258 matches
-
de pomi, singură fac țuică, mă pun în gumari, abia aștept să ies din pantofii orașului. Din păcate nu am prea multă vreme să stau aici. Mi-am luat această casă pentru că are prispă, ca toate casele vechi, e ca bojdeuca lui Creangă. E acolo un nuc sub care mă gândesc să stau cealaltă parte a vieții. Pe prispa mea, primăvara sunt sute de mușcate înflorite. Acolo mă duc și mă simt ca în Rai, sunt împlinită. Am găsit înțelepciunea să
Agenda2003-14-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280880_a_282209]
-
atracției pe care o exercit asupra lui. Și de aici propria mea iritare în ceea ce privește cunoștințele și subtilitatea lui, cu tot ascendentul de netăgăduit pe care îl are asupra mea. Copiii, întorși de la Tescani, s-au instalat din nou în vechea bojdeucă din Buna Vestire, ca urmare a unei noi înțelegeri cu proprietarul care îi dăduse afară, în vara aceasta. La ieșirea din spital, am găsit în salonul cel mare cele două porumbițe ale Alicei, uguind și ciugulindu-se drăgăstos, pe pervazul
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și culturale din municipiul Iași, orașul posedă mai multe case memoriale ale personalităților ale căror nume se leagă de „capitala“ Moldovei. Poate cea mai cunoscută și cea mai vizitată casă memorială din Iași este cea a marelui povestitor Ion Creangă. Bojdeuca scriitorului a fost construită înainte de 1850, în mahalaua Țicăului, numită și Valea Plângerii, Ion Creangă locuind aici din 1872 până în 1889, anul morții sale. În 1879, chiar și Mihai Eminescu a locuit aici pentru câteva luni. A devenit muzeu în
Agenda2004-3-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281967_a_283296]
-
1889, anul morții sale. În 1879, chiar și Mihai Eminescu a locuit aici pentru câteva luni. A devenit muzeu în 1918, fiind cea dintâi casă memorială din țară, iar în 1989, cu prilejul centenarului morții scriitorului, s-a inaugurat alături de bojdeucă o clădire care găzduiește expoziția documentară. În curte este amplasat bustul lui Ion Creangă, sub forma unui bulgăre de lut, purtând cuvintele scriitorului: „Ia, am fost și eu în lumea asta, un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită
Agenda2004-3-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281967_a_283296]
-
fiind semnată de Vlad Papu. Ca editor, Daniel Corbu are meritul de a fi publicat Integrala Mihai Ursachi (poeme antume și postume, proză, eseuri etc.), precum și o ediție critică de Opere ale lui Creangă. Este în continuare muzeograf literar la Bojdeuca Ion Creangă din "mahalaua tragi-cosmică }icău". În 2007 i se acordă titlul de doctor în filologie la Universitatea Al.I. Cuza, titlul tezei susținute și apoi publicate fiind "Rostirea postmodernă. Generația poetică '80 în literatura română". Discipol al profeticei modernități
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
trăit cum a scris”, că era coleric, „om iute din firea lui, în stare a face o nelegiuire într-un minut de mânie” și că era xenofob („Toată viața lui a urât pe jidani, greci, nemți... era împotriva tuturor străinilor”). Bojdeuca din Țicău tot aici apare întâi menționată, ca și silueta lui Creangă în „halatul cu dungi albastre”, alintându-și mâțele și primindu-și generos oaspeții. De asemenea, e menționată cauza suferinței, „epilepsie, boală pe care o avusese și mama lui
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
liniștea care se lasă dintr-odată, îl auzim pe domnul Borbely spunând apăsat: "Sinistrații sunt obligați să-și asigure locuințele construite de stat..." (Știri Tv, 13.06). -Are dreptate, domnu', zice Haralampy. Fin'că sunt locuințe faine, construite după proiectul ,Bojdeucii din Țicău" și Mănăstirea Argeșului înainte de zidirea Anei... DIN JURNALE TV ADUNATE... Prea Sfințitul Pimen, la Jurnale tv, cu ocazia protestului de la Suceava pentru retrocedarea pădurilor: - "România este un stat mafiot" Haralampy: - Așa e, părinte: gura Bisericii adevăr grăiește... De la
"Stela și cu Arșinel nu mai au umor defel" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10527_a_11852]
-
fripturi, bînd o carafă de vin și o cofiță de apă rece și se scoală ușurat de la masă, zglobiu". Indiferent la ispitele civilizației, chiar atunci cînd realizează cîștiguri bunicele din cărțile didactice pe care le tipărește, Creangă se mulțumește cu bojdeuca sa, cu lut pe jos, "care, spre a continua cu vorbele Călinescului, vara ține răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
rostit, nu s-a explicat nimic. Dar doamna Jurgea a ținut minte... O dată, la Iași, Păstorel fusese invitat să fie primit cu pompă în loja masonică locală... El acceptă. Dar, înainte de a ajunge la destinație, se abate nițel pe la o bojdeucă, să se întremeze. Bea ca tot omul o țuiculiță, și apare bine dispus la loja francmasonică. Aici, - solemnitate, atmosferă de îngropăciune. Invitatul e pus în față cu asistența purtând însemnele distinsei, fatale, lugubre îndeletniciri... Un domn avansează ceremonios și pune
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
tu dăduși cu nasul... ? - Huiduhu, spurcaților! Lovi-v-ar ciumă să vă lovească! - Următorul! - au strigat cei dinăuntru. A intrat oblojit, cu căciulă îndesata pe cap și încins cu bețe ce atârnau de un capăt, moș Vasile. El stătea în bojdeuca lui, pe Cioarecul, dar fiindcă l-au prins jandarmii pe drum, îl băgaseră în aceeași oală cu ceilalți. Oricum îi venea rândul și tot acolo ajungea. „Măcar de mă primeneam și eu, nene! Cum se cade să intru cu nădragii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
grijă! - O avea, dar, deocamdată, nu vezi?! Își fac diavolii mendrele cu noi. Pe tine te-au înscris? - Până acum nu, dar ce să înscrie? Pământ nu am, vite nu, si de unde-aș avea? Patru buradei îți mănâncă și urechile. Bojdeuca s-a lăsat pe o parte. Dacă nu o să-i pun niște propte în căpriori, până la toamnă cade. - Nu mai e mult! Se duce dracului de râpă tot! O să vezi! De ce îi era frică lui Spătaru, nu a scăpat. A
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
avea timp,/ aș scrie un poem despre/ Magiștrii îngropați în bărăgane,/ printre abecedare și icoane// Dacă aș avea timp/ aș scrie un poem despre/ diaconul Ion Creangă,/ despre sfintele cercuri:/ joi, vineri, sîmbătă,/ duminică, luni, marți, miercuri..." (Vedere din pridvorul Bojdeucii). Sau această devotată închinare, pe o trama antitetica, la statuia Luceafărului: "Privesc statuia lui Eminescu, noaptea,/ O noapte imperiala./ În preajma, iau cină tîrzie, măturătorii de stradă, bărbați și femei./ Au chipuri tăcute, imemoriale// Mai mulți șobolani se adună brusc/ în jurul
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
format de la un verb dispărut ce continua lat. *casare „a întemeia o căsnicie“, derivat de la casa. Cuvintele se organizează și după înțelesurile lor. Rămânând la același exemplu, împreună cu casă se grupează cuvintele care denumesc diversele tipuri de case (argea, bordei, bojdeucă, cocioabă, colibă, magherniță, palat etc., împreună cu derivatele fiecăruia, ca bordeiaș, bordeian etc.), cuvintele care denumesc părți ale casei (talpa casei, stâlp, temelie, acoperiș, căpriori, streașină, burlane, dușumea, zid, perete, ușă, fereastră) sau încăperile (pivniță, prispă, cerdac, pod, odaie, cameră, iatac
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu o burtă mare, cum poartă deobicei preoții. Avea două fete, ambele aranjate, una măritată bine cu un avocat și a doua mai puțin bine, cu un preot. Acest părinte, pe care-l chema Panuș, avea o casă vizavi de bojdeuca de căsuță a marelui povestitor Creangă, pe strada Țicăul de Sus nr. 5. De la părintele Panuș, un om al lui Dumnezeu, Dumitru Ionescu, a cumpărat această casă care era cu două odăi despărțite de un hol mare; în față, acoperișul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înflorea primăvara înmiresmând atmosfera din jur. Case de acestea se construiau multe în Țicău la vremea aceea, și multe din ele au dispărut acum. Mă întrebați ce căutam eu prin Țicău. Păi, le știu toate acestea pentru că eram muzeograf la bojdeucă. Mănăstirea „Buna Vestire” care era puțin mai în deal (astăzi e doar biserică) - și se spune că și Titu Maiorescu ar fi avut aici adormit “un odor” - cum scrie Creangă într-o scrisoare către mentorul său la București, avea în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de pământ, în 1835, pe care construi casa descrisă mai sus. Peste doi ani, în 1837, un diacon primi pământ de la aceeași epitropie și construi și el o casă cu “două cămări și una în spate”, acoperită cu stuf - viitoarea bojdeucă a lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai jos, în vale. Dumitru Ionescu, un om de treabă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și el o casă cu “două cămări și una în spate”, acoperită cu stuf - viitoarea bojdeucă a lui Ion Creangă, situată pe strada Țicăul de Sus nr. 4. Deci, cele două case stăteau față în față, le despărțeau numai drumul, bojdeuca fiind mai în spate și mai jos, în vale. Dumitru Ionescu, un om de treabă și blajin (eu nu l-am cunoscut decât din fotografii), era căsătorit cu Ecaterina Ionescu (am uitat numele ei de fată). Doamna Ecaterina, după cât am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
naiba au apucat aceștia să joace table la Ionești, nu vă pot zice. Altă dată, îmi spuse cu mândrie: - Și dacă vrei să știi, în casa mea a pășit și George Enescu. Că marele compozitor o fi venit să viziteze bojdeuca lui Creangă, o cred, dar că i-a călcat casa Ioneascăi, îmi vine greu să cred. Dar mai știi? Tanti Aneta avea un talent aparte de a atrage în casa ei la o dulceață sau la un pahar de vin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
iar că merită trăită. Și luând paharul cu vin în mână, mai zise: Hai, noroc, că sencălzește. Într-una din aceste momente, mi-a povestit câte ceva. - Tanti Anetă, îți mai amintești ceva despre vechile locuri de aici? - Te referi la bojdeuca lui Creangă. - Da. - Bine, am să-ți spun câte ceva. Dar întâi vreau să știi că în 1889, mama mea, pe care ai cunoscut-o, avea 4 ani. În vara acelui an, ea l-a auzit și l-a văzut pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ion Creangă avea voce de bariton. Mda, se adeverește cu ce au spus și alții, așa cred că a fost. Și? L-a văzut în carne și oase? - Da, fetița, mama mea, era în uliță și se uita în ograda bojdeucii printre ostrețele de la gard. Creangă avea pe cap o pălărie neagră, era îmbrăcat într-o cămașă înflorată de culoare roșie din acelea fără guler, pantaloni de culoare închisă, largi și încins cu o curea lată, și cu bocanci în picioare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a avut vecini buni, și atunci am să mă bucur și eu și părinții mei acolo, în groapă. - Da, tanti, da, așa am să fac, zisei eu pe gânduri. Dar mi-ai promis că ai să-mi spui câte ceva despre bojdeucă, de după moartea scriitorului. Despre bojdeucă și împrejurimi. - Păi, hai să-ți spun. Ion Creangă murise în ultima zi a lunii decembrie 1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci am să mă bucur și eu și părinții mei acolo, în groapă. - Da, tanti, da, așa am să fac, zisei eu pe gânduri. Dar mi-ai promis că ai să-mi spui câte ceva despre bojdeucă, de după moartea scriitorului. Despre bojdeucă și împrejurimi. - Păi, hai să-ți spun. Ion Creangă murise în ultima zi a lunii decembrie 1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie, n-a mai locuit mult
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Păi, hai să-ți spun. Ion Creangă murise în ultima zi a lunii decembrie 1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie, n-a mai locuit mult timp la bojdeucă. S-a mutat în oraș, lăsând bojdeuca în paragină. Căsuțele Țicăului, modeste și curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
murise în ultima zi a lunii decembrie 1889, iar după moartea și a Tincăi Vartic, soțul acesteia, C. Deliu, care era un umil funcționar la primărie, n-a mai locuit mult timp la bojdeucă. S-a mutat în oraș, lăsând bojdeuca în paragină. Căsuțele Țicăului, modeste și curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe și nu prea se găseau, iar în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aici era un pod de lemn, destul de solid ca să treacă pe el căruțele încărcate cu sacii cu porumb sau cu grâu, când gospodarii mergeau la moară să facă făină sau cu struguri, toamna; pârâul unduia pe sub pod, trecea prin stânga bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul și malurile acestui pârâu cu apa limpede erau căptușite cu pietre cu margini rotunjite, acoperite de mușchi, pe care alunecam, noi, copii, care ne bălăceam în el desculți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]