada pe măguri românești, a însorit meleagul unde muriră Sciții, și Te-a lăsat pe Tine să ni-l voevodești, voivod al trudei noastre și al plaiului Mioriții. ..................................................................... Ni Te-a lăsat pe Tine: arc
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
Bunicii noștri acordau importanță fiecărui cuvânt pe care îl scoteau pe gură... erau mânuitori genuini ai metaforelor existenței". Nu degeaba, scrie Carmen Firan, în credința populară "cuvintele puteau îndupleca zeii, aduce ploaia, lega și deslega spiritele de energii ascunse, crea blesteme dar și miracole tămăduitoare, puteau schimba destinul ori împăca și ierta sufletul după moarte". Dacă realitatea e creată de oameni, dacă "trăim ceea ce reușim să înțelegem", metafora vindecătoare ne poate pune în acord cu noi înșine, "deschizând canalele comunicării autentice
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
o catastrofă să fiu reales și să am un Consiliu Județean ostil din nou. Ar fi trebuit ca județul Iași să mai fie încă patru ani sabotat de proprii consilieri județeni, ostili Președintelui. În paranteză fie spus, Iașul parcă este blestemat, din nou Consiliul este ostil Președintelui. Alianța USL s-a dovedit o imensă păcăleală a electoratului, care acum este complet derutat. O motivație în plus a fost trecerea familiei mele printr-o perioadă nefastă în ce privește sănătatea. Mă bucur că am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
pascalian - iar Divinul, așa cum se cuvine, nu poate să nu-și țină promisiunile. Numai că inconvenientul de a se vedea confirmat deja de moartea pasivă în care subzistă face ca ratatul să nu mai viseze la o altă viață, element blestemat pentru el. Vitrina celestă nu-l mai interesează - de unde resurse pentru a mai înșfăca și pandantivul beatitudinii? * Înfrângerea morții ne va îndepărta definitiv de divin. Visăm, de fapt, la o destrăbălare îndreptățită cu divinitatea. * Orgoliul puterii este sublim precum obediența
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]