538 matches
-
gândit la alte vremuri și la alte locuri. După ce mâncăm de prânz, spuse el, mă duceți la bază, Da, domnule comisar, spuse agentul, Aveți să ne dați vreun ordin, întrebă inspectorul, Plimbați-vă, mergeți pe jos prin oraș, intrați în bodegi și în magazine, deschideți ochii și urechile și întoarceți-vă la ora cinei, în seara asta nu vom ieși, sper că sunt conserve de rezervă în bucătărie, Da, domnule comisar, spuse agentul, Și luați aminte că mâine o să lucrăm izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adjutanții care îl așteptau în piață, pentru ca apoi să-i lase, succesiv, mai întâi pe agent, apoi pe inspector, în cartiere diferite, unde aveau să aducă la îndeplinire ordinele pe care le primiseră, adică, să se plimbe, să intre prin bodegi și prin magazine, să deschidă ochii și urechile, pe scurt, să adulmece infracțiunea. Urmau să se întoarcă la bază pentru anunțata cină din cutie și pentru a dormi, iar atunci când comisarul avea să-i întrebe ce noutăți aduceau, vor mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
exemplu, noi acum stăm aici de vorbă ca doi prieteni care se Înțeleg bine. Dar dacă am zice să mergem În altă parte, tu n-ai putea veni În barul În care merg eu de-obicei, noi Îi zicem La bodegă, nici eu n-aș fi primit În nici un bar sau În nici o cafenea În care ai putea intra tu. Diferența constă doar În aspectul nostru exterior, Înțelegi? Acesta a fost un exemplu exagerat ca să poți să Înțelegi mai ușor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
proptim în ele. Povestea împărțită narează pe mai multe fronturi, dar unul e de bază ... comentariul povestitorului propriu zis. Dialogul la coada măturii, pe punți, peste ape, prin poieni este spumos, bogat, imaginativ, e mai bun decât găsești în multe bodegi de lux (pentru mine etalonul suprem unde se duc, seduc, multe idei savante demne de premii în natură) ... la cât mă duce pe mine capul e perfect. Dar să mergi în permanență pe același drum e obositor și trebuiesc momente
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
deschisă, îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele mele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân’ ce bodegă se oprește. Pân’ nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce câștigă și nu-i bea, ne putem descurca, cum văzuși și matale, la limita existenței și
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
luăm apă rece, discutați jos cu ea. Pe grămada de harbuji din parcare un motan fugărește o mâță. Pe o piatră șoferul a tăiat unul, în timp ce un călător roșcat râde, bând cu sete dintr-un pahar cu rom cumpărat de la bodega de peste drum. „Cum poate să bea alcool pe căldura asta” se întreabă Tea, în timp ce -și plimbă sticla rece pe frunte și pe decolteul bluzei. “Cred că-i cam adânc decolteul, bine că mai am o bluză cu mâneca lungă.” Femeia
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
măcar doi biștari, de o cafea mică. Îi zic că nu-i dau îl întreb de mamă și de tată, de frați, de surori, și-i întind mâna protectoare. Se uită la mine căpiat și-mi cere iarăși bani. Colțul bodegii răsună de alte trei glasuri firave ce râd și chicotesc, înțelenite, de noi și de toate. Sătul de reprezentația fără plată o gonește jigărit ca un câine și fug împreună vânați de vedenii și frici. Nu știu ce e mai rău că
DETALII NESEMNIFICATIVE de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1203 din 17 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360997_a_362326]
-
cu flori, așezate direct la stradă. Fiți siguri că acolo nu exista riscul de a fi furate, cum pățesc eu cu ale mele atârnate la streașina balconului. Mi le fură alcooliștii care le dau apoi pe o țuică, două, în bodega de alături. Din fereastră ne zâmbea un perpetuum mobile sub formă de trifoi cu patru foi, care mișca continuu o mână, ca și când și-ar lua la revedere de la cei ce părăseau casa, sau te-ar saluta de bun venit. Aici
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
hoinarul nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns de viori frigul nopții îl sting și din bocetul lui îți fac semn. Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumurii să-ți așezi mâna blând pe-o ruină de om Mă îmbat ca să uit că sunt frunză sub pom într-un dans de tăceri brumării. Ai să vii, ai să pleci, am să mor așteptând să mă vindec de
CANA DE GER de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368008_a_369337]
-
eforturi ale anilor postbelici îi domoliseră fortuit starea, familia-i adăpostindu-se dincolo de Bariera Moșilor, în ograda unui binevoitor românaș burlac, fost hangiu scăpătat și cu trecere la necăjiți ai sorții ori ai legii. Acolo, în curtea din spate a bodegii, se aflau două corturi, sălașuri binecuvântate pentru țiganii opriți în Capitală vremelnic. În față, pe trotuarul îngust din piatră, se înșiruiau odată cu zorile breslele: doi căldărari și trei spoitori. Stăteau nemișcați așteptându-și clienții. Doritorii îi puteau găsi pe meșteri
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân' ce bodegă se oprește. Pân' nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce câștigă și nu-i bea, ne putem descurca, cum văzuși și matale, la limita existenței și
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
deschisă, îi trase cu tărie un picior, de se bălăngăni din balamale și o porni pe scurtătură, direct spre birtul de unde abia plecase. Simțea nevoia să-și omoare necazul în alte pahare cu rachiu, de parcă nu golise destule. Ajuns la bodegă, Tase cârciumarul se uită mirat la el și-l luă la rost. Știa că-i cu arțag, atunci când i se urca răchia la cap. - Ce-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului În Mizil „LA BIMBIRIC” În Mizil, într-o vară, nu în gară... Unde Tanța și Costel Se văzură prima oară; Mai spre centru, la Fănel, Foarte-aproape, lângă piață, În bodegă lui Zbârneață, Unde tot omul cinstea Câte-o halbă la tejghea... Se-ascultau povești destule: Snoave, bârfe și cu glume... Am intrat să beau un țap; Nicidecum să-mi fac de cap. Cum sunt bun ascultător, Și-mi plăcea taifasul
ÎN MIZIL LA BIMBIRIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363691_a_365020]
-
cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
copiii străzii, iubitori de ecologie, și-o mută în sânge, consumând etnobotanice pe pâine, în văzul „tutulor!”. Strada „mihail sadoveanu” degajă un permanent impuls pentru LECTURĂ pentru că, ținându-se de mână, ca într-o adevărată horă, s-au înmulțit birturile, bodegile, barurile și cârciumile, unde cititorii lecturează, non-sop, sticle din literatura universală, sau indigenă, de tip: „Cotnari”, „Odobești”,”Murfatlar”și chiar „Segarcea”. Pe strada „nichita stănescu”, toate școlile au rămas fără uși, fără ferestre, cultivându-se,în felul acesta, o reală
REPORTAJ DIN URBEA NATALĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350416_a_351745]
-
de cofetăria din fața Consiliului Popular Orășenesc? Este cea mai apropiată. - Nu mergem la un restaurant? - Nu-i cazul pentru o cafea și nici ținuta adecvată pentru o asemenea unitate nu o am. Sper că nu doriți să mergem într-o bodegă plină cu fum și oameni încălziți de aburii alcoolului! - Nici chiar așa, domnișoară, chiar dacă ne-am întâlnit la piață. - Atunci să mergem la cofetărie. - De acord. După dumneavoastră. Ajunși în cofetărie, unde un ventilator zgomotos menținea o atmosferă răcoroasă acceptabilă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349133_a_350462]
-
mult din gesturi, ce vroiau să spună. Lăsam soția să discute cu ei. Între timp, vedeam, deja, indicatorul, săgeata, panoul ... Paranormalul ?! Deși fac atâtea scurtături față de DEX-ul lor, nu sunt deloc grăbiți. Nicăieri. Nici în magazine, nici la restaurant, bodegă, bistrou și, mai ales, pe stradă ! Au o plăcere vizibilă de a comunica. Cu oricine, oricând ! Parizienilor nu le plouă tot timpul, ca-n Micul Paris. Deși am auzit că, la Paris, burnițează mult mai des ! Ori te grăbești, ori
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
mă și sperii, uneori viața mă surprinde în asemenea măsură, încât mă întreb cu ce viteză gândul nostru aleargă spre Dumnezeu și mă uimesc cu ce viteză răspunde. Uneori. Alteori, Îl întreb, de parcă am sta amândoi la o masă de bodegă: M-auzi, Doamne, ce zic eu aicea? Ei, știu, eu sunt surda, dintre noi doi, dar îmi mai place și mie să fac pe interesanta. Acuma, Doamne, poți să-Ți astupi urechile. Nu poți? Asta e! La Sfânta Liturghie, în
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
cum se numea aceasta, pentru a ieși mecanic de profesie. A fost greu la internatul școlii și mai ales în anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea, de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile, de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
fotonii și frumusonii tăcutei tristeți tot mai fărâmițat de absențe potrivindu-mi monadele tăcerii. Și dacă găsindu-mă mă veți întreba de viață de moarte de înger sau demon și mă veți întreba de cărțile prin care se plimbă aceleași bodegi aceeași bărbați ce nu obosesc niciodată sau despre cel înveșmântat în carcasa de pământ dospit sau despre același gust al lepădării de sine din gură și dacă găsindu-mă mă veți ademeni cu vorbe goale și fericiri amânate așa cum am
DANIEL CORBU de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351374_a_352703]
-
dintr-un iulie parizian aflat în plină blocadă. Dacă în Conu Leonida față cu reacțiunea (sau în alte povestiri), se merge la „revuluție” ca la o manifestare pașnică, lumea având răgazul de a mai trage și câte o dușcă în bodega „La trei struguri tricolori”, unde un cocoș, plin de o infatuată responsabilitate, bate cadența Marsiliezei, spre amuzamentul și buna dispoziție a clientului, de data aceasta evenimentul nu mai are conotația pe care o dă de obicei autorul, și anume menținerea
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
care clienții îndrugau vrute și nevrute, spuneau mai ales ce nu puteau face, cum se întâmplă. - Și nu era nimeni să-i taie cheful? slobozi Panacoadă, mai mult să-i trezească lu' Niță mândria autorității, nu c-ar fost un terchea-berchea al bodegii - cu toate că se tachinau grozav pe treaba asta iar tărăboiul căpăta uneori o turnură la „rizic” - ci pentru că vorba lui era bine cântărită și apreciată chiar și de minți hulitoare și tulburi... - Bărbat-su încerca să-i astâmpere „colindu” pe la mese
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
dar cu mobil de ultimul tip dimineața pe vila primarului, o cioară suspectă vânător la apă câinele cu pălăria în gură rage, mă privește apoi dă din cap: tu nu știi să cânți, mă’?! oprită de mult, catârca silabisește numele bodegii ajutoare - într-un suman jerpelit, buletinul primarului nevasta mă ceartă pe micul ecran ciocănitoarea Woody țăranul modern cară bălegar la camp vorbind la mobil Borsec: turiștii își umplu peturile; al meu e cu vin moțata pe cuib: ea un ou
POEME CU OCHII ÎNGUŞTI de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356519_a_357848]