547 matches
-
la o masă scoasă pe terasă. Sînt concentrați la discuție și habar nu au că eu trec pe acolo. Intuiesc că vorbesc despre subvenția americană la grîu și pun la cale o mișcare de protest. Chiar și cînd beau la bodegă nu pierd timpul, meditez cu pizmă. Un autobuz a adus copiii la școală. Coboară cu toții ordonat și cineva supraveghează trecerea străzii, exact pe trecerea de pietoni. Acel cineva este un cetățean care, întîmplător, era pe acolo. Închid ochii ca să ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai bag în veci ceva pe sub nas. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Napoleon, și, mai recent, Stalin, Roosevelt, Churchill... Se spune că Isaac Newton fuma când a observat mărul căzând din pom, Charles Darwin a scris teoria asupra originii speciilor fumând, Johann Sebastian Bach i-a dedicat o compoziție, Beethowen fuma în bodegi dar niciodată pe stradă sau în casă -, Caruso menționa în contractele sale "dreptul de a fuma în orice parte a scenei până la ridicarea cortinei", iar des-pre Albert Einstein, soția sa afirma că "sco-tea fum ca un horn când se cufunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rană nobilă'' în vena jugulară a adversarilor. La lupte era însoțit de Pinchillo, căruia îi spunea "pariază cât dorești'' bineînțeles din banii "șefului''! La final împărțea cu el câștigul. În general la încheierea luptelor Hemingway își invita concurenții la o bodega din apropiere la "bere și rom". Îi plăcea să privească atent cocoșii, pregătirea lor, pentru lupta și încleștarea din arenă. Ne-au rămas de la el comentarii, amintiri și pagini memorabile legate de pasiunea pentru cocoși și luptele de cocoși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mahon, câteva mese, pereții tapetați cu fotografiile lui Hemingway și "capturile "sale. Obișnuia în această clădire veche să "consume" câteva "tragos" cu prietenii pes-cari la plecarea sau întoarcerea de pe mare. După Revoluție barul a fost naționalizat și transformat într-o bodegă în care se servea bere în pahare de carton. În 1970 trecând prin localitate Fidel Castro a vizitat localul și a dispus să fie reamenajat așa cum era pe vremea lui Hemingway, și să se servească același meniu și aceleași băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu vestă și pălării de paie cu panglică neagră la calotă, aproape toți cu privirile ațintite în obiectivul aparatului [...]. Mărind finețea observației și căutând să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom constata că Ilie Gheorghe, patronul Bodegii de la răscrucea străzii a cedat-o lui N. Epureanu, noul proprietar care și-a înscris numele și anul, 1921, pe frontispiciul clădirii, transformând Bodega în Restaurant [...]. Și astăzi aceste locuri își păstrează cu fidelitate imaginea din trecut. Doar sergentul de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom constata că Ilie Gheorghe, patronul Bodegii de la răscrucea străzii a cedat-o lui N. Epureanu, noul proprietar care și-a înscris numele și anul, 1921, pe frontispiciul clădirii, transformând Bodega în Restaurant [...]. Și astăzi aceste locuri își păstrează cu fidelitate imaginea din trecut. Doar sergentul de stradă cu fluierul de gât aflat în mijlocul intersecției spre a veghea la ordinea din zonă și eventuala trecere a unei căruțe ce nesocotește regimul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Majoritatea mi se întorceau înnegrite de pixul șefului de serviciu și corectate, ulterior, de pixul directorului adjunct care, practic, readucea textul la varianta inițială concepută de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită la o bodegă de lângă Minister fiind inițiat cu acest prilej în degustarea ciorbei de burtă și a tuzlamalei un coleg de birou m-a inițiat și în "tainele șefilor", nu direct, ci prin intermediul unui banc, valabil pentru orice administrație: cică un individ intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Gelu cu aceștia, am vizitat împreună orașul, după care Gelu i-a invitat la un restaurant. (NB.: "Vizitarea orașului" s-a rezumat, fiind noapte, la câțiva pași în jurul hotelului și "invitația la un restaurant" la o bere băută într-o bodegă. Probabil că cei doi cooperatori s-au ospătat copios cu tovarășele anexe a doua zi într-un restaurant, prezentând nota spre decontare "Cooperativei" în contul întâlnirii cu "excursioniștii Săvescu". Bravos, națiune, halal să-ți fie!) în discuțiile purtate au rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce treburi ne aduseseră, pe tata și pe mine, în zona Bibliotecii de Stat și a Băncii Naționale. De la un centru de difuzare a presei, unde se găseau și ziare străine, am cumpărat niște Monde-uri; am intrat apoi într-o bodegă, am băut ceva, am discutat despre una-alta. Eram atât de fericit că plec acolo unde urma în mod sigur să plec acolo unde urma în mod sigur să plec peste câteva ore încât multă vreme, chiar și astăzi încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la șold o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale și cumpără oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
palat destul de delicat. Încasările unor taxe stolare, a colectei sfintelor Liturghii, poate fi făcută în diferite maniere; poate să afișeze oricând un suflet de slujitor al Domnului, dar ar putea și să adeverească în unele cazuri bârfa cârtitorilor care, la bodegă, ridică vocea împotriva preoților. Uneori, atitudinea de la înmormântări ar putea să pară mai mult aceea a unui mercenar decât a unui ministru de cult. Apoi mai este și „beneficiul”, dacă există; iar atunci când există, chiar dacă e mic, poartă numele pretențios
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
datorați atât”? Acest mod de a face îndepărtează de Biserică, și acele persoane, în loc să-și facă o impresie bună despre preoți și să aibă în preajma lor o stare de bucurie și de pace, se duc de acolo blestemând preoții la bodegă. Este știut că foarte puțini îi dau preotului cu bucurie și, în plus, îndepărtându-se, bombănesc cuvinte injurioase“. În acest sens, mons. Bernareggi, episcop de Bergamo, se exprima astfel în documentul citat mai sus: „Problema tarifelor este foarte delicată. Ele
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a avut un larg ecou intern și internațional. N.n. Cum vine chestia asta? ADUNAREA NU S-A MAI ȚINUT... în schimb , audiența a rămas stupefiată de marele ei succes - intern și internațional ! Stupefiați , mai ales suporterii din Blocul Fantomă de lângă bodega Souflaki ! Pag. 288 - “Raportul SRI privind evenimentele din dec.1989 dat publicității în 1994 , exclude acest episod ,( 14 dec.’89, Iași Piața Unirii) , din cronologia Revoluției Române”. Pag. 222 - “Tot cu ocazia împlinirii celor 7 ani de la începutul revoluției române
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai fi gătit și altceva: vietățile acvatice, ca și râmele și melcii de pământ umed, îi făceau greață (ajungea să pronunți cuvântul „râmă“, ca să facă o adevărată criză, să vomeze). Tata mă lua uneori cu el în oraș, la o bodegă renumită de pe Strada Domnească, unde se serveau la tejghea sau la masă gustări alese, trufandale, icre negre, nisetru la grătar și un fel de cârnăciori roșii în sos picant. Și melci am mâncat la Galați, sub formă de ciorbă cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
foarte probabil), vorbind despre cineva care, la răceală gravă, întrebuințează ca medicament: 1) o zemă bună de prune, 2) un ceaiu de struguri; iar ca depurativ urodonal de Deal. După ce se vindecă, același personagiu devine temperat și mai cere la bodegă decât o țuică mică la țap, pe care o bea cu grijă ca să nu piardă nimic. D-l Atanasescu (actorul) a venit la masaj fără să mă vadă și să mă recunoască și a angajat o conversație cu maseurul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am participat și la primele mele audiențe cu diplomați străini, putându-mi pune în valoare cunoștințele de limbă franceză și germană. Am fost definitiv adoptat de colegii de birou, într-o pauză de prânz, în cadrul unui ceremonial desfășurat la o bodegă din apropierea ministerului, unde am primit un "botezul culinar" de care am rămas și până azi încântat ciorbă de burtă și tuzlama. Cum tocmai luasem primul salar, am făcut "cinste" și m-am simțit fericit la gândul că ceilalți din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au trăit, au trecut sau au fost legați de Weimar. Fusesem la Weimar în mai multe rânduri și de fiecare dată trăiam o bucurie nemărginita imaginându-mi că undeva, pe o straduță, intr-o biserică, într-un parc, într-o bodegă, puteam să întalnesc pe "cineva" îndrăgit .Și erau atâția! Lucas Cranach cel Batrân, Bach, Liszt Goethe, Schiller, Schopenhauer și de ce nu "Ingerul albastru"-Marlene Dietrich! Ne rezervasem din timp cazarea la Hotel Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vedere splendidă spre ocean. Salvador e în întregime un muzeu (fiind, după Rio, al doilea oraș în preferințele turiștilor străini) și când spun asta nu mă refer doar la clădiri și la muzeele în sine, ci și la case, prăvălii, bodegi, străzi, plaje, oameni. Am reușit să vedem în fugă Museu Afro-Brasileiro și Museu de Arte Sacra, ne-am plimbat puțin prin Mercado Modelo, o construcție de 3 etaje unde poți găsi mii de obiecte artizanale și de cadouri. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un colț de rai. Culoarul Rucăr-Bran. Acolo frumusețea naturală îți taie răsuflarea. Și te întrebi dureros: Doamne, ce-am făcut noi din ceea ce ne-ai dat? Am făcut case uriașe răspândite pe dealuri. Cât mai departe una de alta. Și bodegi pentru drumeți. Familiare ca mirosuri și ofertă. Mici, bere, rom, mușamale cu amprentele cinelor întregului sezon. Nu ne oprim. Înghițim contemplativ kilometri. Drogarea cu imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ziarul Cuvîntul, desfășurînd o intensă acțiune propagandistică în favoarea lui Carol, deoarece o considera ca un bun prilej pentru realizarea nemăsuratei lui ambiții de mărire și îmbogățire. Zeci de emisari și de trepăduși aleargă de colo pînă colo, din cafenea în bodegă, ca să lase cu îndemînare cuvîntul prielnic pentru marele nedreptățit. Mihail Manoilescu, mereu în căutarea aventurii menite să-i satisfacă nemăsurata vanitate, devine și el "carlist". Proaspătul conspirativ cade ușor în mîinile poliției. Se găsește asupra lui un cifru. Este trimis
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nu ne-am dat seama când a trecut ziua, atât de bogată, atât de diversă! Am avut timp să stăm întinși în răcoarea camerelor noastre vreo 20 de minute, după care am coborât pe treptele înguste de piatră și, la Bodega lui Dimitrin ne-am întâlnit cu Iana care ne-a însoțit la Restaurantul Satra. Aici, într-un spațiu imens am dat peste o mulțime de ruși, polonezi și cehi, veniti să se distreze. Dansuri populare, cântece, prezentarea unor instrumente specifice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul Dunării. Ne-am întors veseli și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun, despărțindu-ne apoi de cei care ne-au oferit clipe atât de frumoase. Promisiunea de a ne reîntâlni a fost făcută. Totul e acum în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]