250 matches
-
bine să nu cadă. Ochii ei văd firește treptele, văd jos, dedesubt, zăpada călcată până s-a făcut gheață, picioarele, trupul, mâinile știu ce au de făcut. Iată că a coborât, fără să alunece. Face câțiva pași mărunți pe gheață, bodogănind. Ce spune? Ce spune? Dar șoptește atât de încet și nedeslușit încât nu se poate înțelege. Mai face un pas și galoșii crănțăne trecând prin pojghița subțire de gheață ce acoperă câmpul de zăpadă. Și picioarele i se afundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mamă, cu adevărul ăsta. Adevărat e doar că tata a murit, acolo la Județeană, și nimeni nu poate să spună de ce-a murit, cine a tras în el! Porni din fața cinematografului în sus, pe bulevard. Îl urmă și ea, bodogănind în urma lui: - Și, l-ai răzbunat? Îi înjuri pe toți, de comuniști, de jidani, de kaghebiști, de siaiști, de vânduți, ce-i la gura ta... Și crezi că așa ai să schimbi lumea asta de-acuma? Tu și frățietatea voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus. Dacă m-am trecut și eu, la noi la asociația pensionarilor. S-au trecut până și Emilian, și Adina, și Verginel. Care numai de banii lui Tomnea nu au nevoie! Dar e psihoză, draga mea... La capătul firului Rozalia bodogănea nervoasă. Mai trase o dușcă, lungă, gâfâită. - Liniștește-te, Rozi. Mai bine ascultă să vezi ce mi s-a întâmplat mie azi dimineață. Eram în baie, când dintr-o dată, ce să vezi, simt cum îmbobocesc. Ceva în felul ăsta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
eram goală, Rozi, și nu mi-a fost deloc rușine. Îți dai seama, dragă?! Apropo, cine a zis chestia asta că iubirea-i eternă? Am citit undeva, dar nu mai știu unde. Tu știi? - Ce-ai zis acolo? Băi, Vali...bodogăni Rozalia. - Mesteacăn, dragă. Uite-așa, cu pielița albă, mlădițe gingașe, să vezi ce trup am acuma... Tăcu o vreme. Tăcea și Rozalia. Îi auzea doar răsuflarea greoaie și câteva gogâlțuri repezite. Mai trăsese câteva duști. Apoi se răsti: - Auzi, Vali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Când m-am săltat pe pervazul murdar și am întins gâtul, am simțit cum mi se cască în stomac o prăpastie fără fund, în care o să cad de cum voi deschide ochii. Am strâns din fălci cât am putut de tare, bodogănind un fel de rugăciune, și am făcut ochii mari: imediat m-am prăbușit pe podeaua umedă a toaletei. Toți s-au repezit la mine întrebându-mă isterizați ce-am văzut, ce-am văzut, era Cristina, se aruncase, a murit, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
celălalt al camerei. Ani de zile, decanii de la clasice au ținut morțiș să vorbească latină în Italia, ca să nu mai vorbim de greaca veche, în Grecia. Și ce se mai minunau când nea Ion Străinu’ nu avea habar de ce tot bodogăneau ei acolo. Nu, eu am urmat istoria artei, cu Hugo, zise Sophie, neluându-l în seamă. După aceea, am fost ucenica unui croitor câțiva ani. N-am studiat niciodată design cu adevărat. O metodă mult mai înțeleaptă, comentă Hugo. Disprețuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a fost o glumă? Pentru Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră în bucluc cu yubani-i. Ce-o să facem acum? Spune, mizerabile! Ce-o să facem acum? — Eu... Îmi pare rău, Rafalo. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
odaia vecină: - Trebuie sa-i plătești doctorului vizita de noapte. Dă-mi, că-i dau eu, un pol. De câte cinci, ca să pară mai mult. - Cîît? se indignă Aglae. - Doctor mare, motivă Stănică, nu primește mai puțin.Aglae scoase banii, bodogănind: - L-a găsit acum să se-mbolnăvească, tocmai când suntmai supărată cu copiii ăștia. Stănică îi luă banii din mână, fără s-o mai asculte, și ieși în întîmpinarea doctorului, care se pregătea să plece. Îl luă ceremonios de braț
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele din urmă și Stănică. Numai Stănică țipă scandalizat, ca și când chestiunea l-ar fi privit: - S-a ramolit, are să vâre toți banii în cărămidă veche șin-o să mai găsiți nimic. E iresponsabil, și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dumneavoastră, boierii, cine să aibă, eu? D-aia nu v-ascultă Dumnezeu. Înspăimântat, mai mult de ideea că cerșetoarea ar fi putut să știe că are parale la el, îi dădu zece bani, pe care baba îi luă nemulțumită și bodogănind un "bogdaproste" mai mult disprețuitor. Moș Costache predă în taină doctoria Otiliei, rugînd-o să i-o dea regulat, după cum scrie în rețetă. Pretinse că era trebuitor să țină dietă și consultă pe Felix, punând mereu întrebări explicative, ce se înțelegea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară, ce să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de senzația violentă de greață sub care îi dăduseră brânci pupilele celuilalt. Străinul avea ochii inexpresivi, cleioși , cavernoși, ca de statuie înverzită de fontă ori ca de pește fiert. Globurile oculare albe i se foiau pervers prin lichidul alb înconjurător. Bodogăni. - ...C-are mandea acasă un gen de viraj. Când îl ia, simți precis că ți s-a lipit bluza de pijama de spinare... Și-are neica, sub mână, o frână de mână. Când o pune, juri că ți s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o bentiță, ce i se petrecea negriciosului peste fălci și i se înnoda sub bărbie. Spurcatul de negricios urca și-l bodogănea. - Cum să spui, bre, despre niște căni că-s frumoase? Ce, sânt ele fermoare de geacă?! 45 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în sistem normal fuseseră suspendate, la bătaie fiind scoase cele 15-20 piese de artilerie grea ale Cenaclului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n ciuperci, ea, Tereza, o să-i prepare budinci, nu cafea. - Da, da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prepare budinci, nu cafea. - Da, da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se și ocolind biroul, Dorina - și acestea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
da, o să-i faci tu lui budinci, când, la Universitate, o să-și dea statuia lui Gheorghe Lazăr nădragii jos. Și-o să-și vadă Președintele Curții de Casație ceafa, bodogănește Dorina, dar nu știe ce bodogănește. Habar n-are ce bodogănește, dar, în fond, are dreptate. Vor mai veni veri umede și interminabile, zăpușitoare și fără sfârșit, în care Tereza n-o să mai prepare nici cozonaci, nici budinci. Apropiindu-se și ocolind biroul, Dorina - și acestea sânt gesturile pentru istorisirea cărora
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
castel. La poarta superioară, cheia era bombată și ornamentată. La partea inferioară, cheia nu avea trasat încă nici un element ce i-ar fi permis să slujească la închiderea-deschiderea unei încuietori. Bărbatul mătăhălos se cățărase cu coatele peste foaie și îl bodogănea pe desenator. - Cu țeava asta vrei tu ca să le dai pe spate pe elvețience?! Cu ce o să-l deblochezi și o să-l blochezi pe mecanism?... Crezi tu că guvernantele mai copticele n-au mai văzut ele țeavă ca a ta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută, cuprinsă de o posomorâre mare. - O să te spun Iu Aristică, auzi tu? Ai început să-ți faci de cap.... Maică-sa mai bodogăni câtăva vreme, dar copila n-o mai auzea. Nu se gândea decât la sufletul său pierdut, la iubirea fierbinte care-i înecase inima. Prin noiembrie, într-o duminică, ai ei plecaseră la niște rude. Rămăsese toată casa în seama Vetei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăiaseră străzi noi, se mai deschiseseră câteva prăvălii, unii 362 nu mai erau, numai el și cu Aglaia nu se clintiseră de la rampă, acolo-și așteptau moartea... Noaptea de primăvară, rece și înaltă, își aprinsei toate stelele Aglaia tot mai bodogănea: - Grigore, trece spărgătorul de lemne, tu nu-l auzi? Bărbatul ascultă puțin și spuse dând din umeri: - Ti se pare, crește iarba...
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum, e o zi proastă, bodogăni Costică Ologu. Te și miri, unde-or fi alergând toți ăștia ? — Cât vezi cu ochii, adăugă Fane Chioru. Fiecare cu ce n-are. El, Coltuc, ce să mai zică... Ședea între ei, bine proptit pe scândurile care alcătuiau un fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da’ văd că e mai rău de-atât... Calu se bosumflă brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu păru dispus la vreo concesie. — Pe vremea mea le adunau la un loc pe toate, spuse, nemilos. Le băgau sub furtun, înainte să le dea drumul... — S-au mai schimbat vremurile... — Și de-aia nu mai înțelege nimeni nimica, bodogăni bătrânul. Nu închide ușa, mai strigă din urmă. La ultimul etaj, al treilea, Maca nu trebui să salute pe cineva, amândouă ușile erau închise. În apartamentul din stânga nu mai era de mult nimeni, locatarii, soț și soție, muncitori la fostul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]