219 matches
-
povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet lipsite de importanță. Așadar, de ce nu ne-ar oferi un strop de plăcere nevinovată prin forma lor bine ticluită? Eu, una, prefer oricând frumusețea ordinii în locul chipului boțit al vieții. Dumneata ce-ai de spus, domnule Vultur? — Nu sunt sigur, zise Vultur-în-Zbor. Depinde dacă ești sau nu convins că toate cercurile mici ale lumii sunt legate laolaltă într-un fel sau altul. — Nu, nu, nu, nu, nu! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
puțin înțeles, adică să fie mai puțin importante. Pe de altă parte contesei, pentru care aceleași povești sunt lucruri cu totul lipsite de importanță, îi place ca ele să fie bine ticluite, adică să fie selecții cu tâlc din „chipul boțit al vieții“, deci, selecții pline de însemnătate - sau importante. Astfel, ambele doamne se contrazic singure. înțelegi, e o simplă problemă de semantică. Dacă poveștile sunt importante, trebuie să fie bine ticluite. Dacă nu sunt așa, n-au cum să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
coloanei, acoperit cu solzi lucioși, iar unghiile, Înfipte În carnea gelatinoasă și vălurindă a celei pe care o Îmbrățișa, erau negre la vârfuri și foarte lungi. Pielea, zbârcită, ieșea parcă din conturul celor două trupuri și se lichefia pe cearșaful boțit ca o apă groasă, ieșită din matcă. Corpurile lăsau un fel de magmă cleioasă, albicioasă, care se amesteca cu propria lor ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva, lângă peretele din față, o rochie neagră zăcea boțită, printre alte boarfe, lângă o pereche de pantofi Înalți. Balansându-mă, am tras un halat de baie pe mine și am ieșit În goană. Pe scări era cât pe ce să răstorn o doamnă grasă cât o vacă, cu un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ocazie și gabier m-a salutat dînd din cap cînd am trecut pe lîngă el; atunci mi-am dat seama că probabil și alții i se alăturaseră lui Crawford În croaziera lui infracțională la ceas de seară. Întorcîndu-se la Saabul boțit, Crawford așteptă să mă așez la volanul Citroënului, apoi porni motorul supraîncins. Sătul de oraș și de aglomerația de turiști, părăsi plaza și o porni către străzile rezidențiale de pe pantele Împădurite, mai jos de conacul Hollinger. Mă conduse În toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-al treilea - restul degetelor. Sau ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În schimb, vanitatea ține cont de tot. Dacă are nevoie uneori de mai multe Încuviințări, Îi stă În fire - ca o chestiune de onoare - să sufere atunci când una singură dintre acestea Îi e refuzată; nu-i mai trebuie o roză boțită. Iubirea către ființa dragă: „Tu ești tot universul meu”. Prietenia: „Tu Îmi ești de-ajuns”; și, destul de des: ,,Tu mă consolezi”. În ce privește orgoliul, el e tăcut. Un spirit strălucit spunea despre orgoliu: ,,E un rege singuratic, trândav și orb”. Vanitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau de nufăr, și oferindu-se să ghicească viitorul. A băgat pe dată de seamă că aveam ochii roșii, așa că, fără să fie nevoie să-i spun de ce eram nefericită, a început să-mi citească în palmă ca de pe pagina boțită a une cărți deschise. Fără să înalțe ochii, a rostit încet aceste cuvinte pe care mi le amintesc și acum: „Pentru noi, femeile din Granada, libertatea este o robie vicleană, iar robia, o subtilă libertate. „Apoi, fără să mai adauge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aleea de tei din spatele brazdelor Încă negre, virgine, ale moșiei. Îi văd limpede pe cei trei tineri (aveau la un loc câți ani am eu acum) urmându-și gazda și două persoane necunoscute, În parc. În perioada aceea, mici violete boțite se ițeau prin covorul de frunze uscate din anul precedent și păpădiile tremurătoare abia Își scoseseră capetele portocalii. Preț de o clipă poate că soarta a oscilat Între două alternative: să Împiedice un eroic rebel să se Îndrepte spre spânzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
modificându-și timbrul vocii de la cel de flaut la cel de contrabas, conform personajelor pe care le imita. La tenis, când servea mingea, stătea bine Înfipt pe picioarele lui groase, Îndepărtate, pe linia de fund, Îmbrăcat În pantaloni de nanchin boțiți, mai Îndoindu-și brusc genunchii când dădea mingii o lovitură puternică, dar extrem de ineficientă. Când Lenski ne-a părăsit definitiv, În primăvara anului 1914, ne-a fost adus un tânăr dintr-o provincie de pe Volga. Era un tip fermecător, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu tata. Eu dădeam buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu văd decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să decid dacă rânjetul care-i răsucea gura era unul sarcastic sau un semn de înțelegere distorsionată, sau unul al lipsei crase de înțelegere. Își șterse încă o dată aburul de pe ochelari cu mâneca și puse la loc în buzunar plicul boțit și pătat. Mi-am imaginat melancolic halul în care va fi până să ajungă la draga mea Stacey. —Nooo, îmi răspunse Brenda, doar cu brânză. Stacey M -am forțat să mă duc la muncă de dimineață, chiar dacă mă simțeam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de lacrimi, dădu recunoscătoare din cap. Dragu, clătinîndu-se ca un cocostârc bolnav, înalt cât ușa, o privea îngăduitor: "Nu-și dă seama de situație. E atât de copilăroasă! Norocul ei... Florence, în schimb, suferă groaznic" și scrută pe furiș chipul boțit al bătrânei. Doamna Miga își înfundase bărbia în gulerul de blană ridicat peste urechi. Rămăseseră afară ciuful alb și ochii vii, strălucitori ca niște pietre mobile. ― Mă duc să scot mașina, anunță Ionescu. Verifică-ți arma, cîrnule! Se opri în fața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treburile dumitale! Nu te ocupa de mine. ― Cred că am să tricotez puțin, declară Melania Lupu gîndindu-se de fapt la altceva. E cel mai bun calmant. Am avut o prietenă... Grigore Popa scoase o exclamație puternică. Pe fața bătrână și boțită se așternuse un zâmbet ciudat. Deschise o agendă răsfoind-o nerăbdător și trase o linie apăsată cu creionul mecanic de argint. Matei îl măsură nedumerit: ― Asta ce mai fu? Popa râse răutăcios. Cu voce nesigură, gâlgâind de o satisfacție stranie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
asupra felului în care arăt, vă rog să veniți sâmbătă 27, la noi acasă, după-amiază la 5. Părinții, din păcate, sunt tocmai atunci plecați într-o vizită. Aștept răspunsul dumneavoastră cu nerăbdare, Iulia Margulis Funda de la semnătură a ieșit cam boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de guri flămânde. Masa de dimineață și cea de seară o serveau toți cam la aceeași oră, la cantină, împreună cu miile de muște și bâzoi de tot felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le aruncau unde se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alunge în același timp pasărea rătăcită care-l încurca la condus, a pierdut controlul volanului și s-au trezit amândoi într-un șanț de la marginea drumului cu roțile în sus, cu sacii împrăștiați pe o distanță apreciabilă și cu camionul boțit rău de tot. Cei doi ocupanți ai cabinei, după ce cu chiu cu vai au reușit să iasă la lumină, au constatat că șoferul-militar nu a pățit nimic, deoarece căzuse peste Bidaru, iar acesta din urmă a suferit doar câteva julituri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
te atunci?. Într-adevăr, dacă ar fi știut, ar fi evitat multe greșeli care i-au adus sumedenie de necazuri încă din anii copilăriei. Ar fi evitat copita calului care l-a catapultat într-o groapă din care a ieșit boțit rău de tot abia peste un sfert de oră. Ar fi evitat creanga cu ghinion de care se sprijinea în timp ce se căznea să apuce o ramură ceva mai mare însă ticsită cu flori de tei numai bune pentru ceai și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ești Îngrijorat, dar eu sunt liniștită. După primăvară vine vară. Eu zâmbesc și doar... Aproape Îmbrăcată, cu excepția pantofilor, se Întoarse spre pat și spre Myatt. El dormea greu și ar fi avut nevoie de un bărbierit. Zăcea acolo, cu hainele boțite, și doar cu greu putea face o legătură Între el și emoția și toate durerile nopții trecute. Bărbatul acesta era un străin și nu-și va asuma nici o responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe Întuneric. Atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
există tentația să mai calci strîmb. În loc să bea un rachiu... Dai în gropi cu prostia ta. Tu crezi că doar rachiul tentează omul? Să zicem că ai o mașină Dacia de treizeci de ani. Ruginită, amărîtă și cu tuse măgărească. Boțită și ferfenițită. Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează cu părul în vînt. Ei, dacă ai putea n-ai încăleca-o oleacă? Hî, hî, hî. Și încă cum! Păi vedeți? Este o dorință care zace și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul Rennit. Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
specializată pe cărți. Stînd În fața rafturilor de lîngă ușă, puteai supraveghea intrarea blocului de spre drum. Licitația săptămînală urma să aibă loc În ziua următoare, astfel Încît sala era plină de bibliofili Înarmați cu cataloage - cineva nebărbierit și cu hainele boțite nu părea deplasat printre ei. Un individ cu o mustață flocoasă și cu o jiletcă ruptă În coate, cu buzunarele pline cu sendvișuri, răsfoia atent un volum gros despre arta grădinăritului. Ceva mai Încolo, un episcop - sau poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un TIR fără număr de Înmatriculare, apărut ca prin minune pe o străduță alăturată. O limuzină elegantă, care a Încercat să intervină În ajutorul vinovatelor, a fost sfătuită discret să demareze urgent, dacă nu voia să se aleagă cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea timp pentru cei care trăseseră pe dreapta. În Întreaga Romă, În lipsa mâinii dictatoriale a omului, lucrurile scăpaseră de sub control. Gata cu televizoarele aruncate de pe balcon la beție
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]