600 matches
-
regele s-a așezat pe tron cu coroana cu care fusese încoronat, scaunul maiestății fiind înconjurat de prelați și magnați, clerici și mireni, enumerați la finele documentului. Chemat de rege prin trimiși de vază, domnul a fost condus împreună cu toți boierii, purtători de arme, în fața regelui. Domnul era călare, iar în fața lui mergea cel care purta „steagul cel mare de mătase, de culoare roșie, pe care erau pictate frumos în aur blazoanele Țării Moldovei”. În sunetul trompetelor moldovenilor și ale polonilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
refugia în Polonia sau Moldova să fie trimiși la stăpânii lor, după ce au primit iertarea cuvenită. În cazul în care nu au primit-o, să fie alungați. Se stipula ca domnul să se poată refugia în regat, cu familia, cu boierii și cu toată oastea lui, în cazul în care era silit de o putere mai mare. Domnul urma să fie slobod să se întoarcă în țară, iar regele trebuia să-l ajute să-și recapete tronul. În cazul în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
menționați 9 boieri, dintre care numai doi, Manoil cel Mare și Șteful Jumătate figurează în Sfatul Domnesc de dinainte de 1447. Din 5 aprilie 1448, domnea Petru și, în documentul din 23 aprilie 1448, în care este menționat Sfatul Domnesc, apar boierii care făcuseră parte din Sfatul lui Ștefan Voievod: Neagoe logofăt, Petru Hudici, Duma al lui Brae, Bratul cel Mare, prezent în Sfatul Domnesc din 1443, Oană Julici, Stanciul cel Mare, Costea Orăș (Orâșescul), vornic. Alături de domn, depun mărturie 16 boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în care era întărită stăpânirea asupra satelor Temișești, Dvorenești, Crâstianești, Băloșești, Geminești, Pașco (probabil Pășcănița), Petrică (Petricani), la gura Cracăului, Saucești, Bașoteni, Fântănele, Dumbrăvița, Telebecinți, Clococina, Cobâcini, Bilosăuți, Dragomirești și Hlapești și iezerele lor, Luciu și Zahorna. În aceste sate, boierii domnului (panii noștri, dregătorii) să nu se amestece și să nu plătească dare, nici posadă, nici iliș, nici podovadă, nici la jold să nu plătească dare, nici la mori, nici la cetate să nu muncească; nici globnicii nici pripășarii să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Zagornei și în sus și în jos pe Nistru, toate prisăcile care sunt în acest hotar, în hotarul lor, și două curți, cu vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste locuri erau scutite de dări și “nimeni dintre boierii și desetnicii noștrii să nu îndrăznească să ia desetina din albine și nici berbenița de miere și nici prisăcarii să nu îi turbure cu nimic”. Locuitorii din aceste părți urmau să fie judecați numai de judecătorul lor. La 12 aprilie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu mare mărturie, cu oameni buni și bătrâni și cu megiași de prin prejur și cu boieri din curtea domniei mele”. O informație identică întâlnim într-un document din anul 1579, dar și din alte documente din Țara Românească. Toți boierii, toți cei cărora domnul le acordă un privilegiu, prin care li se întărește stăpânirea unui domeniu, sunt slugi ale domnului. Termenul nu avea pe atunci nici o nuanță peiorativă, dimpotrivă, desemna o persoană importantă, un stăpânitor de pământ, un boier (feudal
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că “orice boier sau ostaș care exercită o misiune la una din curțile, de ocol sau de ținut, ori la Curtea Domnească din capitala țării, este implicit și un curtean”. Pasaje din Letopisețul lui Grigore Ureche ne demonstrează că toți boierii mici și mari, fie că îndeplineau sau nu o slujbă, erau curteni. Când a luat domnia Ștefan cel Mare, Grigore Ureche scria: “Deciia Ștefan Vodă strâns-au boierii țării și mari și mici și alte curte măruntă dimpreună cu mitropolitul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
menționați înaintea marilor boieri. Dacă ne-am afla în fața unei situații speciale, în care Ștefan cel Mate face din țărani boieri, rămâne greu de înțeles de ce se afirmă în Letopiseț că, la Râmnic, au pierit de la munteni, „toți vitejii și boierii”. Să credem că și Țepeluș făcuse boieri din țărani munteni? Este vorba de aprecierea meritelor unor luptători și nu de înnobilarea lor. Termenul de viteaz îl întâlnim în primele documente moldovenești. La 3 martie 1392 domnul îi dăruie lui Ioaniș
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
legea nescrisă a obiceiului pământului era implacabilă. Odată hotărâtă o pedeapsă pentru o infracțiune, ea se aplica automat. În privilegiile acordate mânăstirilor aflăm care erau funcționarii domnești însărcinați să aplice legile. Dacă, în prima jumătate a secolului al XV-lea, boierii cu dregătorie din Sfat erau puțini, în comparație cu numărul boierilor din Sfatul Domnesc fără dregătorie, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare proporția va fi schimbată în favoarea boierilor cu dregătorie. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, numărul boierilor fără dregătorie era între
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Domnesc a fost alcătuit numai din dregători. În prima jumătate a secolului al XV-lea dețineau dregătorii boierii care aveau legătură strânsă cu curtea domnească. Vornicul era dregătorul cel mai important și, cu toate acestea, apare în unele documente după boierii fără dregătorie; el devine în final cel mai mare dregător al țării. Urma paharnicul, cel care se îngrija de băutura domnului, stolnicul cu aprovizionarea alimentelor, postelnicul cu siguranța curții domnești, vistierul cu visteria domnească și comisul cu grajdurile domnești. De la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu venirea lui Ștefan cel Tânăr pare a fi prins oarecare slabe rădăcini legitimismul luminatei roade de Mușatin. însă acesta moare otrăvit de chiar Doamna sa, înțeleasă cu boierii. După el vine Petru (linie neligitimă), acesta domnește în două rânduri și are multe rivalități de învins. Fiul său Ilie se turcește. Ștefan e ucis de boieri sub corturile de la Țuțora și din vița Mușăteștilor nu rămâne decât domnița Ruxanda
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
naște o mișcare nesănătoasă în societate, nu bazată pe muncă, ci pe privilegiu. Pe când comerciantul din Lipsca căuta să-și adaogă milioanele, ciubotarul din Germania să-și înmulțească mușterii, negustorul și ciubotarul românesc caută să devie boier. Dacă cu această boierie ar fi fost combinată arta războiului, ca în evul mediu, de sigur că cavalerii cotului și ai calupului ș-ar fi exercitat mai departe pacinica și mult folositoarea lor meserie, dar nefiind asemenea datorii, ci numai drepturi comode, boieria mică
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
această boierie ar fi fost combinată arta războiului, ca în evul mediu, de sigur că cavalerii cotului și ai calupului ș-ar fi exercitat mai departe pacinica și mult folositoarea lor meserie, dar nefiind asemenea datorii, ci numai drepturi comode, boieria mică sau mare trebuia să fie un obiect de invidiat, pe lînga acestea cavalerismul devenise ieften în Moldova. În genere toată societatea secolului al XVI și al XVII se poate caracteriza scurt: Datoria se preface în drept. Noi la începutul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
care într - aceeași zi văzând oamenii Măriei Sale s-au rușinat cu toți; căci luase și ei oarecare învățătură de la pământeni, și așa peste două - trei zile au început și ei fiștecare a pune libadele de postav și giubele. Aceste văzând boierii pământeni, au început și ei a-și face; și așa în scurtă vreme s-au rădicat acea cheltuială nebunească a straielor, nezicând Domnul nimărui nimică; încă mulțămea Domnului că au făcut una ca aceasta, căci mulți rămăsese săraci, ales din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă gândul să stea de vorbă cu prostimea, ori cine știe...” Fără să Înțeleagă de ce, pe Enin Îl pufni râsul În timp ce se Îndrepta către prietenul său atârnat În nuc ca la abator: „Ce, băi, Canafase, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grețoaselor omizi. Ectoraș se aruncase și el din tulbureala clocotitoare, mai ales după ce țiganca cea trupeșă râsese de el, de pielea lui albă, de cărnița dulce care ar fi ademenit o grămadă de lipitori și, lucru greu de Îndurat, de boieria și de fudulia lui care nu-i Îngăduiau să se amestece cu prostimea. Ectoraș uitase de teama de lipitori și se bălăcea cu chiote chiar lângă cea care-l chemase, Întărâtându-l și râzând de el. Zbenguiala băiatului se curmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la rangul de mare vornic. În 1821 boierii, înfricoșați de amploarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, îl însărcinează să organizeze un corp de armată și să stăvilească mișcarea, dar el încearcă o înțelegere pașnică, mai mult, îl sprijină pe Tudor cu oameni și bani. Împreună cu alți boieri, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
desparte de soție, copiii fiind încredințați mamei. Din puținele informații rămase se pare că nu a fost ispitit să joace un rol în viața publică și politică. Totuși, în 1786 era vel stolnic în Divan, în 1791 era citat între boierii epitropi care făceau ,,nartul îmbrăcămintelor celor proaste”, în 1792 era ispravnic de Dâmbovița, iscălea ,,fost mare clucer” în 1797, iar în 1798 se ocupa de aprovizionarea trupelor trimise împotriva lui Osman Pasvantoglu. Din anul 1798 datează o jalbă a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
ha de teren, precum și gospodăriile populației din satul Slobozia și o parte din satul Fântânele. Comuna are o climă temperat continentală. La construcția spitalului, care s-a desfășurat în perioada vara anului 1903 vara anului 1904, au participat locuitorii comunei Boierii din comună au donat viitorului spital un teren de 5 ha teren arabil, pentru ca acesta să fie independent financiar. Participanții la Răscoala din 1907, care au fost răniți în Gara Pașcani, au fost transportați și tratați la spitalul din Fântânele
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
l-au dus tot ascuns până la Galați. Aici le-a spus toată întâmplarea și drumeții cu căruțele i-au spus de unde veneau. Când Ștefan ajunse voievod peste Moldova, a dat la toți acei drumeți moșii din belșug și ranguri de boierie, căci zicea el: Cu credință mi-ați fost la mare cumpănă și omul la nevoie se cunoaște ce fel e. După bătălii, Ștefan-Vodă răsplătea ostașii cei mai viteji, dăruindu-le pământ să-l stăpânească și să-l muncească. Poporul a
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
La toți le curgeau sudorile și îi dureau mâinile și mijlocul. Seara s-au adunat iară la masă cu regele și atunci i-a întrebat Matei: Ei, ce ziceți, e ușoară munca țăranului? Ba e tare grea, maiestate, răspunseră toți boierii. Atunci fiți cu mai multă milă față de ei! Dar boierii totuși urau pe Matei, pentru că avea milă de țăran și pentru că era român de viță. Pe ascuns îl batjocoreau zicându-i crăișor valah. După moartea lui, poporul zicea: A murit
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
1841) scriitorul se încearcă în proza sentimentală, pe gustul vremii, dar nu fără a strecura, într-o amplă Introducție, numeroase aluzii politice și note de critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
cel „cam lung la unghii”, care „au luat de la țară câte ceva și despre domnie au ascuns”, de veneau la „divan, la domn, oameni de să jăluia de luările acelea”: „Cluceriu, când te-am trimis în țară cu slujbe, fiind cu boierie, dreptate am poruncit să faci au nedreptate și jafuri?” La încercările de justificare ale acestuia, că „un covor și niște tipsii și tingiri ce au fost luat mită, de au făcut nedreptate săracilor, zicea că le-au dăruit mânăstirii Strehaii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
a termenilor țară și obște, ca și distincția între țară și boieri, care apare deja în cronicile din secolul al XVII-lea610. Miron Barnovschi, de pildă, era ales domnitor de către "boieri și țară", iar când părăsea domnia la 1629, convoaca tot "boierii și țara". Distincția între boierii mari și mici (velikimi o malimi) și alți reprezentanți ai stărilor privilegiate, cum este elementul ostășesc (voin), apare în cronicile aceluiași secol al XVII-lea. În toate documentele cercetate judecata s-a făcut în prezența
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ca și distincția între țară și boieri, care apare deja în cronicile din secolul al XVII-lea610. Miron Barnovschi, de pildă, era ales domnitor de către "boieri și țară", iar când părăsea domnia la 1629, convoaca tot "boierii și țara". Distincția între boierii mari și mici (velikimi o malimi) și alți reprezentanți ai stărilor privilegiate, cum este elementul ostășesc (voin), apare în cronicile aceluiași secol al XVII-lea. În toate documentele cercetate judecata s-a făcut în prezența "boierilor mari și mici"611
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]