263 matches
-
mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ: Apoi văd că nu ne mai chemi... Și ne cântă burta mai ceva ca trâmbița lui Pandelache Horodincă. SMARANDA: N-ai plecat? (Vasilică se retrage bodogănind) Ei, bărbate, spusu-ți-am sau ba? DĂNILĂ: Apoi da... Om găsi noi vreun chip să ieșim la lumină de azi pe mâine... SMARANDA: La vorbe, Dănilă, ești cel mai prima. Da' unde pui tu mâna se face o bortă ia așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și-un car? Al meu l-ai hârbuit de tot. Hodoronc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta. Nu ne-au dat căldură, ne-au ținut în frig toată iarna. Nici apă caldă n-am avut. Bolnavă de inimă... frigul a dat-o gata. D-aia, domnule, d-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care trebuie să le ia în fiecare seară și se repezi la bucătărie, să facă ceai. „Îți fac și dumitale. Un ceai special. Am un ceai indian, formidabil. Cu totul, cu totul special. Face minuni. Minuni inconfortabile, uneori, crede-mă“, bodogănea bibliofilul, retrăgându-se spre bucătărie. Îl aștepta să revină, privea peretele foarte înalt, ca la clădirile interbelice, plin de cotoare aurite și exotice. Se rotise iarăși spre fereastră. Perechea se depărta, lent lent. Câinele demn, cu capul îngust, fluturând pletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland!“ scanda, înviorat de răcoarea dimineții ireale. „Balerină, auzi! Balerina Mata Hari“, repeta, să se încălzească, pietonul. Peste o oră, scara vopsită în verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dulapul care scârțâia, dar nu ridicase privirea. Rămăsese cu privirea în locul de unde ridicase mănușa elegantă, a elegantului oaspete. Aștepta și cealaltă, perechea, semn că ar putea porni. Dardura prea mult așteptarea, se rotise spre dulapuri, avansă spre ușă, continuând să bodogănească. Știa că fantoma se afla în spatele său, îmbrăcată la fel ca dânsul, până în cele mai mici amănunte, gata de pornire. — Păi cum... păi cum. N-am nici pe dracu’, musiu. Numai cât să merg la întâlnire. D-aia i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mamă, cu adevărul ăsta. Adevărat e doar că tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a murit, cine a tras în el! Porni din fața cinematografului în sus, pe bulevard. Îl urmă și ea, bodogănind în urma lui: - Și, l-ai răzbunat? Îi înjuri pe toți, de comuniști, de jidani, de kaghebiști, de siaiști, de vânduți, ce-i la gura ta... Și crezi că așa ai să schimbi lumea asta de-acuma? Tu și frățietatea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus. Dacă m-am trecut și eu, la noi la asociația pensionarilor. S-au trecut până și Emilian, și Adina, și Verginel. Care numai de banii lui Tomnea nu au nevoie! Dar e psihoză, draga mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eram goală, Rozi, și nu mi-a fost deloc rușine. Îți dai seama, dragă?! Apropo, cine a zis chestia asta că iubirea-i eternă? Am citit undeva, dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ne atingem de ea. Un sunet prelung se aude la interfon. Barney se repede să răspundă misteriosului oaspete. Cu toții am dus paharele la gură (în afară de Davey, care bea apă tonică și rezistă mai ușor tentației). Haideți să fim serioși, bodogăne Stewart, care stă alături de mine, sorbind din șampanie. Avem o ladă întreagă de terminat, trebuie să începem. Barney rămâne lângă ușă cu o expresie pe cât de nervoasă, pe atât de exaltată. Încep să-mi dau seama despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai bună prietenă a mea, și-au cumpărat și ei pământ în Snagov, o casă veche, pe care o reamenajează, sunt chiar lângă noi, gard în gard, le-a aranjat bărbatul meu, el e cu afacerile de case, a tot bodogănit o babă, fosta proprietăreasă, că, dacă mai stă acolo încă un an, nu mai rezistă, iernile sunt grele aici, n-aveți gaze!!!, femeia trebuia să facă rost de lemne, să se aprovizioneze singură cu de toate, o să muriți singură între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pereche de balerini, pe care Îmi jurasem să nu-i port niciodată pentru că mama mă forțase să-i cumpăr. Se părea că până la urmă nu fuseseră o alegere atât de proastă. ― S-a zis cu tocurile pentru o vreme, am bodogănit gândindu-mă la piciorul care mă durea. Maria chemase deja un taxi care ne aștepta În fața casei, dar nu-mi plăcea deloc privirea șoferului. Probabil ne așteptase mult timp. M-am urcat tăcută În mașină, brusc conștientă de bucuria pe
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
-l găsi acolo pe Strickland curățându-și paleta. Pe șevalet era un tablou. Strickland, îmbrăcat doar într-un pareo, ședea cu spatele la ușă, dar se întoarse când auzi tropăitul ghetelor. Se uită speriat la doctor. Fu surprins să-l vadă și bodogăni împotriva întreruperii de către intrus. Însă doctorul tresări, rămase țeapăn și se holbă la el. Nu, la asta nu se așteptase. Îl cuprinse groaza. — Ați intrat fără protocol, zise Strickland. Cu ce vă pot fi de folos? Doctorul își reveni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Du-te și te uită, îi ordonă el unui vasal. Apoi, în timp ce se dădea jos din pat alene, îl auzi pe unul dintre slujitori strigând de pe acoperișul porții cu ziduri de pământ: — Iese fum din Nishikikoji! Nagato țistui din limbă, bodogănind: — Iar s-o fi aprins ceva pe Strada Scursurilor. Se înșela crezând că era pace și uitase cu desăvârșire că, de fapt, nu era decât o zi ca oricare alta a războiului civil. — Cum?! Clanul Akechi? Uluirea lui Nagato nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, veneau corpul de intendență, unitățile principale și ariergarda. Pe neașteptate, începu o ploaie torențială. Când întreaga armată se afla în mijlocul râului, apa era bombardată de aversa albă și pură. Se stârni și vântul - un vânt rece, dinspre nord-vest. Pedestrașii bodogăneau între ei, privind suprafața întunecată a râului. — Și râul, și vântul vin asupra noastră din munții provinciei Tamba. În timpul zilei, ar fi putut vedea. Oinosaka nu era departe și cu numai zece zile în urmă o traversaseră, părăsind baza clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Genba față de Maeda Inuchiyo și nimeni altul, pe câmpul de luptă din Noto. Chiar recunoscându-i aceste defecte, Katsuie era totuși sigur că Genba era altfel decât majoritatea. — Ah, dar acum tocmai aceste calități s-ar putea dovedi fatale, bodogăni el, răsucindu-se în așternut. În momentul când lămpile începură să pâlpâie, câțiva războinici veniră în fugă, pe coridor. În camera alăturată și în următoarea, Menju Shosuke și alții tresăreau din somn. Auzind glasuri ca răspuns la pașii grăbiți, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta, la perete, pe raftul de jos! Unde le-a pus nimeni alta decât tu, pisăloago, nu mai departe decât săptămâna trecută! Uiți de la mână pân' la gură și bodogănești întruna! Da' gogoșarii? Și pe ăia tot eu i-am rătăcit în hruba asta nenorocită? Păi hotărăște-te pe care-i vrei! Că doar n-o să mâncăm și dintr-unele și dintr-altele! Ce, suntem falsificatori de bani? Te-ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nu vin târziu. Tu să aranjezi treaba la Pietroasele, că Îl ducem acolo. Fă rost și de niște gagici și Îmbracă-le În chelnerițe. Și fă rost și de un taraf de țigani. — Numai la asta Îți stă capul, a bodogănit Vasilica. — Taci din gura aia dacă vrei rochii din Neckermann. Hai, Costele, plecăm! a strigat el către șofer și s-a urcat În Dacia neagră de protocol, pe care poporul i-o plătea ca să aibă grijă de el, să nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întrebă pe cuscrul său ce mai știa despre Siminică. Nu prea bucuros de întrebare, Grigore Gospodin se ridică de la masă și-o porni spre poarta de la drum, grăbit dintr-o dată să plece. Dracu să-l ia și să-l pieptene! bodogăni el ursuz. Am auzit că i-a născut unguroaica o fată... Dar eu mi l-am scos de la inimă... Nici cu spatele nu vreau să mai știu de el!... E bine că te-nțelegi măcar cu ginerele ăsta tânăr, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Lasă. Îl scrută atentă. - Trebuie neapărat s-o ținem pe Marie departe de aceste lucruri, mă Înțelegi, Loïc? Mă Înțelegi? - Da, da, mamă. Evident... Doamne! De m-aș fi Întors Împreună cu Gildas În noaptea aia! În loc să fac asta, l-am bodogănit, spunîndu-i să nu se mai teamă și l-am lăsat Împreună cu Yves. Își prinse capul În mîini, copleșit. - Vrei să spui că Yves Pérec e ultimul care l-a văzut? Mirat de tonul aspru al mamei lui, Loïc Înălță capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]