989 matches
-
nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Matusalemice neștiri te mai aleargă Din căutări când te mai strigi fără de glas, O lacrimă neplânsă dă să șteargă Un gest banal dintr-un moment de bun rămas... În îndoiala unui bocet de-abandon Mai țipă astăzi un ecou de-nmormântare Și nici o rugă nu se-aude în amvon Și-au năvălit necredincioșii în altare... Iubiri se-mbată pe la colțuri de paradă Își oblojesc aripi ascunse și durute Doar orbii, surzii rătăcind
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 by http://confluente.ro/Apatica_desfrunzire_violetta_petre_1361628336.html [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
de roua, ca sa-incep o viață nouă ! Fa-ma Doamne val de ceață, prefa-ma în dimineața ! Fa-ma Doamne bolta de stele, luminând visele mele ! Fa-ma Doamne sunet de vioară..... vreau să fiu o primăvară ! Ascultă-mă prin bocet sfânt prefa-ma în legământ ! Fa-ma Doamne piatră de granit să păstrez tot ce-am iubit. Fa-ma Doamne ce știi tu mai bine dar lasă-mă să trăiesc ca mine ! Liz Referință Bibliografica: RUGA PE RUG ÎNCHIN ÎN
RUGA PE RUG INCHIN IN RUGACIUNE de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/laura_isabelle_nicolae_1491315897.html [Corola-blog/BlogPost/354277_a_355606]
-
vrut să unesc timpul în doi de unde am rămas așa cum se unesc apele în mare te-aș fi adunat în palme din calea amintirilor să alung singurătatea care s-a cuibărit la ușă (trupul s-a învățat să-i rabde bocetul) aș fi vrut ca întâlnirea noastră să fie o veșnică sărbătoare să lăsăm visurile să vorbească în locul nostru trupurile să ia forma dorinței a bucuriei ... Citește mai mult “ești frumoasă ca o duminică - mi-ai spus cândva-și poți transforma
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
aș fi vrut să unesc timpul în doi de unde am rămasașa cum se unesc apele în marete-aș fi adunat în palme din calea amintirilorsă alung singurătatea care s-a cuibărit la ușă(trupul s-a învățat să-i rabde bocetul)aș fi vrut ca întâlnirea noastră să fie o veșnică sărbătoaresă lăsăm visurile să vorbească în locul nostrutrupurile să ia forma dorinței a bucuriei ...... XXXIII. POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ (XIV), de Vasilica Ilie , publicat în Ediția nr. 1111 din 15
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/vasilica_ilie/canal [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
în a mea judecată profană: De ce unele țări rămân ca-n sărăcia africană? Pacea internațională și noua ordine telurică Promit peste tot o viață edenică, Și totuși mă-ntreb în suflet: De ce încă se mai aud sunete de jale și bocet? De ce nu se mai termină luptele de supremație? De ce a dispăut adevărata și corecta justiție? Cu toții afirmăm că suntem devotați creștini, Mergând în biserici sau pelerinaje din nenumărate regiuni, Ca să avem de la Dumnezeu ajutor în toate câte facem Și crucea
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/alexandru_enache_1479472490.html [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Mihu Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CLAUSTROFOBIE Cătușă de-ntuneric îmi țintuiește glezna Încorsetându-mi ziua în noaptea abisală Și nici măcar vreun licăr nu-mi luminează bezna, Doar mă transformă-n rugă, în bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu fumul de pe hoarnă. Și colivia rece în care-mi doarme zborul
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1468040006.html [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
Te-a ajuns blestemul meu, ticălosule, dar nu uita, n-ai să te bucuri nici de copila ta. Când vei fi mai fericit, atunci te va părăsi! Singurătatea și tristețea să te însoțească de-acum! Am fugit de-acolo, de bocetele și blestemele babei nesuferite și am pus sub pază strașnică Grădina Fericirii Veșnice. Am vrut ca fata mea să fie veșnic fericită, să nu cunoască iubirea și, mai ales, dorința păcătoasă care mi-a adus numai blestem și nefericire. Și
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
uitării. Aproape frunză. Aproape nimic. Mă fac ecou în gări părăsite, plecând mereu, niciodată venind și nu mă mai vindec știind că voi găsi lângă țipăt trandafirii ciopliți în talpa singurătății, de tine, dragostea mea. Îți fac cu mână din bocet ca și cum plouă și cresc cimitire. Ca și cum pun ceară pe fruntea mea de copil. Plec, stând atât de alături, în același aer al camerei, trecând mut și aspru prin amândoi, hrănindu-ne deopotrivă bătăile nevrednicei inimi. Auzi cum foșnește, auzi, dragul
APROAPE FRUNZĂ, APROAPE NIMIC de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/camelia_radulian_1432663531.html [Corola-blog/BlogPost/343299_a_344628]
-
sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1573, Anul V, 22 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PE PLAJA FĂRĂ NUME de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429680651.html [Corola-blog/BlogPost/353908_a_355237]
-
înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1407725558.html [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
explodat. Palmele grele ale lui tata au început să lipăie în neștire pe trupușorul meu cel gingaș, care mustea de atâta încăpățânare. În final, m-a aruncat în car, ca pe un buștean noduros ce nu se lăsa despicat, în bocetele mamei și ale soru-mii. Le-a spus și lor,scurt: hai și voi! În car! Comandă executată în viteză. Tata a dat bice boilor și a mers pe jos o bună bucată de drum. Apoi a oprit boii și s-
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1414300048.html [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă sufoci încet încet din fundul butoiului din pierderea boiului vinul dulce s-a gătat se așterne de iernat de iernatul sângelui în carnea pământului dulce floare de salcâm ce n-aș da să mai amân
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
al tuturor renașterilor.” (pag. 255). Sintagma a redeveni congener cu elementele lasă deschis drumul și spre o altă ipoteză. Așadar, înțelegem că moartea nu trebuie interpretată ca un ritual al morții - chiar și dacă acceptăm răspândirea ei sub forma unui bocet - ci ca “o înțelegere superioară a vieții, ca un poem al dragostei de viață și de frumos”. Moartea posibilă (“ Și de-o fi să mor”) este transformată într-o nuntă fantastică, de o ireală frumusețe: ,,Soarele și luna / Mi-au
DOSARUL MITOLOGIC AL UNEI CAPODOPERE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1423062209.html [Corola-blog/BlogPost/376052_a_377381]
-
publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă acum să te cuprind ... / - Hai, să valsăm iubito, hohotind, / După al toamnei bocet mortuar (Vals de toamnă). Întristarea bacoviană este izvorul luminii din lumea spre care misterul îl atrăgea, melancolia era durerea că puțini dintre oamenii pe care îi observa, trecând pe străzile bântuite de umbre, vor putea să îl însoțească în lumea
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Actul_de_depeizare_in_scanteile_galbene_bacoviene.html [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
poate fi și o boală , un spasm/ Poate - un șir de morți mai suspecte,/ poate - speranța în stângile drepte/ Nu te lăsa amăgit de un șarpe/ este viitorul, trecutul desparte/ Dau un regat pentru o voce/pădurea vorbește, stejarul -un bocet, / Euridice și Beatrice/eu v-am iubit din adânci cicatrice/ Ești bolnav îmi spune Moartea, vecina/ mi-a pregătit groapa și motorina/recalcitrant și neiubit/ am fost în șotii de neprevenit/ ce culturale semne, ce sinca, mony și sony se
CE MULT TE-M IUBIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1417428791.html [Corola-blog/BlogPost/371962_a_373291]
-
gând, Făptura-i uriașă a oftat, Căzută peste ape și-ndelung...gemând. Am vizitat-o ca pe-un muribund, Când încă mai clipea din frunze-ncet, Mă sfâșia în inimă profund Ce nu putean să urlu, ca un om, prin bocet... Am înțeles atunci că totu-i fad, Că-i îngropat în praful păcii Și cuiburile viselor mai cad, Iar apa vieții n-o oprești ...nici chiar în sălcii. Referință Bibliografică: SALCIA / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1610
SALCIA de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1432848502.html [Corola-blog/BlogPost/374601_a_375930]
-
chiar dacă nu mai e niciun descendent care să poarte acest nume. Gospodăria va fi administrată de un băiat sărman, Codrin, asupra cărui nonagenarul și-a transferat prinosul de afecțiune de care moartea celor doi fii ai săi l-a frustrat. Bocetul metafizic cu care se încheie poematic romanul tulburător, prin realismul lui psihologic, al lui Dumitru Dănăilă capătă din mers inflexiuni și valențe optimiste: „George Bărăgan a apucat pe ultimul drum. N-a apucat suta de ani, cum dorea, n-a
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Cronica_ion_rosioru_la_roman_teo_cabel_1366063169.html [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
condiției românești între străini. Vintilă Horia n-a putut să-și scrie poezia, precum și alții, fie că ei s-au numit Nicu Caranica sau Horia Stamatu, Vasile Posteucă sau Ștefan Ion Gheorghe, decât în limba română, fiindcă doina ca și bocetul nu se cântă în altă limbă fără ca să-și anuleze valorile și semnificațiile mitice. Mircea Eliade a murit scriindu-și literatura numai și numai în limba română. E o demonstrație aici? E un adevăr sau o propagandă ridicolă și ineficientă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
viața și o parte din moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci nu va mai purta căciulă fioroasă de blană-amurgindă și nu va mai vandaliza
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1459551214.html [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă pentru țară din versuri ce jelesc / Mormântul neputinței când soră lângă frate / Abia mai plâng atunci când se-nfrățesc, / Nemaidoinindu-și dorul în graiul românesc” (A patriei icoană). E uimitor, însă, cum coexistă și se împacă destul de bine
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI by http://confluente.ro/Masura_de_nectar_a_poeziei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1337844378.html [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
hotar a limbilor dară Vine pe fir prin iarbă argintiu Din pământul giuvaier nicicând pustiu Înflorește amplu cu flori diafane Ca să șoptești la ureche cuvinte tandre Adună minuni în lume neștiute Armonioasă cântă-n inimi neîntrecute Muzicală în doină, în bocet de piatră Cu ancestralitatea prețioasă e asumată, Colorată ca planta firavă de nu-mă-uita Limbă română mereu te vom savura Puternică - Bucegi la Caraiman Se-nalță mai mult nu mai are liman Iubire de foc e în inima neamului Pentru îngemănarea
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/georgeta_blendea_zamfir_1456211002.html [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
în care sunt înfășate ca pruncii cântecele sale, ce tablori plastice, cu păduri, cu ape, cu cer și păsări, cu oameni iubind, muncind, suferind, luptând, pierzând, sperând... Ce meditații poetice! Ce voioșie în cântecele de joc ale Ștefaniei Rareș! Doina, bocetul, cântecul liric, strigătura... cine le glăsuiește ca Ștefania Rareș? Ștefania Rareș, însăși! Este una dintre puținele interprete de muzică folclorică românească potrivnică influențelor și infiltrațiilor vătămătoare, străine de tradiția și cultura neamului, ori căzute în plasa urbană, cultă, modernă, vulgară
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1412063965.html [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
din habitatul ei divin. Știi, Slavici, nici o moară nu mai e, Nici grâul nu mai crește sus pe deal, Se-ndreaptă către moarte satele Și plânge ne-ncetat al tau Ardeal. Eu știu acum, din gură cea de răi, Arghezi, care bocet m-a durut. Din cartea ta cu „Flori de mucigai”, Unghia îngereasca mi-a crescut Și îngerul mi-a spus să vin curând, Pe tencuiala veche să rescriu, Apostol re-nvierii prin cuvânt Pan la sfârșit, Ardealului, să-i fiu
CHEMAREA ARDEALULUI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1478257954.html [Corola-blog/BlogPost/373468_a_374797]