1,211 matches
-
venea să-mi smulg limba din gură. Mama m-a privit cu ochii îngustați. — Nu știu unde ai auzit o expresie așa de vulgară, a șuierat ea. Cu siguranță nu în casa asta. Așa se vorbește la Londra? —Iartă-mă, mamă, am bolborosit venindu-mi să mor de rușine și jenă, dar revenind măcar pe un teritoriu familiar mie. M-am așezat pe canapea lângă ea. Mă simțeam groaznic. Cum de putusem să emit așa o prostie? Sau, mai curând, cum de putusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai zis că Cher și Ike... Ei, nu contează. Las-o baltă! Mama a început să bolborosească bosumflată că nu trebuie să lase nimic baltă. Că eu o vârâsem pe Tina Turner în discuție. Nu mai fi supărată, mamă, i-am spus pe un ton împăciuitor. Am priceput. Am înțeles ce-ai vrut să spui. Adam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie nu mai cumpăram obiectul respectiv. Îmi pare rău, bolboroseam în timp ce vânzătoarea se oprea și punea cizmele la loc în cutie fixându-mă cu o privire ucigătoare. M-am răzgândit. Fie îl cumpăram, dar după aceea mă simțeam așa de vinovată încât nu mai aveam puterea să mă bucur deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în care respirasem până atunci fusese prea grozav. Un alt clic. Iar recepționera a revenit. — Îmi pare rău, dar domnul Webster lipsește săptămâna aceasta. Vă poate ajuta altcineva? Dezamăgirea a fost așa de dureroasă încât abia am reușit să mai bolborosesc: Nu, e în regulă. Mulțumesc. Și am închis. Am rămas pe patul maică-mii. Nu prea știam ce să fac. Fusese un adevărat coșmar să-i telefonez. Fusese așa de greu. După care, în ciuda dorinței mele, fusesem așa de nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiind palid și interesant. Interesant, poate. Dar nu palid. Două linii de fard de obraz. Câte una pe fiecare obraz. Linii care arătau cam de speriat până când le-am întins cu degetele. Sunt sigură c-am auzit-o pe mama bolborosind ceva de genul „Clovnul Coco“, chestie la care m-am întors imediat, numai că ea își inspecta unghiile cu cea mai impasibilă expresie posibilă. Probabil că mi se păruse. Niște ruj intens, ca să mă asigur că, în ciuda rochiei de fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sucit capul să văd, în oglindă, cum îmi arăta fundul. Mama a fost extrem de suspicioasă când am rugat-o să aibă grijă de Kate în după-amiaza aia. — Iar? m-a întrebat ea. — Da, dar numai pentru vreo două ore, am bolborosit eu. De ce? a vrut ea să știe. Ce-ai de gând? —Nimic, mamă. Nu vreau decât să merg la sală să intru din nou în formă, i-am explicat. N-am vrut s-o mint. Dar nu mă simțeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ăsta înalt și superb, cu picioare lungi și musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu, Adam, vreau să spun... uite ce-i! Nu sunt sigură că toată chestia asta e o idee așa de bună, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Helen. Oricum, a continuat el, sunt convins că tu ai fi o prințesă. Poate nu chiar Cleopatra. Ai pielea prea deschisă la culoare, mi-a spus atingându-mi ușor părul. Dar cu siguranță ai fi o prințesă. —Ăăăă, da? am bolborosit eu. Isteață și plină de grație, asta sunt eu! Sclipitoare și Pe Fază sunt celelalte două nume ale mele. Când ai vrea să te întorci înapoi în timp? l-am întrebat pe Adam, dorindu-mi cu înfrigurare ca discuția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu sinceră până la capăt - ceea ce nu e întotdeauna ușor -, exact asta îmi dorisem să se și întâmple. —Claire, a exclamat el pe un ton surprins. Unde te duci? —Acasă, am bolborosit. Speram, cu disperare că Adam nu-și dăduse seama cât de geloasă eram. — Îmi pare rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat eu. Nu, au fost drăguțe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
renunțând la ideea de a petrece după-amiaza vorbind despre prostii după ce tata a părăsit camera pentru a douăzecea oară. Tata intrase, o salutase din cap pe Laura, după care se apucase să ridice pernele de pe canapea și să mute fotoliile, bolborosind ceva legat de faptul că nu citise The Independent și că dacă Helen îi luase ziarul, avea de gând s-o omoare. Și cum că era singurul care cumpăra ziarele, așa că nu-și explica de ce nu apuca niciodată să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un braț de haine noi. —O, Claire! a zis ea tresărind vinovată și scăpând pe jos una din cizmele mele noi. Credeam că dormi. Asta văd și eu, am răspuns eu sec. Și-acum pune totul la loc. —Scârbă! a bolborosit Helen, aruncând pe jos un teanc enorm format din hainele mele noi. Era limpede că intenția fusese să le ia și pe ele într-o călătorie la Belfast. Îmi pare rău, copii, le-am spus hainelor. Vă duc eu altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine să vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hidos fiindcă nu seamănă cu James. Of, Doamne! Ar fi trebuit să rămân acasă. Când te uiți la Coronation Street, nu te confrunți cu atâtea scenarii oribile și atâtea dileme. Înainte s-apuc s-o iau la sănătoasa către ușă, bolborosind că totul a fost o greșeală teribilă, Adam m-a luat cu brațul (și ce braț!) pe după umeri și m-a călăuzit către bucătărie. —Scoate-ți haina, mi-a spus. Și bea ceva. —Dar... of, bine. Dă-mi un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mulțumesc, tată, am continuat clătinând din cap în direcția lui. Îmi face bine să știu că mă pot baza pe tine ca, în cazul în care am nevoie, să-mi aduni o trupă de linșaj. O trupă de linșaj? a bolborosit tata. Ei, nu știu ce să zic de chestia asta. Dar dacă crezi c-o să ai nevoie de așa ceva, atunci aș putea să-i rog pe câțiva din băieții de la clubul de golf. Să vedem ce-o să zică. —Of, tată, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
descriau graviditatea. Nu mi s-a părut că asta avusese mama în minte atunci când ne-a încurajat să ne inventăm propriile versiuni ale jocului învățat de la ea. —Burtoasă, a strigat Anna. —Borțoasă, a șuierat Helen. Cu burta la gură, a bolborosit mama sfâșiată între sentimentul dezaprobator și dorința de a câștiga. —E rândul tău, Claire, a spus Anna. Nu, am zis eu. Șșșșșșșșșș! Se-aude telefonul? Toată lumea a tăcut. Da, se-auzea telefonul. —Să răspund eu? m-a întrebat mama. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și cu balele curgându-mi din gură ca la nebuni. Alo, am bolborosit. —Claire, a zis el cu vocea clară, personificare a autorității și a eficienței. Am încercat să aranjez să mi se trimită toate actele noastre prin fax, dar în nenorocitul ăsta de oraș nu există nici un centru de faxuri. Instantaneu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cât ești de copleșită de toate astea. E de înțeles. Ai crezut că ești singură. Iar acum realizezi că ți-ai primit înapoi vechea viață, viața cea fericită. Probabil că e dificil să digeri toate informațiile astea. — Așa e, am bolborosit eu. Așa că o să te las singură vreo două ore. —Mulțumesc, am spus înmuiată de ușurare. —O să mă duc să văd de biletele de avion. În ce zi vrei să te întorci la Londra? A, nu știu. Panica a pus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nou cu el, încât să nu mai îndrăznesc niciodată să mă plâng de ceva. James are voie acum să facă orice greșeală, iar eu trebuie să-mi țin gura. Ei, stai puțin, nu trebuie să-i mai suporți prostiile, a bolborosit mama. E suficient să ți se pară că a apărut vreo altă femeie și te întorci aici imediat. —Mulțumesc, mamă. —Dar, între timp, fii mulțumită că mai ai o șansă. Și mai fă o încercare. Străduiește-te cât poți tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind genți pe masa din bucătărie, pipăind buzunarele hainelor și bolborosind singură precum iepurele alb (iepurele alb era, nu?) din Alice în Țara Minunilor, ușa de la intrare s-a deschis, iar Helen a pătruns în casă cu pompa ei caracteristică. — Ia ghiciți! a urlat ea. —Ce? am răspuns. Eram ursuză. Total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de asta am sunat-o pe Judy. Și ghici ce s-a-ntâmplat! Și ea mi-a spus exact același lucru. Tăcere. —James, am oftat eu. Ar cam fi timpul să-mi spui ce se întâmplă. —Ți-am spus, a bolborosit el. — Nu, nu mi-ai spus, l-am corectat eu pe un ton ridicat. Ai avut o aventură cu o altă femeie, m-ai părăsit în ziua în care ți-am născut copilul, după care te-ai hotărât că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea. Și data viitoare când mai bat în geam, să intri în casă. Să știi că nu fac chestia asta de florile mărului. —Iartă-mă, mamă. Fii cu ochii pe Kate, i-am spus Annei fugind în casă. —Mmmmm, a bolborosit ea. Și mai dă-o cu niște loțiune de protecție solară, am răcnit peste umăr. M-am împleticit în bucătărie, aproape orbită de întunericul din casă după lumina strălucitoare a soarelui din grădină. Am ridicat receptorul. —Alo, am spus. —Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chestia asta cu noul bărbat. Încetează cu nenorocitele astea de sentimentalisme. Ține-te departe de latura ta feminină! Dacă te prind prin preajma ei, te pocnesc. O voce slabă din creierul meu m-a îndemnat: —Întreabă-l! —Du-te dracului! am bolborosit. — Haide, a insistat vocea. Întreabă-l! Ce-ai de pierdut? Nu, am zis eu nesimțindu-mă deloc în largul meu. Lasă-mă-n pace! — Mori de curiozitate, mi-a amintit vocea. De fapt meriți să știi. Taci naibii din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
crezi. Ce fel de respect de sine ai tu? Ești extraordinară! Să nu-mi spui că n-ai știut chestia asta! Ei, n-ai știut? m-a întrebat el din nou când a văzut că nu-i răspundeam. Nu, am bolborosit eu. —Uită-te la mine, mi-a spus Adam. Și-a pus mâna cu blândețe pe obrazul meu și mi-a întors fața spre el. — Te rog să mă asculți. Ești așa de frumoasă. Și de bună și de deșteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum i se frământau buzele. Costache intră în ograda sa mai cătrănit decât plecase. Dechise ușa la tindă, luă toporul și începu să lovească cu sete în tulpina copacului. Maria nu putu suporta scena. Cu fiecare lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ce se întâmplase. Un inel? a exclamat. Te măriți! — Nu mă mărit. —De ce nu? De ce aș face-o? —Hm... pentru că te-a cerut? Am glumit, a spus bosumflată. Oarecum. Deci, de ce nu vrei să te căsătorești cu tipul ăsta? Am bolborosit incoerent: —Motivul A. De-abia dacă îl cunosc și am fost impulsivă toată viața, mi-am epuizat rezerva. Motivul B. Aidan târăște prea multe după el și nu vreau să îmi fac cine știe ce iluzii. Motivul C. După cum ai spus chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]