269 matches
-
se face rău fizic, poți să leșini oricât de tare ai fi, sau mare te-ai da, și nu mai vrei decât să se întoarcă la tine, cu toate că ai dat-o afară cu șuturi în cur și i-ai aruncat boarfele pe fereastră, dorindu-ți să o calce mașina. Când ai aflat că te înșală, ai făcut gesturi care nu te caracterizează, poate chiar ai pocnit-o, dar oricum te îmbărbătezi cu "dă-o dracului de curvă, nu merită tot ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și nu a mai avut cine să te dea afară, pentru că o dată cu turnurile a căzut și nemernicul ăla de șef, care ar fi putut să-ți fută viitoarea nevastă, dacă ar fi apucat totuși să se angajeze și ea, săraca, boarfa dracului. A... Dacă nu te-ăi fi întors să răspunzi la telefon, ai fi fost și tu la timp la întîlnirea cu destinul, și Vasilica, săraca, nu ar mai fi avut unde să se angajeze și ar fi rămas fată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la prima". Parcă eram în tramvai. Sincer să fiu, nu mă așteptam să fie atât de hotărâtă, pentru că știi ce i-a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
câini. - Rău ai ajuns mo, râse ea, dar dacă spui tu, doar te-ai școlit pentru meseria asta, nu!? Măi fălosule, mă uit la tine și mai, mai să nu te cunosc. Ai lepădat straiele noastre și ți-ai luat boarfe domnești. - Ce tot croncănești acolo, Diamanto! Ce știi tu ce vânturi îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu înfrigurare, cu sentimentul că profanează un cavou de familie, că pătrunde într-un spațiu interzis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tot ce ne dai, s-ar face niște adevărate averi. Și nu vă bucurați? Nu despre asta e vorba. Dar? Ne bucurăm, dar, vezi dumneata, nu e chiar bine. De ce? Unele dintre noi au Început să devină niște stricate. Niște boarfe ale localurilor de tot soiul. Ei? Ei! Cu diferiți tipi, care nu fac cinste lumii. Ei? Ei! Și? Și, s-ar putea să urmeze, niște surprize neplăcute, pentru Societatea Dodu Scoruș. Chiar? Chiar! Chiar, chiar? Chiar, chiar! Ba, chiar, foarte
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă cu ochiul spre respectivul loc intim, sortit odihnei trupului și desfătării. Poate că Înseși coșmarurile ce-o bântuiau la fiecare sfârșit de lună Își aveau izvorul În grămada de boarfe mucegăite și pline de păianjeni ce putrezea sub pat... Noaptea demonii căutau murdăria. Unde vedeau un pic de apă sau un loc umed sau un pic de jeg, Își Îmbăiau trupul plin de bube. Tăvălindu-se prin praf și murdărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu câte‑o ditamai eflorescență albă În vârf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormânt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit‑o“ doar flori „naturale“, interzicându‑le categoric, evident, Într‑un acces de exaltare mistică, „profanarea mormântului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noapte a lamentațiilor lui Petru mi-am amintit-o pentru a-mi satisface mărunta necesitate de a privi din patul meu în camera numită a Nathaliei. Și am văzut. Era o odăiță ceva mai mare decât a noastră, plină de boarfe și de vechituri aruncate de-a valma : câteva cufere sparte și prăfuite, câteva scaune șchioape așezate unul peste altul, o somieră de sârmă rezemată de perete, cu picioarele în sus, un balansoar stricat, o vază din metal coclit și așa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că e vopsit cu verde, că are pete de rugină... Apoi zări ligheanul alb și scaunul încărcat cu niște boarfe cărora nu le dădu nici o atenție. Curând, umbra încăperii se limpezi. Ochii i se obișnuiseră cu palida lumină care izbutea să răzbată prin foile de ziar lipite peste geam. Atunci se uită spre pat. De-acolo, din cearșafuri, îl pândea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o auzi pe Lilly. „Cară-te de-aici...“ Vorbea calmă, cu o voce tăioasă, de nesuportat. Constantin i-ar fi sfărâmat gura, să n-o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
meargă până la omorârea nenorocitului pe pușcărie, că ne-a omorât inimile.“ Atunci, mama lui Felix a făcut șoc nervos. După ceva ani a plecat în Spania cu soțul. Tatăl lui Constantin a murit de inimă rea, iar mama vitregă, o boarfă, a rămas. Stau în pat. Pur și simplu. De obicei, dorm toată ziua. Îmi văd de patul meu, nu prea stau de vorbă cu băieții. Îmi pun pătura-n cap, mă culc. Sau mai stau la televizor... desene animate: Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o să mai existe vreo eliberare... o să fiu bătrân, n-o să mai fiu în stare de nimic. N-o să mai pot să fac nimic. Nu cred că poate cineva să înțeleagă. De la femei la prieteni Femeile astea? Necesitate. Ele nu erau „boarfe“. Poate că se mai întâmpla, nu știu, nu mă interesa. Nu pot să zic c-am stat un an, doi cu una și un an, doi cu alta. Nu, a fost chestie de câteva luni de zile numai. Nu reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fereastră, vara mirosea a levănțică și a peliniță, iarna a grâu încolțit; mămuța a rămas cu mine și cu îngerii ei zgribuliți, mămuța doarme acoperită cu frunze, nu cu pământ. Orașul era invadat cu dughene SH (movile de saci cu boarfe putrede, vândute la kilogram). Deșeurile celor bogați, veșminte peste scheletele ambulante ale târgului: "Slavă ție, mult milostivă piață liberă!" Limbricii capitalismului erau râmele de odinioară. Mușuroaiele securității ascundeau firimituri pentru îndulcit simțurile. Buzunarele capitalismului îndestulau pântecele nevertebratelor moderne. Nicio diferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce ai venit și, dacă te trezești din visare, te întorci din nou în cămașă. Mai rar așa fotosinteză. Lepezi boarfa, pe motiv că nu te mai încape, revii în fibrele ei și te minunezi de cât loc nelocuit te cuprinde. Te minunezi întru atâta, încât, la un moment dat, constați că stăpânești prea multă nemărginire pentru un om atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rușine să-i spună că moșul îi fură chiloții purtați și dresurile. Genia a deschis ușa: trei pași pe holul întunecat, alți doi până la ușă, până în dreptul patului trebuia să meargă aplecată bătrâna a întins funia de rufe (joia spăla boarfe de tot felul). Pe bâjbâite, a găsit întrerupătorul, acest exercițiu îl făcea în fiecare dimineață. Odaia era întunecată ziua în amiaza mare, soarele nu trecea de pervaz. Fereastra mică avea forma tiparului de făcut cărămidă: trei ochiuri dispuse pe orizontală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
într-un azuriu-deschis, să se asorteze cu apa. Nu-i foarte mare - are doar un dormitor, sufragerie cu șemineu și un birouaș - dar e drăguț foc așa cum l-am aranjat eu, cu lucruri vechi, dar de calitate, nu aglomerat cu boarfe, cum sunt apartamentele unor fete din New York. Chiar sunt alergică la pantofii aruncați te miri unde. Și nu pot fi prietenă cu o fată care se omoară după umerașele agățate pe bare în loc de mobilă. Eu pun mare preț pe calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcut). Peste tot zăceau împrăștiate pungulițe cu bijuterii, truse de toaletă, tone de farduri, două mobiluri, un iPod, haine și pantofi nou-nouți. Avea până și lumânărele Diptyque și câteva fotografii înrămate cu ea și tatăl ei, aruncate peste mormanele de boarfe. Julie cară întotdeauna munți de bagaje, de zici că se mută, fiindcă a citit în Paris Match că Margherita Missoni, tânăra frumușică a clanului Missoni, își „personalizează“ camerele de hotel cu lucruri de acasă, care o fac să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era mai spontan. Cerea ce voia și obținea. A cerut tot trusoul de școală pentru cei doi copii și l-a căpătat. De la cufărul lui de lemn a ajuns la 5 sacoșe elegante, de-ți lăsau gura apă, pline cu boarfe. Sclifosita de româncă a zis că elle manqué seulment des livres și a căpătat livres de și-a rupt șalele cărând. Petrit îmi povestea cum mergea el cu nevasta și copiii la mare dimineața într-un tren cu bănci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai e prin preajmă, să tragă cu urechea. Poate că ai dreptate, dar lui Finn îi plac fetele finuțe. Sincer, nu cred că e genul care să iasă cu unele mai înalte decât el. Te ajut eu să-i muți boarfele înainte să se întoarcă. Ai văzut ce pantaloni avea? I s-ar fi văzut părul pubian... dacă nu l-ar fi epilat! Îi iau chiloții de firmă de pe patul meu și-i trântesc pe cel pe care trebuia să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva mai târziu, cu Baby așezată pe umerii amândurora, își trag răsuflarea și fac o mutră de parcă ar fi câștigat la loterie. Ce boarfă! șoptește una dintre fetițele din spatele meu. — Corect. Prea fără perdea. N-o să-și găsească niciodată un soț dacă va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că ceva mai grav de atâta nu pot spune fetițele astea despre nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duc eu la toți și le spun, la televiziuni, la presă, adică mă duc eu înaintea ei, nu se poate să tacă așa, la nesfârșit, o să vrea fata asta ceva, în definitiv, toate au vrut câte ceva, bani, roluri, mașină. Niște boarfe, iar lumea e rea, vorbește și ea, taie cu bărdița sau cuțitul, cu vorba, bârfa la români, despre asta-i vorba, iubito, explică Octavă insistent...) — Poftim?, Codrescu s-a uitat lung la ea, păi, de ce nu vă mutați?, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă ordine limpezi. Însfârșit, se urnește cu greu, simțind pe sub boarfele care-i acoperă trupul slab, cum sângele se zbate să-și urmeze drumul pe care-l face de 54 de ani, fără oprire. Picioarele Îl vor duce singure către adăpostul mizer. Dar, dacă Uniunea Europeană n-o să-i mai lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]