918 matches
-
într-o declarație nesupusă Legii 8/ 96: tocmai fiindcă lucrurile stau viceversa, ea poate să reproducă declarația când și unde vrea, chiar și într-un volum de articole propriu și, încă, fără ghilimele și fără să precizeze sursa! Aproximațiile domnului Boia Sever Voinescu face recurs în DILEMA VECHE din 5-11 aprilie la severa acuzație de colaboraționism adusă lui George Enescu de către Lucian Boia în Capcanele istoriei, carte în jurul căreia aceeași revistă a organizat cu o lună înainte o masă rotundă, la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
și într-un volum de articole propriu și, încă, fără ghilimele și fără să precizeze sursa! Aproximațiile domnului Boia Sever Voinescu face recurs în DILEMA VECHE din 5-11 aprilie la severa acuzație de colaboraționism adusă lui George Enescu de către Lucian Boia în Capcanele istoriei, carte în jurul căreia aceeași revistă a organizat cu o lună înainte o masă rotundă, la care ne-am referit și noi într-un număr recent. Trei sunt elementele pe care se bazează autorul cărții: un turneu de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
la Moscova alături de David Oistrah și apoi, înaintea unui turneu în SUA din a doua parte a aceluiași an, l-a avut invitat la București pe Yehudi Menuhin. Ciudată este, cu adevărat, cea de a treia afirmație a lui Lucian Boia, care a preluat-o fără s-o verifice: Sever Voinescu deține, el, informația că lui Enescu nu i s-a cerut consimțământul pentru candidatură. De altfel, în noiembrie 1946, el nu se afla în țară. Plecase cu două luni înainte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
1946, el nu se afla în țară. Plecase cu două luni înainte în SUA, de unde nu avea să se mai întoarcă. Nu-și va onora, așa dar, locul în parlamentul dominat de comuniști ca urmare a unor alegeri frauduloase. Lucian Boia nu dă atenție (n-o știe?) unei declarații din 1951 a lui Enescu, în care marele compozitor își explică exilul prin aceea că n-a vrut să-și încalce „principiile și sentimentele” acceptând ocuparea țării de către sovietici. Am semnalat în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4742_a_6067]
-
noi știu prea puțin despre rolul jucat de George Ivașcu în presa culturală din deceniile 6-9. Cât privește o epocă și mai veche, aceea a deceniilor 4-5, informațiile devin, nu doar subțiri, dar și inexacte. Într-o carte recentă, Lucian Boia preia o astfel de informație: Victor Pancu, colaborator la rubrica politică a hebdomadarului „Vremea” al lui Vladimir Al. Donescu, ar fi fost una și aceeași persoană cu George Ivașcu. Din câte știu, Ivașcu n-a folosit pseudonime. Nici n-a
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
indiferent de orientarea lor. În partea politică se poate observa, în schimb, o cultivare insistentă a establishmentului, fie carlist, fie legionar, fie antonescian. Donescu era un oportunist perfect. Între 1942 și 1944, a schimbat titulatura revistei în „Vremea războiului”. Lucian Boia îi atribuie lui George Ivașcu un articol semnat Victor Pancu din 29 iunie 1941 în care războiul antisovietic este socotit, în limbajul extremei drepte, o „cruciadă” menită să „izbăvească civilizația și religia creștină” de comunism. Nu știu care este sursa informației, dar
Câteva precizări cu privire la George Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5012_a_6337]
-
membru al partidului comunist ilegal. Aceasta dacă e să subscriem la ce ni se spune despre el în Dicționarul General al Literaturii Române , ediția din 2005. Oricum, în 1939, Siguranța îl urmărea pentru „antecedentele lui comuniste”, fapt consemnat de Lucian Boia în Capcanele istoriei, o carte care, printre alte însușiri, o are și pe aceea de a fi riguroasă. Atât că George Ivașcu, aflăm tot din Capcanele istoriei, făcea în epocă un dublu joc. Comunist fiind, scria în „Vremea”, sub pseudonim
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
Nicolae Manolescu Am scris altundeva despre miturile din istorie, pornind de la cărțile lui Lucian Boia și Neagu Djuvara. Există însă și mituri ale istoriei literare, pe care istorici precum cei doi nu le iau în considerare. G. Călinescu stabilește patru astfel de mituri: Traian și Dochia, Miorița, Meșterul Manole și Sburătorul. Ele ar simboliza, în
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
sunt la origine creații culte, ale lui Asachi, Alecsandri și Heliade Rădulescu. Sensul pe care li-l dă G. Călinescu este acela de narațiuni fondatoare ale spiritului național în latura lui de universalitate. Nu acesta este sensul din cărțile lui Boia și Djuvara. Ei, de altfel, resping miturile ca pe niște contrafaceri de natură ideologică a istoriei, apăsând pe caracterul lor de utopie inversă. Spre deosebire de miturile descrise de Călinescu, acestea nu sunt opera unor poeți, ci a unor istorici naționaliști, care
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
Cronicar Intelectualii și politica Dosarul DILEMEI VECHI din 22- 28 martie se intitulează „Intelectualii și politica” și cuprinde o dezbatere pe tema incitantei cărți a lui Lucian Boia, Capcanele puterii. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Humanitas, 2011), precum și patru portrete de oameni politici de după 1989, datorate lui Cristian Ghinea. Vom spune de la început că ideea ni se pare foarte bună. În dezbatere s-au exprimat câteva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
numeroase recenzii, mai degrabă însă descriptive, cum este, de altfel, și aceea din paginile numărului semnată de Marius Chivu. Ne-am pus, la rândul nostru, câteva întrebări. Prima pleacă de la carte: de ce i s-a părut mai important lui Lucian Boia să examineze relația intelectualilor cu puterea decât relația, mai cuprinzătoare și mai generală, cu politica? Rostul și rolul intelectualului în politică era o temă, într-un fel, mai generoasă și care nu-și avea răspunsul înainte de a fi abordată, cum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
a stat în atenția lui Cristian Ghinea. Altă întrebare: unde și când și-a recunoscut Mircea Eliade „relațiile cu Garda de Fier”? Și ultima: afirmând a fi constatat „cât de prost gândesc adesea intelectualii”, s-a gândit vreo clipă Lucian Boia la pașoptiști, la intelectualii epocii lui Carol I, cărora li se datorează România modernă, la E.Lovinescu, peste care trece fugar în carte (probabil fiindcă nu-i ilustrează teza gândirii proaste și oportuniste), la Paul Zarifopol (bănuiesc că a citit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4793_a_6118]
-
anului care depășesc limitele calendaristice și se înscriu, decis, în durata lungă a istoriei (literare). Am reținut pentru aceste rânduri: Teme-le lui Nicolae Manolescu; Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române (ambele la Editura Cartea Românească); Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 (Editura Humanitas); Alex Goldiș, Critica în tranșee. De la realismul socialist la autonomia esteticului (Editura Cartea Românească); Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea (Editura Ideea europeană). Semnalate grăbit
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
se închide în el. Dacă reușim să-l identificăm, să-l descriem și să-l apreciem, atunci am atins miezul unei opere literare, individualitatea ei ultimă; în căutarea lui, a cifrului ascuns, se află toate monografiile autorilor din volum”. Lucian Boia dă perioadei 1930- 1950 o temă oarecum pe dos, dar incitantă și „adevărată” fiindcă o enunță cu detașarea concentrată a celui care vrea să înțeleagă. Cu calm, cu seninătate, chiar cu mici accese de umor și ironie. Cât de indiferent
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
Doinei Papp, cu însemnări despre noua montare a „Scrisorii pierdute” de la Teatrul de Comedie, iar Daria Ghiu scrie despre Expoziția Vasile Grigore de la Galeria Dialog. Libertate versus justiție Revista 22 din 13-19 martie găzduiește un consistent interviu pe care Lucian Boia i-l acordă lui Octavian Manea în marginea recentei și mult dezbătutei cărți Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950. Chiar dacă întrebările lui Octavian Manea cad ca niște formule standard, puse parcă de un pilot automat, istoricul are
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4814_a_6139]
-
Cosmin Ciotloș Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950 București, Editura Humanitas, 2011, 360 pag. Intelectualul nu gândește - «în medie» - mai corect decât ceilalți muritori; nu se orientează mai bine în mersul evenimentelor, doar fiindcă este intelectual. Se întâmplă, dimpotrivă
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
dată argumente potrivite pentru a justifica și a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria și-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil” (p. 342). Sunt, acestea, concluziile remarcabilului volum publicat de curând de Lucian Boia la Editura Humanitas, Capcanele istoriei. Un volum despre, așa cum se și subintitulează, elita intelectuală românească între 1930 și 1950. Personal, găsesc aceste constatări un pic derutante. În sensul că se fac vinovate de un anume convenționalism de care, până acolo
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
realism, iarăși nu-i o noutate. A le sesiza, unor oameni de impecabilă ținută culturală, frapante sincope de caracter, nici atât. Prejudecăți. Verificabile, fără doar și poate, în destule cazuri, de unde și rezistența lor. Dar prejudecăți. Aș fi așteptat, de la Lucian Boia, la capătul unui asemenea tur de forță, o serie de concluzii în adevăratul sens al cuvântului. Or, între cele trei sute de pagini de investigație subtilă și cele trei, explicite, ale încheierii, eu unul observ o cezură logică. Metafora din titlu
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
logică. Metafora din titlu se justifică până aproape de final. Unde, din nefericire, devine o banală catacreză. De fapt, Capcanele istoriei e o carte mult mai interesantă decât poate lăsa să se înțeleagă tonul pesimist al acestor concluzii. La începutul ei, Boia plasează un index, o listă de o sută douăzeci de personaje (sunt chiar cuvintele istoricului). De la Haig Acterian, Felix Aderca și Dumitru Amzăr la Alice Voinescu, Mircea Vulcănescu și Gheorghe Zane. O sută douăzeci de intelectuali care au traversat agitat
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
Antonescu, din ianuarie 1941 până în august 1944. Revenirea, palidă, la democrație, din august 1944 până în februarie 1945. Guvernarea Petru Groza, în continuare, până în 30 decembrie 1947. După care, cum știm, comunismul se instaurează implacabil.) Cu aceste date, cartea lui Lucian Boia devine automat un fel de istorie ieroglifică. Un roman politic documentar. (Informația fiind extrasă în cea mai mare parte din publicistica vremii, dar și din arhivele serviciilor.) Numai că aici personajele nu mai stau sub deghizament animalier. Ele își poartă
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
de ce spuneam mai sus că găsesc concluziile cărții mai degrabă derutante. Cazuistica e atât de diversă, încât cu mare greutate (și numai printr-o scurtătură rațională) se poate ajunge la asemenea încheieri generaliste. Conceptul de intelectual cu care operează Lucian Boia e, s-o spunem de pe-acum, destul de larg. El îi include nu doar pe cei ale căror preocupări se situează în zona umanioarelor, ci și pe profesioniștii științelor (matematicieni, fizicieni, chimiști, ingineri). Legitimarea o dă, de obicei, rangul universitar
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
ne oprim, însă, cu ceva mai multă atenție, asupra scriitorilor adevărați. G. Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu sunt doar câțiva dintre ei. Ironic de obicei (ar merita citate, prin efectul lor stilistic teribil câteva din butadele lui Lucian Boia), autorul Capcanelor istoriei devine, vizavi de aceștia, caustic de-a dreptul. Simțul valorii nu-i lipsește lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
de aceștia, caustic de-a dreptul. Simțul valorii nu-i lipsește lui Boia. Chiar istoric fiind, are, în privința literaturii, bune judecăți. Nu însă întotdeauna și bune interpretări. Portretul lui Sadoveanu, de exemplu, e cumva influențat de o lectură reducționistă. Moralmente, Boia are dreptate. Doar că descrierea rămâne, oricum am lua-o, stridentă: „Ce o fi fost în mintea lui? Nu e ușor de spus, probabil fiindcă în mintea lui nu erau prea multe. Mare scriitor, se înțelege, dar deloc intelectual, înțelegând
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
de Anul Nou trece neobservată (cum trece neobservată și involuntara viclenie a apelului generos: din punctul de vedere al bradului, e totuși preferabilă rămânerea sub ninsoare). În studiul „Un nou Eminescu - A. Toma” (din volumul Miturile comunismului românesc, 1998), Lucian Boia semnalează ironic prezența textului („faimos în epocă”) în diverse culegeri de poezii pentru copii aparținându-i lui A. Toma; asemenea producții fiind „mai adecvate, în fond, mijloacelor poetului” (p. 75). Prezența, decenii în șir, în abecedare a făcut ca poezioara
„Pom de Anul Nou...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5858_a_7183]
-
de inconștiență, iar un alt pasager care avea licență de pilotaj pe acest tip de aparat a intrat în cockpit pentru a-l ajuta pe copilot să aducă avionul la sol, scrie NBC News. După aterizarea pe aeroportul din localitatea Boise, comandantul a fost preluat de o ambulanță, dar a decedat, vineri dimineață, la spital.
Momente de coșmar la 10.000 de metri. Pilotul a făcut infarct by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55348_a_56673]