203 matches
-
decolora de tot pânzele portocalii”. Păcat, ei care se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt nimic altceva decât plevușcă, în apele tulburate de pediști. Din confruntarea cu Puterea, au ieșit boțiți ca un ziar în care s-au împachetat struguri de două ori la rând, ratând șansa de a echilibra balanța, iar cei 40 de „sfinți” liberali, prin propunerea de întărire a alianței, au făcut un gest de debilitate politică. Mă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu numai în poemele despre tîrgul de provincie, ci și în cele despre „orașul mare”, „enorm”. Un boem, Bacovia n-a coborît, totuși, niciodată sub pragul decenței. Nu l-a descris nimeni rupt, boțit, pătat. N-a locuit, ca alții, în camere proaste, friguroase (decît în Primul Război Mondial), sordide. Nivelul său material a fost cam tot timpul acela de burghez; unul obișnuit cu confortul (îi plăceau căldura, covoarele moi, halatele de mătase, ceainicele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de urmă nu-i mai dați. Mă rog, unu-i Ochilă pe fața pământului, care vede toate și pe toți altfel de cum vede lumea cealaltă; numai pe sine nu se vede cât e de frumușel. Parcă-i un boț, chilimboț boțit, în frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!" (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (o) "Unul din cele mai importante momente ale evoluției literaturii pentru copii a fost folosirea ilustrațiilor. Orbis Sensualium Pictus sau Lumea văzută în imagini
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că gărdulețele sunt foarte înalte și lipite de zidul blocului astfel încât să nu putem intra în grădinițele respective. Singurul lucru pe care-l permit gardulețele este să arunci în ele doze goale de bere, pungi de plastic, pachete de țigări boțite, sticle. Pe care nu poate intra nimeni să le adune. Tot ce este ierbușoară aferentă sau nu vreunui spațiu locuibil e înconjurat de respectivul gard, de te întrebi iarba aia pentru ce mai e. Firește, ce rămâne în urma lucrătorilor după
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
un telefon mobil: „Alo, Poliția... Am făcut un mic accident în Piața Eminescu... Vă rog, și o salvare!“. M-am uitat cu atenție la omul accidentat. Lângă el, cu toată graba spre liman, avea „salvată“ și o sticlă de plastic boțită, în care se mai păstrau câteva înghițituri de vin. Purta o pălărie zoioasă, un pulover așijderea și o geacă turcească din buzunarul căreia se vedea o jumătate de pâine. Omul ți-ar fi putut stârni mila chiar și fără să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
parfum de esențe tari. Mizeria în care sînt ținuți deținuții (avînd acces la apă caldă doar 3 minute pe săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o creștere
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care să aibă o brichetă. Un tip trece pe lângă mine, în viteză, pe bicicletă. Cred că m-ar fi lovit dacă nu l aș fi văzut în ultima clipă. Mă aplec și-mi culeg țigara de pe jos. Deja e cam boțită. Când ies din parc, văd cum autobuzul oprește în stație. Ușile se deschid, câțiva oameni coboară, alți oameni urcă. Brusc, mă sui pe prima treaptă. Mai fac un pas, apoi autobuzul se pune în mișcare. În timp ce ușile se închid, mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu chiu, cu vai, pun jos un picior. Mă îmbrac cu încetinitorul, apoi îmi scot portofelul. Un milion, dumneavoastră beneficiați de reducere. Sunt un norocos. Zic mulțumesc și dau să ies pe ușă. O clipă. Doamna îmi întinde o hârtie boțită. Uitați, aveți aici numărul meu. La sfârșitul sezonului mă-ntorc în București. Sunați mă și vin la dumneavoastră acasă. Acuma abia am deblocat vertebrele alea, trebuie să continuăm, altfel o să aveți mari probleme. Iau hârtia și o asigur pe doamnă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
scrie pe ea. Cică am voie să mănânc decât ce-mi scrie ea pe hârtia aia. Ia stai așa. Să vezi pe ce-am dat eu un milion jumate. Stai să-ți citesc. Scormonește în geantă și scoate o hârtie boțită. O desface. Cică chefir, în puii mei. Cică am voie chefir cât vreau și la orice oră. Dimineața cică am voie două felii de pâine cu secară și zece migdale crude. Stai, măi, că n-am terminat. După aia, cică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dar mass media scoate la suprafață tot mai multe caractere imunde, infestate de germenii nimicitori ai lăcomiei, indiferenței, cinismului. Cum de am ajuns atât de strâmbi, atât de contorsionați, cum de ne-am pierdut reperele? Tabloidele scot la vânzare imagini boțite care confundă viața socială cu cea de budoar. Lumea acea needucată care a ocupat locul lumii rafinate, școlite, încă e vizibilă; „De două trei zile trăiesc în atmosfera oribilă a locatarilor ăstora care țipă, cer dreptate și se bat pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
spațiul public se protejează cu grijă de intruziunile celui privat, și invers; civilizația le părea a fi însăși despărțitura dintre ele - paravanul portabil pe dinăuntru al omului. Credeau numai în autenticitatea stilată convenabil: noutatea ei eruptivă, contururile ei vâlvoi, lenjeria boțită a gesturilor spontane se cereau netezite după cuviință în arabescurile decorativului, tot așa cum, într-un motor, haosul exploziei se împleticește ordonator și fortuit prin tubulatura prevăzută în acest sens. Da, arta pune lumea în mișcare, dar trebuie bine strunită; domesticirea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fi fost o ușă rotativă de sticlă menținută în axa ei de chiar fuga statornică a lui și a celor ca el. XI Abia către sfârșitul verii, la revenirea din concediu, Ian găsi pe birou-i un plic alb cam boțit, conținând o notă redactată într-o olandeză pasabilă și imprimată pe o foaie format A4: "Stimate domnule Rechner, am dori să știm dacă planurile executate de biroul dumneavoastră pentru locuințele nomazilor din România pot fi achiziționate contra cost. Printr-o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Orientului, pare o glumă frumoasă. Simt o mînă ușoară pe umăr. Tresar. Un bătrîn smochinit, cu privirea ca un fir subțire, oblic și negru, mă cercetează pătrunzător și mă întreabă în rusește de unde vin. "Din România", zic eu și fața boțită se adună într-un zîmbet și din tot ce urmează înțeleg că a fost rănit în război și salvat de o ambulanță românească. Apoi, mă ia de mînă și mă duce la bătrînul cu turban mare și alb. Înțeleg că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prăbuși pe pat urlând. A trebuit să se întoarcă acasă numaidecât. Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte, pentru a evita
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Om Mare care ne conduce, înjghebat de colegul lui un evreu ungur! -, îi face greață. Nu are răbdare să ajungă până la ultima temenea. La intrare, îmbrăcându-și paltonul, examinează imaginea reflectată de oglindă: un tip destul de bine ca înfățișare. Oleacă boțit, totuși. Vremea trece și... Își trage părul, ca să mascheze un început de chelie occipitală, și iese trântind ușa cu forță, ca să nu întrerupă dinamica familială. După ce coboară din autobuz, aude în spatele lui niște pași încercând să-l ajungă. Ah, te
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
convulsii incontrolabile. Umerii i se zgâlțâiau, iar omoplații se mișcau parcă ar fi fost acționați de un cutremur devastator. Unde era omul puternic și tare ce nu se temea de nimic? Fusese învins de un adversar superior: Moartea. Cu fața boțită și schimonosită de plâns era un om terminat. Gata. Silvica, draga tatei, Silvioara mea, unde pleci? Dumnezeule, Doamne! Înnebunesc...! Umblam pe vârfuri, în tăcere, înfricoșați, să nu trezim spiritele malefice care ar mai putea lovi o dată. Așa au trecut trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie boțită, „eliberarea spiritului rus de canoanele comunismului și ale capitalismului depravat”. Asistența izbucnește în aplauze frenetice. Rusia își caută propria vocație și, pe acest drum presărat cu țepi și „cumpene metafizice”, firește, nu se poate lipsi de oameni providențiali. VASILE GÂRNEȚ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de Dumnezeu, care mi-ar asculta cu înțelegere durerile, doleanțele, dorințele. Dar poate că am coborât toate aceste trepte, până la tărâmul Proserpinei. Azi casa mi se pare nițel îmbătrânită, poate pentru că și eu arăt rău de oboseală. O biată față boțită, trasă, fără ruj pe buze; poftă nebună să mă duc să-l văd pe Tăticonț. Dar vai, n-am cum; poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii tăi. Doar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu o afecțiune numai a mea, nu cu frânturi minuscule ca resturile care i se aruncă unui câine flămând. Himere, himere. Te iubesc, fetița mea, sper ca următoarea scrisoare să fie mai luminoasă; îmi întind către tine biata mea față boțită, ochii triști, gura cu colțurile lăsate: învață-mă să zâmbesc, să trăiesc. II 8 septembrie [1948], miercuri dimineață E de dimineață sumbru și înnorat. E ziua plecării tale. În casă niște tufănici roșii ca vinul pe biurou, pe măsuța ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
3 la 6 și noaptea asta de la 10 la 10 dimineața. Odihnită, am mintea limpede, fără optimism, dar și fără pesimism excesiv. De când m-am întors de la Sl[atina], unde am picat chiar ca musca în lapte, cu fața mea boțită și cu corpul istovit, cu gripa-bronșita mea, stând la pat de vineri până în duminica întoarcerii la București, mi-am recăpătat puțin câte puțin pofta de viată, pe care la un moment dat o pierdusem de tot. Este și meritul meu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care i se lăsa mult peste mustață” - „indica originea sa [evreiască]” <endnote id="(785, p. 381)"/>. Și Leo Nafta, din romanul Muntele vrăjit, este un evreu galițian „de o urâțenie corosivă”, cu „nasul coroiat care-i domină fața”, cu „gura boțită” și cu „un aer atât de maladiv” cum „numai semiții pot avea”. „Are un nas de evreu, uită-te bine la el !”, spune un personaj neamț. „Și caldeenii aveau același fel de nas”, Îi răspunde altul <endnote id="(786, II
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aleea de tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt pe picioarele lui groase, Îndepărtate, pe linia de fund, Îmbrăcat În pantaloni de nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea mingii o lovitură puternică, dar extrem de ineficientă. Când Lenski ne-a părăsit definitiv, În primăvara anului 1914, ne-a fost adus un tânăr dintr-o provincie de pe Volga. Era un tip fermecător, de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
panică. Printre asistenți erau chiar dl. General C. Ilasievici, Mareșal al Palatului (!), și însuși proprietarul mașinii nr. 2, dl. dr. C. Vereanu. Pentru a stimula în continuare automobilismul local, compus în prezent dintr-un parc de numai 2 (două) automobile, boțite (sic), s-a organizat spontan o chetă a cărei sumă, de 1000 lei, va fi împărțită în jumătăți egale între cei doi șoferi". Am citit și răscitit cronica. Personajele de pe terasă comentau: "Oameni, oameni de onoare... ce timpuri, domnule... generalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]