263 matches
-
GUFI: Pleacă unde vezi cu ochii! ARTUR: Unde să plec? COLONELUL: Unde știi! Am hotărât să-ți dăm drumul. ARTUR: Da’ ce, voi hotărâți aici? CĂLĂUL: Nu pricepi? Ne-ai scârbit de tot. Ne-a ajuns până-n gât. Ia-ți boarfele și pleacă. ARTUR: Nu plec eu... Eu vreau să mor cum se cuvine... GARDIANUL: Cară-te! Ne-ai întors mațele pe dos. COLONELUL: Porcule! Îți dăm viața! Ești liber! ARTUR: Eu vreau covor roși. GARDIANUL: Îl omor! Îl strâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
facă... Chiar tu ai spus-o. Când vor să dea gata un trib, le dăruiesc haine care au aparținut unor bolnavi. Cu tigaia în mână îi privi printr-o ferestruică pe indieni, care prădaseră colibele, punându-și pe ei toate boarfele găsite. — Privește-i! N-ar fi acceptat hainele alea, pentru că sunt bănuitori. Dar, acum, sunt prada lor de război. Ieși din bucătărie și începu să-i cheme strigând pe yubani. Când José Correcaminos ajunse lângă el, îi ceru să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tot ce ne dai, s-ar face niște adevărate averi. Și nu vă bucurați? Nu despre asta e vorba. Dar? Ne bucurăm, dar, vezi dumneata, nu e chiar bine. De ce? Unele dintre noi au Început să devină niște stricate. Niște boarfe ale localurilor de tot soiul. Ei? Ei! Cu diferiți tipi, care nu fac cinste lumii. Ei? Ei! Și? Și, s-ar putea să urmeze, niște surprize neplăcute, pentru Societatea Dodu Scoruș. Chiar? Chiar! Chiar, chiar? Chiar, chiar! Ba, chiar, foarte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a fost începutul vieții în Canada. Cum e să te trezești într-o țară străină, într-o cultură străină? Cum e să iei viața de la început, cu șaptezeci și opt dolari și treizeciși șapte de centi în buzunar, cu două valize cu boarfe? Cu ea alături, nu putea fi decât bine. A fost BINE! Klick. Mă întorc cu fața în sus. Stelele au dispărut dincolo de Luna, dar ea cade în mare că o ploaie de vară. E liniște. E pace. De mult nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
era vorba: Aglae avea unele bijuterii, brățări de aur îndeosebi, cam demodate, dar, în orice caz, de o valoare materială indiscutabilă. Aurica le socotea, întotdeauna, ca destinate ei. De la o vreme, Aglae găsea că în casă sunt o mulțime de "boarfe" care încurcă odăile. Vându unele mobile, o mășină de cusut și era pe cale să scape și de altele. Aurica ținea la toate lucrurile din casă ca fiind, virtual, zestrea ei. Împuținarea lor o umplu de spaimă. Se simți părăsită, trădată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copii morți. ...Și pe când încă ne chiombeam noi, sugîndu-ne cariile, bate el miezul nopții, drăguțul!... La început bate el... dar nu se întîmplă nimic, fiindcă, cică-se, nu manifestasem destulă credință... (Sanchi, nu manifestasem, dar fermecătoarei îi venise sifon pe boarfele de paradă în care se îmbrăcase. Cică fusta a verde nu se asorta cu pistruii și cu părul ei roșu. S-a dus acasă și-a tirat rochia a roșie pe hoit și, deodată, 50 DANIEL BĂNULESCU străduiau să ne
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu știu-ce-uri turcești. - Ma-mare... - strigă către curte lighioana de taximetrist - m-a rugat vecina de la un coleg s-o ajut să-și mute căruța asta cu boarfe până la strada PERONE... Ce zici, să i-o mut? - Mută-i-o, românașule, că, dacă tot te-ai îndurat până aicea... Că dacă i-oi mai muta-o înc-o străduță, la stânga, e-un mizilic... Strada PERONE era o ulicioară, tipic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care, inițiindu-l, căutau să-l înalțe către împlinirile lor spirituale. Cel pe care se căzneau să-l transforme într-un arhat (sfînt) sau chiar într-un bodhisattva (încarnare anterioară a lui Buddha). Grohăia deasupra zgaibaracelor ei bodhisattva: - Îți place, boarfo? - Așa vă-nvață pe voi, la poligon, să luați virajele? - Ce-ți pasă? Dacă nu-ți place de virajul meu, acu' îl scot și te las într-un pom... - Nu. Nu-l scoate... Știi ceva? Mergi înainte. Nu te opri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în viață. Dacă gândești în felul ăsta. De unde să găsești cameră d-aia zugrăvită-n portocaliu, cu steluțe albastre, de care vrea el? Și, chiar dacă tot faci rost, de ce să stai tu, în timp ce faci dragoste, să potrivești cu piciorul cine știe ce boarfă aruncată, de frică ca atunci când o să se apuce să-ți ghicească, tipa să nu-ți ghicească de rău? Ce e ea, idioată, să nu-și dea seama că, la început, tricoul nu fusese parașutat tocmai pe lampă? Cum să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de necrezut, tocmai atunci când mi-a cerut să..." Dar mintosului Genel, în afară că nu înțelese nimic, nu-i fu dat nici să-și amintească gestul cu care luase maul clarvăzătoarei. (Devenindu-i totuși foarte clar că, pentru o vreme, boarfa n-o să-l reclame la nici un garaj.) Pentru că, ușa crăpîndu-se ușurel, în fața lui se ivi creatura din fum de eșapament de alaltăieri. La fel de străvezie, dar parcă mai fercheșă. Cu ochelarii cu rama impozantă schimbați pe unii din sârmă argintie, subțire
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zile. Capitolul 7 ZIUA A TREIA: "SĂ NU MINȚI!" - Psît, măi ăsta! Leule!... Ciocul mic!... Ce-ați venit, cu toții, la curvele noastre?... V-ați paradit parașutele voastre... și ați vrea să le încălecați pe ale noastre?!... Mutați-vă și la boarfele ălelalte... Că, de nu... Să moară tanti! Bat, ca tine, câți încap în metrou!... Abia acum, ușurat, întorcînd fața hăndrălăului pe care-l zgâlțâia, has-Satan se dumiri că n-are de-a face cu credinciosul său Țaca. Ci că morfolea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin sita din partea superioară a ornamentului un colan din sfoară de cânepă și o ascunse între sânii îmbelșugați și fleșcăiți ai Gabrielei, sâni bălăngănindu-se acum tot fără sutien, însă sub un tricou bicolor, mov cu verde. - Ține-o tu, boarfo!... Că mecla ta arată așa descusută și descuiată, că lui nimănuia nu i-ar trece prin minte... că taman între țâțele tale, ar găsi-o pe cheie!... Pe fluturașul de hârtie, caligrafiat cu propriul său sânge, în vreme ce dormea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
așa? Hai cu mămica sus, să te-nvețe ea! Paraschiv nu se roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-oi avea daravelă! Ca gâștele erau. Abia 1-a scos Mînă-mică din mâinile lor: - Dați-vă la o parte, boarfelor! Venise țața, care le ocăra pe nerușinate. Gheorghe i-a șoptit patroanei că aveau nevoie să stea ascunși vreo două zile în tractirul ei. Una mai arătoasă i-a pus țîța-n palmă lui Sandu, să-l înfierbînte. Împrejur se învîrteau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică. Celălalt rosti, ghicind: 196 - Da ce-o avea ucenicu, că-i caciolit rău... Codoșul răspunse tîrziu: - -Lo fi lăsat vreo boarfa țuț! El știa. Îl văzuse pe Paraschiv cum o privise toată seara pe gagică și i se făcuse frică. La sfârșitul iernii, se ținea lîftgă Gara de Nord, la "Locomotiva", într-un salon cu becuri electrice și cu parchet pe jos, balul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ați făcut ai dracului, ai? -La trimis pe Gheorghe după curve: - Să-mi aduci aici toate coardele, Treanță, m-auzi tu? Că vreau să fac una mare! Da repede! Du-te la gară, la Hotel Nord și cară-mi toate boarfele de-acolo, să-mi vii cu ele, să le pun să joace cu mine, că voi nu mai sînteți în stare. Da repede, că n-am timp. A plecat ăl bătrân, îi era frică de nebun. Într-un ceas a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e oricum o clarvăzătoare, se gândește la croiala rochiei de nuntă și la ce trebuie să-i dăruiască lui Lydi la nuntă. O bucată de vițel, de pasăre oricum, dar pe deasupra mai trebuie să fie ceva ca lumea. Poate o boarfa nouă. ERNA: Și-acu s-a pogorât peste Erna și Wottila o adâncă mulțumire. Nici unuia nu-i mai vine în minte nimic despre care ar merita să vorbească. Lui Erna i s-a aplecat un pic de la prea multele chifle
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
e presiunea mortală Înalta presiune mortală de folosință generală COMPOZITORUL (furios pe cei strânși în jurul mesei): Pe de altă parte ce vreți voi Din punctul culminant scâncește încăpățânarea ca o lehamite Ca atunci când e gata se scâncește, nu Râsul, Gândul, Boarfele Cu un strigăt înstrăinat de carne toate se întorc la loc Măgarul se sincronizează și înfulecă, moare Cu încetul se termină, în sfârșit. IDIOTUL (sare în sus): Nu are voie să fie gata. Multă muzica de tonomat toată ziua. Toată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
întrebare formulată tot de doamna Siona Bidaru: Ce-ai pus în ea, măi omule, pietre de moară? Și de ce ai încuiat-o cu atâtea lăcățelele, doar suntem numai noi doi? Mai mult decât atât: Când ai ticsit-o cu atâtea boarfe, că eu personal nu te-am văzut? Eram sigură că ai dormit tun, întreaga nopticică. Ai de gând să pleci undeva pe furiș? Te-ai scrântit la bătrânețe? Aș fi dispus să-ți povestesc totul cu lux de amănunte, însă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-și aleagă specialitatea ce voiește s-o învețe"117. Gala Galaction scrie mai mult: "La Ipotești Eminovici își schimbă politica, închide pe Mihai, îl lasă numai în cămașă și-l ține așa, pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît de mult, încît dorința poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de-o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui, pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în tine..., ție îți era frică să le vorbești, lor le era frică să te asculte... Te-ai zbuciumat o viață întreagă să faci rost de o bucată de salam, de brînză, de ouă, de săpun, de cafea, de o boarfă refuzată la export... N-ai avut niciodată de toate, cum spui pentru că niciodată nici n-ai știut ce înseamnă de toate... Crede-mă, te-ai chinuit o viață întreagă să te prefaci că nu ești săracă, umilită și speriată... Marieta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
situează în afara talentului. Iată-l identificându-se cu Arghezi: "Pândind păcatele femeii,/ O a văzut prin borta cheii" ("Mâhniri"). Același procedeu îl vom descoperi și in parodierea cântecelor de inimă albastră ale lui M. R. Paraschivescu. Poetul îi stăpânește limbajul: "Boarfo! Nu ți-a fost șucar/ Să bagi mâna-n buzunar?". Întoarcerea poeziei la istorie, la tradiție o sesizează Marin Sorescu la câțiva poeți printre care și A. E. Baconsky, intuind în același timp tipul abisal, frământat de întrebări: "în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
alungat și a începe o nouă căuta re, altă casă, alt pro prietar, îl sperie. Din acest motiv, devine extrem de exigent, cerând atenție din par tea soției. Tea ma lui este teama chiriașului sărac ce se vede alungat și cu boarfele în spa te, pe ger sau pe zăpușeală, um blând din mahala în mahala, și din cunoscut în cunoscut, în speranța găsirii unui loc unde să-și odihnească oasele pentru încă o nopate. plecat mai toată ziua la sluj bă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
treaz sau beat devin“. După micul incident, conflictul ia amploare. Pândind momen tul ple că rii lui Tudor la pră vă lie, Zmaranda se grăbește către casa părintească. Sus ți nu tă de toți, se reîntoarce, încarcă zestrea și alte boarfe luate la întâmplare și sfidându-i pe mahala gii pleacă „acasă“. În acest timp, fratele nemulțumit și excitat de povestea Zma ran dei îl caută cu disperare pe Tudor „să bage cuțitul în el“. Actul doi al dramei se joacă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
lui, prin mij lo ci rea mitropolitului și a tribunalului ecleziastic, aduce un nou statut al zestrei și al daruri lor. Cele mai neînsemnate amănunte capătă impor tan ță în ziua procesului: ulucile și locul casei, rodul viei, chiria vinului, boarfe pe ticite, fia re rătăcite, bijuterii sparte, vase incomple te. Toate acestea, indiferent de starea lor, sunt re ven dica te de o parte, și de alta. Maria cere de la Chi țu zi da ru lo cul pe care se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]