650 matches
-
Vezi drobul cel de sare pe horn? - Îl văd. Și...? - De s-o sui pisica, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! - Vai de mine, că bine zici fata mea. Și-ncepură, amândouă a-l boci ca niște smintite. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și necăjit ca vai de el. - Ce este? Ce v-au găsit? Atunci ele, mai venindu-și puțin în fire, începură a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pământ arabil, vatră de sat, pe Dealul Obrejii. Restul fânaț, în Pârloage și pe Dealul Crucii. Când mergea la prășit, ori la secerat de grâu, pe Obrejă, când ajungea la ogor, întâi și-ntâi se-apuca de plâns și de bocit, ca după mort. Apoi, făcea o cruce mare, spre răsărit și s-apuca de lucru. O surprindeai de multe ori vorbind încet, cu omul ei, cu bunicul meu, Vasile Lazăr, ca și când ar fi fost alături de dânsa: "Măi Vasile, fetele-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a izbucnit în plâns. A pregătit ea însăși onomastica, așa cum făcea altă dată cu mama ei. Pregătea și plângea. Iar în ziua propriu-zisă plângea și bea. Plângea de sărea cămașa de pe ea. Și bocea cum ai plânge după un mort. Mamă-sa îi promisese, de fapt, că le lasă lor, copiilor, casa și grădina moștenire. Acum predase totul la stat, pe nimic. Dar nu asta o supăra, ci faptul că pleca. Definitiv. Din țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de la spital. I-am prezentat condoleanțe, plângând. Ne-a privit, oarecum absent, împietrit. Ne-a servit cu un rom jamaican, apoi ne-a grăit: Dragii mei! Gata-i cu plânsul! Morții cu morții, viii cu viii! N-avem vreme de bocit! Veruța, tu ia stiloul și scrie pe hârtie tot ce ne trebuie. Iar tu, măi frate, cheamă-i pe cei de la Câmpulung. Spune-le că miercuri e înmormântarea... Poate că acum o să-și facă timp să vie...! Ce să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ori vreun semn oarecare. Sugestiv pentru cititorul capabil să citească în subtext este momentul când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
avea nevoie ca să-l convingă pe unul să-i facă tema la mate. Așa că nu-i mai avea cînd a venit băiatul cu taică-su la ușă la Marcu pentru a-i da înapoi soldățeii. Ăla s-a pus pe bocit cînd a auzit c-o să rămînă cu piesele de șah, de parc-ar fi fost cine știe ce urîțenii. Dacă voia, îi dădea și restul pieselor, pentru completare. Dar să fi ținut băiatul atîta în el, să-i fi purtat pică atîta
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Făcut-am vreun pas Pe calea desfătării? Venin mi-a dat pe nas; Slujit - am cu credință? Nevrednic am trecut; Prieteni obligat - am? Ingrați mi i-am făcut; Vreo rudă, vun de-aproape de-l rog a m-ajuta, Mi se bocește - atâta cât trebui - a - i mai da; Să mă 'mprumute nimeni nu s' află bucuros, Iar de chezeș, de martur sunt prea trebuincios; La nuntă, la ospețe nu știu să fiu chemat, Iar la de morți parade mă 'nvită nencetat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oricare alta numai trecutul a stat în genunchi nu am privit înapoi doar înainte acolo erai tu pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cutremur, oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de tramvai. Dar nu era ca și cum mă dădeau pe mâini străine, caci Anna Coblin era verișoara mamei și m-au tratat prin urmare ca pe o rudă. Hyman Coblin a venit și m-a luat cu Fordul lui; George a bocit când am plecat din casă; avea un fel al lui de a-și demonstra sentimentele pe care Mamei i se poruncise de către bătrână să-l țină ascuns. George trebuia să stea închis în salon. L-am așezat lângă sobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Eleanor Klein, sau mama. În acele zile Kreindl avea nervi de primadonă și făcea scene peste scene în apartamentul său de la subsol; arunca farfurii pe jos și bătea din picior. Iar Eleanor căzuse într-o stare de descurajare și adesea bocea în camera ei pentru viața în derivă pe care o ducea. Peste tot se simțea acest impuls, îndeajuns cât să îi afecteze pe toți, dat de tonul zilelor care treceau. Și poate m-aș fi molipsit și eu dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lui să meargă la sinagogă și, indiferent de ce credea, știa cum să se poarte. Familia Coblin făcea și ea parte din congregația lui și eu mă alăturam de obicei verișoarei Anna în purda orientală, modificată, a galeriei, în timp ce ea îl bocea pe Howard în mijlocul tânguielilor și sărurilor de amoniac ale femeilor îmbrăcate în straie bogate, care boceau și prevesteau cine va fi atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest prilej era diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
făcea și ea parte din congregația lui și eu mă alăturam de obicei verișoarei Anna în purda orientală, modificată, a galeriei, în timp ce ea îl bocea pe Howard în mijlocul tânguielilor și sărurilor de amoniac ale femeilor îmbrăcate în straie bogate, care boceau și prevesteau cine va fi atins anul viitor de apă și foc - cum se tradusese în textul englezesc. Însă acest prilej era diferit de momentele în care mulțimea ce se roagă dedesubt cu șaluri pe cap și cu pălării de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
față brăzdată de griji, o orătanie umană alungată cu mătura. Acum luminile au început să pâlpâie, căci Bavatsky meșterea la tabloul de siguranțe, și s-a arătat că în loc să stau să cuget la ce-mi spusese, așa cum ar fi trebuit, boceam. Cred că Einhorn a fost dezamăgit și poate chiar șocat; șocat, vreau să spun, că mă judecase apt să îi urmăresc traiectoria verbală către ce ar fi trebuit să reprezinte un suflet. M-a tratat cu blândețea detașată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de mine, asta e tot ce-ți cer. Nenorocitule! am strigat, cu lacrimi în ochi. Ticălosule! Sper să crăpi! Padilla a venit în fugă după mine și m-a strigat din salon: Haide, nu mai sta la palavre. Am ieșit bocind, lovind cu piciorul mobila din nuiele și hârtie și am dat buzna afară: Ce-i cu tine? De ce plângi? Nu mai reziști? I-am răspuns când m-am simțit în stare: — Nu, m-am certat cu cineva. Haidem. Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ceva rău... parcă moartea ar fi cine știe ce rău. Dac-ar fi fost așa, Dumnezeu, care ne-a ales pe noi să ne poarte de grijă, nu ne-ar fi lăsat să murim. I-am zis-o asta mamei, odată, când bocea pe văru-său. S-a oprit, s-a uitat la mine de parc-aș fi picat de nu știu unde și n-a mai plâns... Și, oricum, bătrânul n-are cum să moară, că doar Dumnezeu i-a promis că o să trăiască până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de ianuarie, pe un ger de erau să ne pice și mustățile, Madam s-a îmbătat cui cu bitter, cu bere de ghimbir și cu afinată, ca ultima bețivancă șătrăreasă, a căzut în nostalgie, în depresie, a pișat ochii, a bocit, a recitat, a urlat, a cântat, s-a despuiat, a dansat țonțoroiul și, cam pe la miezul nopții, a șoptit Cuvântul... Cuvântul ancestral, Zicerea ce leagă Ne-Legatul și oprește destrămarea lumii! Horus, nemernicul ăla bun de împăiat, care se prefăcea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la un piept e simetric, cu excepția găurii din care țâșnește sângele. Apoi Evie începe să bocească, acolo-n picioare, la jumătatea scărilor. Evie, virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească. Băiatul bocește așa cum plângi când n-ai făcut nimic rău, dar tot ai fost pedepsit. Afară apune soarele. Înăuntru totul e mort, cu excepția vocii aceleia mici care strigă iar și iar: De ce m-ai lovit? N-am făcut nimic. De ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
materiale naturale create acum douătrei sute de ani de către străbunici, sau blidele vechi, toate având roluri precise în expoziție. Creația elevilor, păpușa de cârpă, reprezintă anul vechi, care moare, și culminează cu cea mai mare păpușă așezată pe laiță și bocită de fetele din sat. Remarcate se fac și păpușile care reprezintă strigoii călare pe butoi în noaptea Sfântului Andrei și care sunt deosebit de expresive. Toate sunt unicate, materialele din care sunt făcute fiind diferite în orice casă, iar viziunea asupra
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
mai tare, l-am certat un pic, i-am amintit de cîte ori Îi dădusem bani și nu mi-i Înapoiase, am făcut apel la demnitatea lui, iar cînd i-am amintit de iluziile adolescenței noastre, s-a apucat de bocit; mai Întîi În șoaptă și fără curaj, numai cît Își trăgea din cînd În cînd mucii. M-am alarmat, neștiind ce s-a Întîmplat, l-am Întrebat de ce plînge - nimic, nimic, dar nici nu plîng, nu-ți face probleme, sunt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-te. Poți să vii să-mi vezi noul birou oricând. Ești absolut sigur? Da. Ruby Îl lăsă pe Sam la el acasă și apoi s-a dus până la casa alor ei. Când a ajuns, Mătușa Sylvia stătea pe canapea și bocea. Ochii Îi erau roșii și umflați. —Mai fac niște ceai, spuse Phil care părea de-a dreptul confuz și era clar că ar fi dat orice s-o lase doar pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă Sylvia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să creadă, rugile sale păreau, poate, mincinoase. Zăcea liniștit pe pat, Îmbrăcat În haine curate, cu mâinile pe piept și cu doi bănuți de metal pe ochi. Vecinele Îl spălaseră, după datină, Îi lăudaseră bărbăția și una dintre ele Îl bocise. La cap Îi ardea o lumânare din ceară curată adusă de Director. Într-un colț, privind atent și nedumerit la toată vânzoleala din jurul mortului, stătuse, fără să Încurce pe cei care Îl puteau vedea, Iedul. Pe măsură ce Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unicul fiu ce-i mai rămăsese, un biet oligofren, placid, împreună cu care striga, într-un halucinant jam-session, obscenități de la balcon. La coadă, bătrâna se rotea pe loc și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență sugerând posibili foști torționari. Erau apoi copiii, ajutoare de nădejde
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]