216 matches
-
o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe drum, În apropierea sătucului, zeci de orășeni zăceau printre boccele și saltele, de parcă locuitorii acestui oraș hotărîseră să-și petreacă noaptea dormind În cîmp. Jim Își puse mîinile la nas și la gură, Încercînd să se oprească să strige. Privea cîmpia de foc de sub el, cîmpurile acoperite de fum luminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimic. Unul ară cu o vacă înhămată la plug. În urma plugului, ciori. Apoi, din nou, văd convoaie de refugiați care umplu șoseaua: căruțe cu cai, între ele femei bătrâne și adolescenți care trag sau împing cărucioare supraîncărcate. Pe cufere și boccele șed copii care vor să-și salveze păpușile. Un bătrân trage un căruț în care doi miei vor să supraviețuiască războiului. Colecționarul de imagini vede mai mult decât poate să rețină. În timpul unei pauze, din nou în retragere, sunt în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
CÎmpia Panoniei, ce facem, de unde să iau acum aprobarea aia nenorocită, Între timp auzeam convorbirile de pe coridor cu ceilalți pasageri, vagonul era destul de gol și aproape toți cei care treceau granița se deghizaseră În țigani cu alură sportivă, cărau niște boccele uriașe și lăzi suspecte ca de armată, pe la Oradea unul dintre ei, cu mustăți negre de jur Împrejurul bărbiei, mă rugase să-i țin niște dolari, mi-a arătat un teanc, cică nu mai avea loc la el În buzunar, probabil aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Neanderthal, dacă știam, ascundeam eu așa ceva de un bătăuș ca tine? Bud Îi arse un șut și-l doborî de pe scaun. Penzler lovi podeaua, Scaunul se Învîrti și apoi căzu. Bud Întinse mîna sub birou și scoase de-acolo o boccea legată cu sfoară. Un picior pe ea, nodul smuls: cămăși curate, negre, de cowboy. Penzler se ridică În picioare. — Lincoln Heights. În pivniță la Sammy Ling. Dar nu o știi de la Natsky. *** Chow Mein, localului lui Ling: o bombă situată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
joc. Nevasta, copiii mici o să mi-i las și în fața ta o să joc. Fă-mi cinstea, fă-mi-o! — Naiba să te ia! zise negriciosul scuipând. Acum cinci săptămâni, ca și dumneavoastră, i se adresă el prințului, numai cu o boccea, am fugit de taică-meu tocmai la Pskov, la o mătușă; acolo am căzut la pat cu febră, iar el a murit în lipsa mea. L-a lovit damblaua. Veșnica lui pomenire, da’ vezi că atunci răposatul mai că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mai întâi, n-ar trebui să stați aici, ci în anticameră, pentru că sunteți vizitator, adică musafir, și o să fiu luat la rost... Și-apoi, aveți de gând să vă mutați la noi? adăugă el, după ce mai aruncă o privire spre bocceaua prințului, care, evident, îl îngrijora. — Nu, n-am de gând. Chiar dacă aș fi invitat, n-aș rămâne. Am venit numai ca să fac cunoștință și nimic altceva. — Cum? Să faceți cunoștință? întrebă valetul cu uimire și cu suspiciune întreită. Atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să poftiți în anticameră, spuse el cât putu de stăruitor. — Păi, dacă aș fi stat acolo, nu ți-aș fi explicat toate acestea, remarcă prințul cu veselie, și deci încă ai mai fi fost îngrijorat din pricina pelerinei mele și a boccelei. Acum, zic eu, poate că nici nu mai are rost să-l aștepți pe secretar, ai putea să mă anunți și singur. Pe un vizitator ca dumneavoastră nu-l pot anunța în lipsa secretarului. Pe deasupra, însuși generalul mi-a poruncit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să vă ierte faptul că sunteți cel care-i restituie biletul. Aglaia îi strânse prințului mâna ușor și ieși. Fața îi era posomorâtă, nici măcar nu zâmbi când îi făcu cu capul un semn de bun-rămas. — Imediat, numai să-mi iau bocceaua și plecăm, îi spuse prințul lui Ganea. Acesta bătu din picior nerăbdător. Era negru la față de furie. În sfârșit, ieșiră amândoi în stradă; prințul își ducea legăturica în mână. — Răspunsul? Răspunsul? se repezi Ganea la el. Ce v-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe ușă, să-l conducă în camera din mijloc. Kolea era un băiat cu fața zâmbitoare și destul de simpatică, cu o fire încrezătoare și naivă. — Dar unde vă e bagajul? întrebă el, introducându-l pe prinț în cameră. Am o boccea, am lăsat-o în antreu. — V-o aduc imediat. N-avem alți servitori decât pe bucătăreasă și pe Matriona, așa că mai ajut și eu. Varia supraveghează totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decât pe bucătăreasă și pe Matriona, așa că mai ajut și eu. Varia supraveghează totul și se supără. Ganea zice că ați sosit azi din Elveția, așa-i? — Da. — Și-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i bine în Elveția? — Foarte. — Sunt munți? — Da. — Vă aduc îndată bocceaua. Intră Varvara Ardalionovna. — Matriona vă pregătește îndată așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
erau împachetate doi funți de pâine de grâu și două batoane mici de salam. Pe lângă asta, pe masă era un ceainic cu ceai și zăceau uitate niște bucăți de pâine neagră. De sub pat se vedeau un geamantan neîncuiat și două boccele cu bulendre. Într-un cuvânt, era o dezordine teribilă: de la prima privire mi s-a părut că amândoi, domnul și doamna, sunt oameni cumsecade, dar împinși de sărăcie până în acea stare înjositoare, când, în cele din urmă, dezordinea învinge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Depresiunea Ciuc, vizibilă reședința de județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi, eră de eră, doar să se mai prindă de noi ceea ce sîntem! rîvna casei Tale mă mistuie, pumn de maci aprinși în linia paralelă, secunda de Bărăgan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
să continui. Când plecaserăm de la București, ne împărțiserăm atribuțiile celor mai apropiați, fiecare cu ce să vină. Capitalismul era imperialism în stadiul ultim de putrefacție; noi credeam că o să murim de foame și ne-am gospodărit, cum face românul cu bocceaua la el. Și printre altele a fost ideea genială a lui Nelu: niște poze cu Nadia. Era vedetă la Montréal, de aia canadienii o țineau minte. Era ca un erou național. S. B.: Păi, normal, acolo s-a întâmplat. D.
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a plecat în Oltenia, să ne aducă ceva porumb, ca să putem ieși din blestematul an de foamete dat de Dumnezeu. Scoarțe frumoase, țărănești, șervete chinuit cusute, ceasul tatii de argint, puținele inele și inelușe de aur s-au strîns în bocceaua mamei și au plecat să ne aducă salvarea. Nici bine n-a trecut mama muchia dealului, că noi și așteptam revenirea ei, ne și vedeam burticile pline de mămăliga noastră salvatoare. Treceau greu zilele. Tata lucra zi și noapte la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu el și căuta un om mai deosebit cu care să intre în vorbă. Pe scaunul învecinat stătea un bărbat îmbrăcat ca un orășean, dar a cărui proveniență era tot satul Crasnaleuca. Era tăcut, serios și plin de damigene, butelci, boccele și bocceluțe. Bătrînul îi căuta privirea cu insistență și, cînd prinde momentul potrivit, intervine cu remarca: Tot de pe la noi, de la părinți, săracii. Moșul privea bagajele îngăduitor și continuă: Mata de-al cui ești? Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
descărcau răniți din trenuri, și-i transporta la spitale. Peronul gării era înțesat de lume, o lume care stătea claie peste grămadă, întinși pe jos, rezemați de pereți, înghesuiți pe bănci în sălile de așteptare, fără lumină, pe valize, pe boccele, care pe unde putea... O mulțime de bărbați, femei și copii, oameni de toate vârstele, moțăind, formau o masă apatică vlăguită de putere și speranță, care aștepta cu resemnare trenul să-i ducă, pe cei mai mulți nu se știa unde... Peste
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Hitler de dezastrul războiului iar Regele Mihai a făcut bine că a întors armele. Zvonurile că: „ ..vin rușii!.. vin rușii.. !”, se răspândiseră ca focul... dar, încă nu veneau. Totuși, toți șvabii din Pesac, înspăimântați, într-o noapte cu căruțe și boccele s-au retras cu trupele germane spre Ungaria. Ura dintre nemții localnici, apărută peste noapte, și refugiați se extinse în tot Banatul... devenise fără margini. Septembrie veni cu cer senin și nopți limpezi, cum nu mai fuseseră de multe toamne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din România, București, bd. Timișoara nr. 29, bl. F, sc. A, ap. 18, sectorul 6. 108. Ghioca Elenă Cornelia, născută la 21 mai 1966 în București, România, fiica lui Gheorghe și Olga, cu domiciliul actual în Italia 00100, Romă, Via Boccea nr. 635, cu ultimul domiciliu din România, București, Calea Călărașilor nr. 240, sectorul 3. 109. Nasinec Lidia Veronica, născută la 7 februarie 1964 în București, România, fiica lui Sofica Ioan și Iulia Paulina, cu domiciliul actual în Cehia, 16300 Praga
HOTĂRÂRE nr. 774 din 23 septembrie 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125488_a_126817]
-
când am vrut să mă ridic nu mă puteam ține pe picioare - parcă erau anchilozate. Părinții mei, sărmanii, și sora mea au reușit să facă rost de spirt medicinal, m-au fricționat și, Încet-Încet, mi-am revenit. Au găsit În bocceaua mea o pereche mai groasă de pantaloni de pijama - și acum Îi văd, În dungi - m-au Îmbrăcat cu ei și am plecat Împreună cu alți oropsiți să traversăm Nistrul, alături de jandarmi și cai. În toiul nopții am ajuns la Moghilev
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vite și ne-au băgat În vagoanele acelea... Țin minte, Între 45 și 50 de persoane Într-un vagon de vite... Deci, vă Închipuiți, fiecare avea bagajele lui și eram foarte Înghesuiți: oamenii În vârstă și bolnavii au stat pe boccelele lor, noi, tinerii, am stat În picioare - n-aveam nici măcar unde să ne așezăm. Pentru ca să ne facem nevoile era o căldare, iar apă nu ne-au dat deloc - o singură dată parcă s-a oprit eșalonul și ne-au dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una cate una la odihnă, sprijinite de fagii pădurii, alături de ulciorul cu apă de izvor și bocceaua cu mâncarea de pranz. Gheorghe stătea așezat pe lavița de frunze, așteptând grăbit cosașii care începuseră să prânzească. Gândul lui era departe... Ochii albaștri priveau pierduți în zare, căutând parcă un petec de nor, posibil aducător de ploaie. Era ultimul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
prost. Am auzit împușcăturile, un foc altfel destul de puternic." Da, cei doi indivizi au profitat de noaptea foarte întunecoasă și au încercat să treacă pe partea cealaltă a estuarului înghețat. Nu s-a găsit nimic suspect asupra lor, afară de o boccea cu boarfe, care dovedește intenția lor de a fugi. Ancheta va continua în sat, cum spune comisarul, stau toți cu un ochi spre Vecin, bosiacii ăștia. Păcat că n-au putut fi prinși vii, ca să verse tot ce aveau în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
singură ramură și mai îngustă ca-n altă parte. Puntea o scândură lată, fără țăietoare (balustradă) și stâlpi de susținere, unea cele două maluri. Fără să ne dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele învolburate, ne-au observat și-au început să strige în gura mare, să se facă auziți: Fetelor, opriți-vă! Nu treceți puntea! O să vă înecați în bulboană! Ne-am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fată, pe Eufrosina (Sina), care era elevă la liceu. Aceasta era o adevărată pictoriță. Desena minunat. Îi plăceau mai mult peisajele, florile, castelele. Potretele erau foarte reușite. Din cauza prigoanei rusești, mătușa Ileana și cu Sina și-au luat câte o boccea în spate și s-au încumetat să fugă la noi, în România. Soțul ei a murit pe front și au rămas fără niciun sprijin. După multe peripeții la graniță, ne-am trezit într-o seară cu ele în curte. Ce
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]