596 matches
-
complotiști (marele vistier Vasile Gheuca și ceilalți) - „[...] uneltirile lor se dădură în vileag. Sânt prinși, dovediți și descăpățânați după hotărârea domnească” - evocă o judecată? Erau uciși (am văzut) rivalii - cu șanse la tron, pretendenții veniți de aiurea, inamicii vechi (din boierie), boierii puternici și incomozi (precum hatmanul Vartic - căsătorit cu Stanca -, „prim sfetnic” al lui Iliaș Rareș, dar tăiat în 1548 din ordinul aceluia 71; fiul lui Petru Vartic, marele vornic Vartic, însurat cu Nastasia, va fi omorât de Aron Vodă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
continua linia politică a unui adversar abia anihilat (Paul de Alep ne spune că Gheorghe Ștefan, care, victorios, i-a ucis și pe nepoții lui Vasile Lupu, „a scos din cetate pe doamna și pe fiii ei și pe toți boierii și dregătorii. După ce a jurat [că îi va lăsa în viață], [noul domn] și-a încălcat jurământul; a ucis pe cei mai mulți din ei și a ținut pe doamnă și pe copiii ei închiși într-un sat, pe care l-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ungurean, când vor merge ei cu Vintilă vodă pre malul Jiiului vorbind, iar ei să să răpează cu cai și să-l i-a în suliță să-l omoare. Și așa păziră acea vreme și mergând Vintilă vodă împreună cu toți boierii, iar slugile acele începură a repezi caii și într-o parte și într-alta. Și căutând Vintilă vodă înapoi, zisără: ce aleargă cu cai? Iar cumnată-său zisă: cei nebuni ai mei ungureni. Și așa îi păru că vor să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tronul Moldovei se afla, într-a doua domnie, Constantin Duca. Nu i-a mai fost dat Cantacuzinului să se întoarcă acasă. A murit în 1703 în țara Românească 200. Clipelor de violență produsă de mulțimile dezlănțuite le-au căzut victime și boierii. Alexandru Iliaș și-a salvat viața oferindu-l mulțimii răsculate („nespusă vrăjmășiia a prostimei” - vamedita mai târziu Miron Costin) în 1633 pe cumnatul său Batiște Veseli (grecul, mare paharnic, mai fusese însurat cu Maria, fiica lui Nestor Ureche; era cumnat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să va face călugăr, ce va fi pe dreptate partea lui de moșie care vrea să o moștenească după moartea lui, ori bărbat de va hi, ori muiare” -, „pentru că și acela ca un mort să socotéște”263. în cele mai multe situații, boierii care „se tund întru monahi” erau însurați (nu trebuie exclusă o asemenea stare civilă nici în cazurile în care informațiile lipsesc). Ei „mor” și lasă în urmă „văduve” (dacă nu cumva - aduc din nou în discuție speranța de viață mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ori). Scenariul „spectacolului” funebru era, însă, valabil și pentru înhumările celor cărora li se întâmpla să moară în scaun” și aveau și soții în preajma lor. Dimitrie Cantemir spune că așteptarea de după expiere durează „până ce se adună la Iași, toți dregătorii, boierii, episcopii, arhimandriții și stareții tuturor mănăstirilor, călugării chiar, măcar aceia care sunt vestiți prin sfinția vieții lor, și preoții cei mai de frunte” (poate mai mult de trei zile), precizând că trupul neânsuflețit (după ce, dacă este vară, a fost îmbălsămat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
domnească. Și l-au ținut trei zile, păn’ l-au grijit...”. „Grijirea” aceasta era de tip complex: veghe (lângă Voievodul „îmbrăcat cu veșmintele domnești și împodobit cu însemnele sale” stau „închinându-i-se [Domnul este din nou „persoană publică”] dregătorii, boierii și ceilalți slujitori”, ca și atunci când era în viață); rugăciuni („Preoții vin să spună rugăciuni, iar boierii stau de veghe ziua și noaptea” - De la Croix), plânsete și bocete (Doamna văduvă, soțiile boierilor - la care călătorii străini au observat o decență
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Rucăr, al 20-lea] la Diodrih...”95; până la douăzeci de războaie, cu inamic din afară - evocați și în pisania de la Argeș: „[...] și au năpădit turcii cu multă apăsare, ca să ia patria noastră, țara Românească, și m-am ridicat domnia mea cu boierii, luptând în multe războaie, când fiind alungați, când gonind [pe dușmani], până când puterea și ajutorul lui Dumnezeu cel de sus [...] și ne-a dat Domnul Dumnezeu pace” - și dinlăuntru) și „încheoerea” („Acum zac singur aici, în mormânt mic, așteptând glasul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
garanți au fost băgați și ei în temniță) și toți cei care îl însoțiră pe Vodă la Istanbul fură exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Grozea, fiul lui Vasco, cel de-al doilea pretinzând stăpânirea asupra averii răposatului Cupcici. Ștefan cel Mare o declară, însă, proprietară peste bunurile tatălui ei - la 26 august 1474 - pe Marușca (și pe nepotul ei, Mihno). Judecau - cum ziceam - și boierii, căci Domnii practicau adesea ceea ce Nicolae Iorga a numit „administrarea prin delegație”, încredințând anumite pricini spre judecare dregătorilor (în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să-i dam, ne-am socotit în-de-noi frățește...”) pare a fi fost un destin în neamul Costinilor, căci Nicolae, fiul lui Miron și istoric de bună ținută, a murit în 1712, cu datorii neplătite. Inimiciția unor Voievozi (conservată încă „din boierie”) putea pulveriza averea adversarilor. Era de ajuns o acuză de „hiclenie”, pentru ca bunurile celui învinuit să treacă pe seama Domniei. Așa a pățit marele vistier Stoica din Strâmba (cel însurat cu Dochia), căruia Alexandru Vodă Iliaș i-a luat „toate ocinele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au plătit de către Dragomir armașul” (se arată în hrisovul dat de Alexandru al II-lea Mircea). Complicată viața văduvelor... Spectrul sărăciei: confiscarea averii Răzbunările Voievozilor nu se încheiau mereu cu suprimarea adversarilor. Urmașii „hiclenilor” și ai inamicilor (dușmani „din vremea boieriei” - cum zicea cronicarul) de tot soiul (uciși sau refugiați peste hotare) trebuiau să simtă duritatea puterii domnești. Expresia ei cea mai curentă era „trecerea bucatelor pe seama Domniei”, confiscarea averii, adică (pe care Voievozii o păstrau pentru ei sau o „redistribuiau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Daissoli [Ercole Dalmatul] pe regele Ioan I Zápolya „la Alba Iulia, împresurat din toate părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această vară” - nota Radu Greceanu -, „fiind domnul la Cerneti, i-au venit veste de la țarigrad, cum au murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mă va dărui Dumnezeu cu domnia țării Românești, să nu am a amesteca pe dumnealui la luatul banilor și nici la chezășii să nu-l pui pentru bani; și dacă mă va dărui Dumnezeu să merg în țară, nici la boierie să nu-l amestec și nici o bântuială să n-aibă de Domnia Mea, ci să aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bătrână a noastră și a țării, și nici la dări să n-aibă bântuială, că
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al familiei (V. era cocoșat) este puțin cunoscută. A fost căsătorit cu Ruxandra (Lucsandra), fata logofătului Grigore Băleanu, și a aderat la politica și eforturile socrului său de sprijinire a Eteriei; a ajuns la rangul de mare vornic. În 1821 boierii, înfricoșați de amploarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, îl însărcinează să organizeze un corp de armată și să stăvilească mișcarea, dar el încearcă o înțelegere pașnică, mai mult, îl sprijină pe Tudor cu oameni și bani. Împreună cu alți boieri, a fost
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
desparte de soție, copiii fiind încredințați mamei. Din puținele informații rămase se pare că nu a fost ispitit să joace un rol în viața publică și politică. Totuși, în 1786 era vel stolnic în Divan, în 1791 era citat între boierii epitropi care făceau ,,nartul îmbrăcămintelor celor proaste”, în 1792 era ispravnic de Dâmbovița, iscălea ,,fost mare clucer” în 1797, iar în 1798 se ocupa de aprovizionarea trupelor trimise împotriva lui Osman Pasvantoglu. Din anul 1798 datează o jalbă a lui
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
care miza și Mihai Eminescu ). „Mi-a fost dor de țărani azi, toată ziua. N-aș vorbi cu drag acum decât la sate” - notează ea; sau: „Iubesc duhul nostru, cel adevărat, cel din sat și cel din biserică și din boieria adevărată”; iar după un timp, în același spirit: „N-am nădejde decât în țărani. Numai în ei e mintea românească sănătoasă și în câțiva oameni culți mai bătrâni”. Acest tradiționalism cultivat, spiritualizat nu sună rău în discursul confesiv al admiratoarei
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Constantin Cantacuzino, „bătrân și vestit”, își regăsesc noblețea necesară pentru elogierea proiectatei alianțe: „fiind dă neam blagorodnic, și mai cinstit între toate neamurile boierimii Țărâi Rumânești”. Imaginii solare a unui Mavrocordat cu o conduită exemplară - păstrător al tradițiilor („au dat boieriile celor ce li s-au cuvenit”), doritor de armonie, „înțeleptu, blându și bun”, prezență notabilă în Imperiu, administrator chibzuit și cu dragoste de țară, atotiertător -, ce reclamă lauda, în ciuda cenzurii retorice introduse de autor („Care aceste toate [...] dă le voiu
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului Lăcusteanu - scrise în 1874, dar apărute postum, în 1935 - au ceva din caracterul vechilor cronici muntenești prin accesele pătimașe și vehemența verbală, de tip pamfletar, prin spiritul partizan care le însuflețește. Omul, cu toate că boieria lui e una de rang secundar, ceea ce îl face să arunce priviri piezișe protipendadei, are o teribilă aroganță a castei sale, privilegiile nobiliare fiind pentru dânsul sacrosancte. Reacționar îndârjit și agresiv, el vede revoluția ca pe o zaveră pusă la
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
un cărturar cu bogate cunoștințe istorice, folosite cu discernământ. Interpolările sale aduc informații importante: menționarea cuceririi Daciei de către Traian (probabil pentru prima oară într-un text românesc), relatarea domniei lui Iuga Vodă, o prețioasă completare privind organizarea Bisericii și a boieriilor moldovene, trei episoade referitoare la domnia lui Ștefan cel Mare ș.a. M. a intervenit și în topică, lexic, ortografie, realizând una dintre cele mai corecte versiuni ale cronicii lui Ureche, care a stat la baza unei ramuri de manuscrise și
MISAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
discuție mai multe exemple de lecțiuni greșite. Astfel, Într-o ediție din Țiganiada din 1953 s-a Înregistrat următoarea eroare de transcriere: Însă nu știu cum, totdeauna pare Că mintea bună fu cu sărăcia Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
greșite. Astfel, Într-o ediție din Țiganiada din 1953 s-a Înregistrat următoarea eroare de transcriere: Însă nu știu cum, totdeauna pare Că mintea bună fu cu sărăcia Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și ridicole” (Funeriu, 1995, p. 13), fiindcă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
totdeauna pare Că mintea bună fu cu sărăcia Prietenă, iară tâmpa dezmerdare Cu bogătatea și cu boieria. Cuvântul buiecia a fost transcris boieria. Cuvântul buiecia este un derivat al substantivului buiac, cu sensul de răsfățat, nechibzuit, zburdalnic, nebunatic. Introducerea cuvântului boierie a prilejuit, În climatul anilor de atunci, „glose de «critică socială» de-a dreptul vulgarizatoare și ridicole” (Funeriu, 1995, p. 13), fiindcă Întregul context este interpretat din această perspectivă. Un alt exemplu de transcriere eronată provine dintr-o poezie populară
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
împotriva domnitorului. Evadează și fuge în Țara Românească, unde funcționează ca profesor de muzică la Craiova și Cerneți. Din 1826, întreprinde o călătorie prin Viena, Trieste, Veneția. Întors în țară, se stabilește, în 1829, la Iași, unde obține ranguri de boierie, de la sluger la mare vornic, iar din 1857 este și „avocat privileghist” în Moldova. Cu soția sa, Maria Burada, deschide, în 1831, școli în Iași, organizează concerte de muzică clasică, acordă sprijin artiștilor. În iulie 1848, și-a scris memoriile
BURADA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]