351 matches
-
democrația și socialiștii câștigând teren în viața politica, nu numai în România, ci și în țări occidentale, ca Franța și Spania. Să nu uităm, ascensiunea partidelor de stânga din Franța, care vor impune în 1934, ca prim - ministru pe Léon Blum, care va elabora împreună cu guvernul pe care l-a condus, un pachet de legi de protecție socială. În România, lucurile stăteau altfel, începutul anului 1933, găsind muncitorimea și forțele politice, care- i apărau interesele, într-o situație critică. Curbele de
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
restul filei, fuseseră trecute numele „bieților” demisionari, care vor fi semnat hârtia cu lacrimi grele în ochi. Iată-i: „Rabin B. Halpert; Avocat Ghido Schaffer; Osias Segal; Sneer Solomon; Leizer Goldstein; Samy Haberman; Pincu Marcovici; David Schechter; Milu Moscovici; Izu Blum; Rabin Isac Halpern; Simon Hahamu; A. Bumbăcaru; Dr. S. Enciu; Av. Iulius Kremer; Ihil Ițic; Aron Goldenberg; Haim Căldăraru; Ilie Weiss; Isac Iosub; Ilie Haimovici; Iancu Schapira; Max Leibovici și Carol Aron”. t. Evreimea vasluiană și alegerile din martie, 1948
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
CDE-ul s-a organizat exemplar pentru atingerea scopului final, punându-și la treabă „resoartele” de toate felurile. Astfel, „resortul organizatoric pentru campania electorală” s-a întărit cu un număr de tovarăși devotați cauzei, după cum urmează: „Dentist B. Stumer, Anuța Blum, Amalia Raiter, Ana Zilberman, dr. Weinder, Herman Fadelman, Lupu Mendel și Iancu Braunstein”. Pentru a elimina orice surpriză (datorită ostilității vădite și afișate de către majoritarii români), CDE Vaslui a hotărât și formarea unei „comisii electorale” proprii, în fața căreia urmau să
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
le-o acorda ambasadorul, unul dintre venerabilii diasporei românești Julio C., deși bolnav, simțea nevoia de a veni periodic la ambasadă pentru a servi o cafea "sub drapelul românesc". La împlinirea unei jumătăți de veac de la venirea în Mexic, emigrantul Blum și familia sa, stabiliți în Guadalajara, au oferit în onoarea ambasadorului român o masă festivă la care au fost prezenți și invitați de seamă ai diasporei române din Ciudat de Mexico. În salonul frumos amenajat, la loc de cinste se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
anumiți oameni inteligenți, bine informați, În ultimii ani ai Republicii de la Weimar și ce-și ziceau unii altora În primele zile dup) ce Hindenburg l-a adus la putere pe Hitler. Îmi aduc aminte de discuțiile din vremea lui Léon Blum și a lui Edouard Daladier. Îmi amintesc ce se spunea despre aventură italienilor În Etiopia și despre R)zboiul Civil din Spania, precum și despre B)ț)lia pentru Anglia. Astfel de discuții inteligente nu au fost Întotdeauna greșite. Greșit este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și opera lui Panait Cerna, Lucian Predescu (Marea Neagră în poezia noastră populară,1929). Apare și o prescurtată versiune a Țiganiadei lui Ion Budai Deleanu, scrisă în 1928 de M. Pricopie. Se publică folclor dobrogean, studii despre poetul latin Ovidiu: Carol Blum, Cauzele renegării poetului roman P. Ovidius Naso la Tomis (1928), Șt. Bezdechi, Din elegiile lui P. Ovidiu Naso (Epitaful lui Ovidiu, Dor de țară, Atacurile barbarilor, Originea numelui Tomis, Iarna la Tomis ș.a.), Gr. Sălceanu traduce din Baudelaire (Omul și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
opuse! Ce Înseamnă evreii? Evrei sunt și Philip Roth, și Bernard Malamud, și Paul Wolfowitz, și Sandy Berger, care a fost consilierul național În probleme de securitate al președintelui Clinton. Despre ce vorbim când spunem evreii? Evrei sunt și Léon Blum, și Raymond Aron. Mircea Mihăieș: Există un concept cultural, să-i spunem, de evreitate, un anumit stereotip, la care face apel Vadim Tudor. Vladimir Tismăneanu: Asta când Îi convine lui Vadim Tudor, care niciodată nu a atacat comunismul ca experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
transpare permanent grija pentru a semnaliza diferențele care separă socialismul de comunism. Cu toate acestea, mai stăruie o serie de suspiciuni și de probleme: a fost sau nu socialismul, prin atitudinile sale, favorabil comunismului? (Ca o exemplificare, reacția lui Léon Blum a fost în acest sens ambiguă, oscilînd între simpatie și antipatie și fiind mai clară abia după al Doilea Război mondial.) Ce poate fi considerat ca dominant în epocă discursul marxist sau practica reformistă? Care dintre acestea îi determină comportamentul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și Marea Britanie; abia în 1932 va veni și rîndul Franței. Creșterea în proporții dramatice a numărului de șomeri și demoralizarea maselor de muncitori sînt tot atîtea realități neașteptate și nesperate pentru fascism, de unde dezbaterile aprinse din cadrul mișcării socialiste. Pentru Léon Blum, lider incontestabil al SFIO, fascismul mai reprezintă încă și, în mod unic, o formă specială de dictatură, din care fac parte și regimul lui Mussolini, Polonia lui Pilsudski, Ungaria lui Bethlen, guvernul bulgar sau Turcia lui Kemal. Întîrzierea economică, precum și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
putere din Danemarca, Elveția, Cehoslovacia, de partidele care aspiră la aceasta (din Marea Britanie și Olanda), precum și de unii membri din coducerea SPD, exilați la Praga. Aceste două orientări sînt, după cum se vede, antagoniste. În sfîrșit, la centru, F. Adler, L. Blum, O. Bauer formulează un discurs marxist ortodox: socialismul trebuie să-și păstreze propria înfățișare autonomă, revoluționară, dar bineînțeles, diferită de cea a bolșevismului: anumite forme de acțiune comune cu acesta din urmă, oricît de limitate ar fi ele, nu sînt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
său, care nu poate să nu se lovească de discursul socialist tradițional, este primit cu mare interes de unii responsabili ai SFIO, aflați la extrema dreaptă, printre care și Albert Thomas; însă el este în mod intenționat ignorat de Léon Blum care refuză să se exprime public în legătură cu acest subiect, provocîndu-i lui M. Déat o mare dezamăgire. Ulterior, în Mémoires politiques 44, el semnalează ca urmare a acestui fapt "ruptura intelectuală și morală" de principalul conducător al SFIO: el putea solicita
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
vedere acest lucru. Scriind această carte, publicată la editura Valois, intenționa să deranjeze și să provoace, sperînd să determine majoritatea din SFIO să-i împărtășească părerile. Orice s-ar spune, acest element personal crește tensiunile și cu siguranță divergențele dintre Blum și Déat, ceea ce îl face pe acesta din urmă să se angajeze și mai mult. În 1932, după ce a fost ales deputat în arondismentul XX ca urmare a unei puternice campanii anticomuniste, Déat se decide să ducă o luptă publică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se adauge acestei dispute: de acum înainte, criza mondială va atinge și Franța, iar consecințele sale economice și sociale se vor face simțite. Pe de altă parte, Hitler se află la putere de cîteva săptămîni, iar dacă socialiștii, cu Léon Blum în frunte, ezită să pună un diagnostic regimului nazist, ei iau totuși act de importanța și de gravitatea acestui eveniment. Mai mult ca niciodată, Déat și prietenii săi politici estimează că între fascism și socialism s-a angajat "o cursă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1933, Paris) de către M. Déat, B. Montagnon și mai ales de A. Marquet, primarul orașului Bordeaux care într-un discurs celebru, avînd la bază cele trei noțiuni "de ordine, autoritate și națiune"45, provoacă, după cum se știe, "spaima" lui Léon Blum. Sciziunea care poate pînă atunci nu era dorită de către Déat, devine inevitabilă: două luni mai tîrziu, la 5 noiembrie 1933, Déat, Marquet, 28 de deputați, 6 senatori și 6 federații se organizează într-un partid Socialist al Uniunii Franceze Jean
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
chestiune se va găsi apoi în centrul dezbaterilor Conferinței de la Paris, care se încheie cu un compromis care nu rezolvă nimic: se decide să nu se precupețească nici un efort pentru a reuni forțele dispersate ale clasei muncitoare". Pînă în 1933, Blum, Adler, Bauer și chiar, se pare, Vandervelde au fost favorabili perspectivei unității de acțiune, dar începînd din vara lui 1933 se înregistrează, incontestabil, un recul în orientarea majorității din ISM, în legătură cu acest subiect. De fapt, nici evenimentele de la Viena, nici
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
oficială cu IC. După doisprezece ani de întrerupere, legăturile sînt acum reînnodate. Discuția este organizată pe baza a două raporturi, primul aparținînd lui Vandervelde, relatînd întrevederea de la Bruxelles, care a avut loc cu o lună în urmă, celălalt lui Léon Blum, prezentînd un prim bilanț al experienței franceze. Această reuniune agravează și mai mult diferențele dintre punctele de vedere ale dreptei din ISM, pentru care unitatea de acțiune ar reprezenta pur și simplu o "catastrofă", precum și o trambulină pentru fascism, ca
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Amintind de necesitatea solidarității internaționale a clasei muncitoare cu republicanii spanioli, el conchide reluînd conținutul textului din 28 iulie. Bineînțeles, evenimentele din Spania sînt urmărite încă din primele zile cu o extremă atenție de către guvernul Frontului Popular condus de Léon Blum. În primul rînd, el caută să ajute republicanii spanioli, făcînd să le parvină acestora în secret, arme. Însă foarte repede această inițiativă este cunoscută, făcută publică, iar începînd din 23 iulie, presa de dreapta se dezlănțuie, realizînd o campanie violentă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
inițiativă este cunoscută, făcută publică, iar începînd din 23 iulie, presa de dreapta se dezlănțuie, realizînd o campanie violentă împotriva acestui sprijin. Această agitație își găsește un anumit ecou, însă alte presiuni, și mai eficace, îl vor constrînge pe Léon Blum și guvernul său să-și modifice poziția. O întîlnire între guvernele francez și britanic (Anthony Eden, Winston Churchill) nu lasă nici un dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
un anumit ecou, însă alte presiuni, și mai eficace, îl vor constrînge pe Léon Blum și guvernul său să-și modifice poziția. O întîlnire între guvernele francez și britanic (Anthony Eden, Winston Churchill) nu lasă nici un dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este și poziția adoptată de miniștrii radicali care intervin cu același scop în cadrul guvernului francez. Aceste presiuni conjugate explică faptul că Léon Blum se hotărăște să propună
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dubiu asupra lui Léon Blum în legătură cu voința britanică de a duce o politică de neintervenție în Spania. Aceasta este și poziția adoptată de miniștrii radicali care intervin cu același scop în cadrul guvernului francez. Aceste presiuni conjugate explică faptul că Léon Blum se hotărăște să propună puterilor străine un acord de neamestec în chestiunea spaniolă. Încă din 9 august, el se exprimă în acest sens, cu ocazia unei adunări pentru pace ținută la Saint-Cloud, insistînd asupra riscurilor unei conflagrații generalizate la care
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
perioadă Spania și-a schimbat guvernul: la 4 septembrie, socialistul Largo Caballero succede republicanului Giral. În noul cabinet se află pentru prima dată alături de socialiști și miniștri comuniști. Două zile mai tîrziu, în timpul unui miting ținut la Luna Park, Léon Blum justifică din nou politica de neintervenție, amintind că ea este susținută și de Uniunea Sovietică, precum și faptul că aceasta nu a trezit "nici o obiecție din partea celorlalte puteri". Această opțiune propusă și asumată de guvernul francez, coincide perfect cu orientarea Internaționalei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
altfel o contradicție în afirmarea indisolubilă a politicii de neintervenție și a "non-neutralității mișcării muncitorești internaționale față de republicanii spanioli". Politica de neintervenție a fost mai întîi dorită de Marea Britanie care, cu sprijinul radicalilor francezi, a impus-o guvernului lui Léon Blum. Este semnificativ faptul că ISM susține această orientare, ca o dovadă în plus, chiar dacă este nevoie de raporturile de forță existente pe atunci în cadrul acestei organizații, în care laburiștii englezi, susținuți de belgieni și de socialiștii din Europa de Nord, acordă prioritate
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
că nu este vorba decît despre un pact de moment, valabil numai pentru alegeri. Cîteva luni mai tîrziu, stînga revoluționară se găsește confruntată cu o problemă relativ analogă ca urmare a venirii la putere a Frontului Popular în Franța. Léon Blum propune principalului său conducător, Marcel Pivert, un post de responsabil cu controlul politic al mass-mediei, ceea ce echivalează, de fapt, cu o funcție de secretar de Stat însărcinat cu informarea opiniei publice. M. Pivert acceptă aceste responsabilități în primele zile ale lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se află în prag de fragmentare, în timpul Congresului său de la Nantes (mai 1939), între pacifiști reprezentați în principal de secretarul administrativ, Paul Faure, precum și de numeroase cadre și parlamentari ai Partidului și partizanii unei politici de fermitate, simbolizată de Léon Blum și de o manieră mai clară, dar aflați în minoritate, de Jean Zyromski. Această divizare se regăsește și în Belgia, între președintele POB-ului, H. de Man pacifist sub masca neutralității și alți conducători, ca de exemplu Louis de Brouckère
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
francez, ar fi, de asemenea, greșit dacă am vedea în această tendință colaboraționistă sau numai de expectativă doar singura sa compozantă: mulți militanți și în primul rînd, principalul responsabil al SFIO, refuză această orientare. Întemnițat de guvernul de la Vichy, Léon Blum se dedă la o critică severă a atitudinii de "constrîngere și de echivoc" a partidului său, considerînd că nu a fost la înălțimea evenimentelor. SFIO nu a fost dizolvată de guvernul de la Vichy, contrar a ceea ce s-a întîmplat cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]