640 matches
-
Veți fi universali! Cântați cântare nouă căci glasul vi se aude în orice colț de lume! Inventați căci voi schimbați planeta întreagă! Acum orice individ poate să se afirme mondial, numai să merite! Laurii vă așteaptă, nu plângeți și nici bociți de frică pentru ziua de mâine căci spiritul din voi e mai puternic decât credeți! Căutați în trecut, îmbătați-vă de gloria celui mai viteaz popor din lume, aruncați-vă în viitor cu fruntea sus și pieptul dezvelit! Puterea minții
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga la Dumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
mică, julindu-mi genunchiul. Mamare-l certa pe tatamare, tatamare mă dojenea pe mine. Eu mă gândeam că m-am speriat degeaba. Grivei a fugit și el prin bătătură, îngrozit de hărmălaia iscată. - Of, Doamne, ia-mă pe mine! Se bocea mamare în timp ce-mi obloja rana. Uite, își rupsă fata genunchiul, ce-o zice Victor, că ne-a dat fata și nu am avut grijă de ea? - Lasă, că-i trece, dar ea e de vină! De ce fugi? De ce
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
de repede peste deal, spre casă. Nu trecu mult, și-au ajuns la casa lui Macovei. S-au speriat ai casei, adică nevasta lui Macovei și firava Măriuca. - Valelei! Vai de noi! Ce nenorocire s-a întâmplat?! se puse pe bocit femeia. - Să-l ducem repede în casă! Era să înghețe în pădure! zise vecinul. N-au stat mult pe gânduri, l-au dus în casă, l-au întins pe pat. Capul îi era greu, nu știa nimic ce se întâmpla
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
sunt cei din jurul lui, adică noi, cei care i-am lăsat libertatea să-și aleagă visele? Doamne, cât de tânăr și frumos este! Uite cum mai plâng speranțele celor care l-au iubit și (încă)-l iubesc... cum îl mai bocesc!.. Chiar și speranțele lui se zvârcolesc lângă el, plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
de alizee. În cap vreo cinci broboade fluturând în vânt, dintre care țâșnea un nas roșu, ascuțit ca un catarg. Și figura, care era? Ca din senin, o lua așa într-o parte, pe laterală, începând să țipe și să bocească, vărsând șiroaie de lacrimi. Apoi, o lua în cealaltă parte, de parcă vânturile și-ar fi schimbat direcția. Dar acum începea să chiuie și să joace ca o paparudă. Hi! Hi! Hi! He! He! He! N-o ținea mult. Așa, ca
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
prezentându-i onorurile, după care nu aveți decât să faceți ceea ce doriți. Mortul nu mai aparținea familiei ci statului, până la coborârea acestuia în mormânt. Până în acel moment, până la plecarea militarilor, era exclusă prezența preotului. Familia nu avea dreptul nici măcar să bocească pentru a nu strica ceremonia militară. Sicriul, acoperit cu drapelul Republicii Socialiste România, a fost purtata de militari pe umeri cu pas grav, apăsat, în sunetul muzicii fanfarei militare, până la groapa pregătită pentru întoarcerea la începuturile omenirii. Maiorul și-a
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
mai liniștită. Stătea în vârful patului ghemuită într-un colț, se închina și se ruga luiDumnezeu să ne ocolească și să ne ocrotească de acele trăsnete și fulgere. Încerca să mă încurajeze și pe mine dar ți-ai găsit. Eu boceam într-un spațiu sub pat, cățelușa urla la fiecare trăsnet și tunet în celălalt spațiu de sub ușa beciului folosită drept pat. A ținut ploaia mai bine de jumătate de oră ca și fulgerele și trăsnetele dar nu am pățit nimic
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
beznă are o barbă, Ceasul răsună, cabrioleta Poartă regina și patrupeda, Aurul curge, fetele râd și râd, Câinele latră la un urât, Cinșpe e cifra, florile parcă decad, Sunt vegetale, mirosul e mort și e fad, Ah, nevermore, gândește, clocește, bocește, Vremea se schimbă, te strânge în clește, Mâncă un ou, caută numai pe cer Oile, norii zboară lin spre Tanger, Nu e nimic, tu ești un geniu, e sigur, Picură soarele, noi avem prea multe riduri. Ambiție, bere, clătite, dădacă
AGONIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361700_a_363029]
-
fi plăcut să avem ieduți, dar nu am avut. În schimb am avut mielușei pe care ciobanul îi aducea de Paști, câteva zile mă jucam cu ei apoi să vezi tragedie, că trebuia să la taie gâtul. Eu iarăși „fugiam” bocind de acasă... Era pe timpul marei crize mondiale. Tata a fost „pus în disponibilitate” adică dat afară. Pe timpul acela nu există indemnizație de șomaj sau vreo asistență socială. Ai mei au lichidat gospodăria și ne-am mutat la Chișnău. la Visterniceni
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
tot țipi ca un birjar? - Că-mi faci capul calendar; Iar dacă nu-nchizi gurița... Îți înroșesc muzicuța! - Omule, uită-te-n în coastă! Printre pruni, vezi fata noastră? - Bine, o văd, dar ce-i cu ea? De-aia îmi bocești, mata! - Mărine, 'ncepe-a bura, Iar pe cap n-are basma, Și-o pătrunde pân-la piele; Vai de păcatele mele! Dacă-mi răcește fătuca, Cine-o să mai pască curca? - Las-o dracului de curcă! Am s-o tai, am terminat
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
fost constatat abia când ducele, nervos din cauza darului prea meschin, i-a pus o sabie în gât iar el nu a avut nici o ripostă. Normal, împărăteasa l-a scuipat pe duce drept în ochi și s-a apucat să-și bocească bărbatul cu gestica și ritualul bine cunoscut. Și prințesele au făcut la fel dar, fiind bete chioare, nu prea le-a ieșit. Prinții însă, cu o rapiditate de invidiat, s-au declarat fiecare împărat și-au dat câțiva pumni, apoi
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
o femeie s-a alăturat, Lângă Alună a luptat , Mai bine chiar ca un bărbat! MIRCEA CEL BĂTRÂN Cum o chiamă, spune? URSAN Dragomira o strigau pe nume, Bărbatul îi murise la Rovine De o săgeată țintită bine. Mult timp bocise pe Niculai al ei Și văzând oștenii luptând ca niște zmei I-a luat armele lui, Agățate lângă icoană într-un cui, Și-a intrat în luptă dreaptă Dând dușmanilor veșnicia drept... răsplată. Iar popa Crându îșu făcea cruci mari
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
conducători”. Sau: „Cred că ura de sine a noastră, a românilor, este cel mai mare dușman al nației. Ca atare, tot aceasta stă în calea afirmării valorilor ... Când ele încep să se ducă spre lumea umbrelor, avem grijă să le bocim cu fastul tragediei antice, observând, în fine, că au existat”. Despre atmosfera în care s-a consumat, la Târgu-Mureș, un act cultural de excepție (concertul violonistului Alexandru Tomescu), autoarea notează: „L-am ascultat vinerea trecută pe viul unui ecran amplasat
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
așteptați să-și aducă „ spășiți ” obolul atâtor amânări în a-mi înapoia cărțile împrumutate de-a lungul anilor. Ciocli de-ar fi fost și nu mi-ar fi prelungit (și plâns!) răbdarea până în marginile ei cele mai crude, stăruind și bocind asupra buchiilor cu un interes nefiresc și aproape nepământean. Atunci când era vorba doar de amânarea „cu termen” a restituirii acestora îi scuzam - inventându-le motive care ar fi putut sta în picioare. Când cuvântul dat (angajamentul) a devenit un „foc
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
florilor tale din poienița de mâine ... nicicând nu mai pot râde de râsul fructelor din grădina fructelor tale ... de-atâtea umbre ciobite se strânge ceru-n sicrie cu încă o stea căzătoare n-am cheie nici lacăt și clopotul turnului bocește a clopot ... de nu mai știu că pot vedea surâsul neîmblânzit al dansului cailor prin creația inelelor lunii din visele tale ... și nu mai știu de ce pionii tăi au uitat un mâine istoric din spirala lui ieri în care mă
PARTIDĂ DE ŞAH ÎNTRERUPTĂ ... (BUNICULUI MEU DECEDAT ÎN 18 MARTIE 2013) de DORU CIUTACU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352079_a_353408]
-
cei din asistență s-a simțit dator să aducă o coroană ori măcar o jerbă împletită din crengi de brad, de care stau agățate cu sârmă garoafe roșii, albe și roz, nefiresc de fragede în gerul Bobotezei. Totuși, nimeni nu bocește, plânsul nu urâțește niciun chip. Rând pe rând, fiecare aruncă o ultimă privire mormântului proaspăt, luându-și astfel rămas-bun de la Bătrân. Apoi o iau la pas grăbit pe deal în jos, către capelă. Acolo este locul de întâlnire a grupului
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
combinație cu străinii, unele care vor intra în mâinile lor. Inteligența nu va intra, cred, în mâinile lor și, dacă ne vom face bine datoria de parte, în sensul de a ne afirma punctul de vedere și de a nu boci pe la colțuri cred că de aici va veni salvarea noastră, din învățământ, din cultură, din educație, din grija pentru sănătate, prin depoluarea acestei țări. Această poluare este un dezastru. Trebuie găsită o formulă de depoluare, în primul rând a minții
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
se roaga bunica-nvie-n gând. Duminică mâloasa, prohodul unei maici Duminică bunicii, pe inimi pleci și călci Duminică de toamnă, duminică-n răscoală Din mine trup se rupe, mi-e inima de smoala! Duminică-n bătaie de clopot ce bocește În mine mor ecouri, durerea-n mine crește. Duminica-mi e groapă în care-nchidem trupul Ca viermi-nfulecând din viata fara scrupul. Duminică în slujba, o ruga în tăcere Bunica-n mine doarme, durerea-n veci nu piere! Duminică în
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
L-aș fi lăsat să vină cu mine-n mină, numa' să fi fost el sănătos, să alerge și el ca toți copii. De multe ori mi-a zis «Tată, ce n-aș da să fiu ortac!»” N-am mai bocit nici unu'. Eram amețiți de cap, dar am stat cuminți, până am văzut lumina de pe căștile ortacilor, străpungând, ultimu'perete de pământ ce ne despărțea. - Asta a fost prima mea zi de muncă, dacă tot m-ai întrebat. De-atunci
ORTAC de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346198_a_347527]
-
precum hultani hoitari singurătatea strigă oceanice-ulalumi iar cetățenii-diavoli pozează-n anticari aș vrea să-mi crească foi de-arțar din pori și galaxii întregi acut să mă citească s-ascut văzduhul și cu mii cocori voltaire-ieni - cari nu știu să bocească degeaba-așteaptă orele să treacă păunii regalează valea seacă și vine-un damf de acre sinucideri dar printre cioclii-i greu să afli lideri... ...eternă noapte fi-va - iar zeul: biet mahmur tobe stelare - mistic - reduse-s la murmùr... ÎN LOC DE PROHOD
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
De povestit, așa, mai mult...povestim destul de rar. Am aflat doar că mama lui e recăsătorită și mai are un frate. Pentru că sunt “maica văicărelilor “, mi-a dat și el sfaturi bune, ori mi-a spus vorbe de mângâiere (când boceam prea tare, cu procesele mele interminabile). Acum, când am venit de la mare, cu enterocolită, mi-a trimis, mai ceva decât doctorița mea, indicații de dietă. Ieri, când am ieșit, pe la 15, de la Bac-ul de toamnă, după două zile de
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
abandonată, uitată. Dar ce poate face? Nu prea multe. Din păcate, nici cei ai ei nu prea și-o mai doresc. Unii chiar o urăsc. România manelistă. Ea nu a fost așa, ea știa să doinească, să cânte, știa să bocească atunci când îi murea cineva drag. România este normală, numai că i se bagă pe gât nimicuri. Frunzele ei cântau, păsările cântau ca peste tot. Solzii cântau și ei făcând totul, și valul să se încrețească. România zace prin șanțuri, așteptând
SĂ ÎȚI IUBEŞTI ȚARA, SĂ OFERI FĂRĂ SĂ CERI NIMIC ÎN SCHIMB. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368826_a_370155]
-
se zbătea. A început să scoată ghearele, să mă zgârâie pe față. Nici eu nu m-am lăsat, aveam și eu gheare. După ce ne-am chelfănit mult, și după ce ne-am umplut de zgârieturi, eu am zbughit-o în clasă, bocind, să mă jelesc învățătorului. Demonstrasem, însă, că sunt cel puțin egal la bătaie cu rivalul meu, pe nume Gigi al lui Tudose. Nu ne-am mai dus la cules de plante medicinale, învățătorul, așa cum mai obișnuia, a băut ceva și
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
făcut atâta chef, nu arseseră via, că s-au trezit abia după amiază, târziu, când toți își primiseră țara și plecaseră s-o ia în stăpânire. Când apostolul Andrei i-a spus Mântuitorului Hristos că dacoromânii sunt necăjiți tare și bocesc la Poarta Raiului, atunci Domnul le-a oferit ceea ce-I mai rămăsese Sieși: Grădina Sa. „Dar aici, peste această Grădină a lui Dumnezeu, spune Arhiepiscopul de Argeș- Calinic-Boierul, au tăbărât veacuri de-a rândul, din toate părțile, neamuri care au
RĂSPLATĂ PENTRU TRĂDARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370452_a_371781]