KorAP: Find »[drukola/base=bombăni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...7 8 9 ...41 >

1,005 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

Hideyoshi sau Hanbei, stăpâne? — Nu mi-au spus o vorbă. — Mi se pare cam suspect. — Ești sigur că ai vorbit cu Hanbei? — Nici nu mai e nevoie să mă întrebați. Dar, în ultima vreme, a fost peste măsură de leneș, bombăni ofuscat Nobumori, adăugând apoi: s-o fi considerat doar o măsură privitoare la copilul unui trădător și încă să nu fi pus în aplicare importantul ordin al Domniei Voastre ar fi o crimă de nesupunere peste care nu se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Da. Mi s-a dat liber pentru a avea grijă de fratele meu. — Va să zică, ești sora mai tânără a lui Hanbei? — Da, numele meu este Oyu. — Tu ești Oyu, murmură el grosolan. Ești drăguță. Și coborî pe treapta de piatră, bombănind. Oyu nu făcu decât să dea dn cap în urma lui. Își auzea fratele tușind în continuare și părea mai preocupată de doctoria care se răcea decât de sentimentele vizitatorului. Însă tocmai când credea că acesta plecase, Nobumori se întoarse din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl îndurera îndeosbi sentimentul că întinase albeața pură a Căii Samurailor - modul în care aceasta se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise în sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să-și dea demisia, sau să se despovăreze de chinurile pentru sora lui, cerându-i să trăiască în sihăstrie? Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care au loialități împărțite. Descărcându-și dușmănia atât de greu de controlat, Katsuyori bombănea de unul singur, în timp ce calul îl purta pe drum. Dar vocile indignate care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de încrezător ca de obicei. Când rupsese relațiile cu clanul Hojo, abandonase un aliat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip zâmbitor. Nu era sincer. Mitsuhide era un om care nu s-ar fi deschis niciodată cu adevărat și nu avea prea multe calități agreabile. De ce nu putea și el să bombăne, măcar o dată? Cu cât îl privea mai lung Nobunaga, cu atât devenea mai severă expresia lui. Probabil că starea de beție îi intensifica sentimentele, dar reacția fusese inconștientă. Hideyoshi lipsea, însă dacă Nobunaga l-ar fi privit pe el în locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să mă disprețuiască astfel? A trimis până și un mesager, ca să nu fie nevoit să mă primească personal. Nu te gândi. Nici prin minte să nu-ți treacă.” Cu cât se străduia mai mult să n-o facă, cu atât bombănea mai tare și inima i se umplea de un monolog tăcut. Cuvintele erau ca niște clăbuci înălțându-se printr-o apă fetidă. — Vede cineva florile astea? Nici ele nu-s de nici un folos! Mitsuhide întinse mâna spre vaza mare din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
se gândească întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă lui Nagato

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
numaidecât și ai grijă. Asano plecă imediat. Nu mai rămăseseră decât Kyutaro și Yuko. — Ce oră e acum, Yuko? — A doua jumătate a Orei Mistrețului. — Azi a fost ziua a treia din lună, așa e? — Întocmai. Mâine e a patra, bombăni Hideyoshi în sinea lui. Pe urmă, a cincea. Închise pe jumătate ochii, apoi își mișcă degetele pe genunchi, ca și cum ar fi numărat. — Mi-e greu să stau aici, degeaba. Nu-mi dați și mie niște ordine? îl rugă Kyutaro. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit. În curând, însă, se calmă. Cultura pentru a cărei construcție Nobunaga cheltuise jumătate din sângele și resursele unei vieți de om trebuia să fie jelită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui Geni era salvată. Ochii tuturor generalilor reuniți se ațintiră asupra nevinovatului copil. Unii surâdeau vag, în timp ce alții vărsau în tăcere lacrimi. Numai Katsuie privea peste sala uriașă cu o mutră posomorâtă. Părea că tare ar mai fi vrut să bombăne ceva despre un „deranj”. Ca președinte al conferinței și, totodată, demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința luând cel dintâi cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui de spirit începu să se manifeste rapid, părând că nu mai suporta să rămână acolo nici un moment. Nobutaka, la rândul său, privi încruntat spre Hideyoshi. Katsuie nu putea spune nimic, în sens pozitiv sau negativ, așa că se rezumă să bombăne în sinea lui. Nimeni altcineva nu-și mai exprimă apropbarea ori dezaprobarea. Shibata Katsuie își dăduse arama pe față, iar Hideyoshi vorbise întru totul la fel de franc. Opiniile celor doi erau complet opuse și, fiind atât de clar decarate ca atare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
stăpânul său era prost dispus, pajul turnă prudent o găleată de apă peste spatele lui Hideyoshi. Acesta, însă, căscă pe când se cufunda în covată. Apoi, întinzându-și brațele și picioarele, scoase un mormăit. — Mă relaxez puțin, comentă el, după care bombăni în legătură cu anchilozarea din ultimele două zile. Plasa de țânțari a fost ridicată? — Am și pus-o, stăpâne, răspunseră pajii, care-l așteptau ținându-i kimonoul de culcare. — Bine, bine. Ar trebui să vă culcați devreme și voi, toți. Și spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Asami Dosei. Timp de două zile, au fost mai mult sau mai puțin întreținuți. Altminteri, însă, se părea că erau duși cu vorba. Ishikawa Kazumasa se scuză insistent, spunându-le mesagerilor că Ieyasu era încă ocupat cu probleme militare. Emisarii bombăneau față de răceala primirii. Ca răspuns la numeroasere daruri de prietenie din partea clanului Shibata, servitorii clanului Tokugawa nu primiseră decât o listă de cadouri, fără ca în rest să li se arate nici un fel de recunoaștere. În cea de-a treia zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
distanță de vreo două leghe spre miazăzi. Mai aproape, sub loculunde stătea el, un general urca de la poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-l întâlni. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba nu făcea decât să stea în fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
slăbiciunii pe care o simțea din cauza înfrângerii. Dar era posibil să fi fost provocată și de faptul că Genba înțelesese deja adevăratele intenții ale lui Inuchiyo. — Inamicul pare să se apropie, continuă Genba, fără a se relaxa nici o clipă; în timp ce bombănea aceste cuvinte, se ridică. Ei bine, adăugă el, pe curând. Ridică perdeaua și ieși, dar apoi se întoarse spre Inuchiyo, care ieșea în urma lui, să-l conducă: — S-ar putea să nu ne mai revedem pe acest pământ, dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342

Am glumit, nu vă fie teamă, am glumit! Mihai-Răzvan Ungureanu: A rămas pe loc. Andrei Gheorghe: A rămas pe loc. Dar de ce... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Nu, mă... Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune... Andrei Gheorghe: Poftim? Mihai-Răzvan Ungureanu: Spune. Andrei Gheorghe: Bombăneam la chestia asta, la obsesia asta europeană. Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu cenzura. Andrei Gheorghe: România și Europa. Dar nu știu dacă nu te simți nasol uneori ... Mihai-Răzvan Ungureanu: Unde? Andrei Gheorghe: Cu toate stereotipurile astea antipatice despre români? Sau în zonele

[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

fata. Dar trebuie să ajung la București. N-aveți cumva o mașină? - Nu. Și chiar dacă ați găsi pe cineva din sat să vă ducă, dacă nu merg trenurile, și șoseaua este blocată, să știți. - Da, da, bine, vă mulțumesc oricum, bombăni fata și ieși pe peron. Șeful de gară o privi cum se uita în zare, tropăind ca să se încălzească. După o vreme, șeful de gară se plictisi și se concentră asupra integramei. * * * Trecură aproape două zile și nici un tren. Șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
avea nici un chef să fie el vinovat dacă, Doamne ferește, visul avea să se adeverească. - Da’ de ce eu? Pune-l pe Castană, urlă. - O pun pe mă-ta! E omul tău! Să nu-ți scape cumva, că ăla ai fost! Mihnea bombăni ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă. Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută pe dinamoviști. Intrarea lui Ciuleasa îi însufleți și mai și pe cei de la Armătura și tăie definitiv aripile și-așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci! O operă pentru linguri și furculițe! Un concert de violoncel cu o singură notă! Am intrat cu polițiștii și fata în secție, bombănind în continuare. - Am făcut muzica pentru nunta fetei primului-ministru! La botezul nepotului generalului Mironescu am interpretat împreună cu trioul Ambrawwa un vals pentru sticle sparte! La înmormântarea mamei generalului Cazan am compus un recviem pentru Corul Preoților Muți! Lumea din secție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Dane! Aruncă-l pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru orice fel de sex i se trezise pe la treisprezece ani, când la ora de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

e nebun. E un taximetrist. Trezește-o pe Anna. Pun pariu că e pantoful ei. — Aha, deci în sfârșit s-a deranjat să mai dea pe-acasă? a urlat mama din camera ei. Tata s-a dus spre camera Annei bombănind: — Ar fi trebuit să-mi dau seama că Anna e băgată-n chestia asta. Anna a fost trezită imediat. Și s-a dovedit că bărbatul de la ușă era taximetristul care o adusese pe Anna noaptea trecută. Când își terminase tura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
țineau plămânii. Mama a urcat scările în goană și după ce a consultat-o pe Helen, am auzit-o zicându-i supărată: —Helen, nu ai o gâlmă la sân, gâlma asta e sânul tău. După care mama a coborât bocănind și bombănind de una singură: M-a speriat de moarte, să-mi sară inima din piept, nu alta... O s-o ucid cu mâna mea! Helen s-a îmbrăcat și a plecat la facultate. Iar eu am făcut un duș. Ba chiar m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
prietena ta, dar ei nu-i smulgi hainele de pe trup de fiecare dată când o vezi și, te rog să mă anunți dacă greșesc, dar nu exact asta e ceea ce vrei să faci tu cu Adam?“ —Taci din gură, am bombănit. — Poftim? a zis Adam uitându-se îngrijorat la mine și gândind: „Of, Doamne, iar a luat-o razna“. —Nimic, i-am răspuns eu un zâmbet. Chiar nimic. —Ei, a zis el, de vreme ce am lămurit toată neînțelegerea, când pot să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

fata cu burta la gură? Că-și simte nu numai părul lui alb, nins de ani, mânjit cu noroi, ci și sufletul? Trei zile în șir se frământă negăsind nimic care să-i redea tihna sufletească. În casă, în ogradă, bombănea mereu aceleași și aceleași cuvinte: ,,Mare rușine, mare rușine!" În cea de-a patra zi, se sculă înainte de ivirea soarelui. Astăzi tai cireșul din fața casei, îi spuse Mariei. Ce ți-a cășunat acum pe bietul cireș? Fiindcă l-a răsădit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

puțin nedumerită - Wolfman? —Wolfman? Oh, Wolfgang! Soțul meu. Mă rog, unul dintre ei. Ce vrea? Iar umblă cu cerșitul? Zice... înțelegi ceva? Nu vinde încă tabloul. O să-i crească valoarea vertiginos. Îmi tot zice asta de ani de zile, a bombănit Barb. Trebuie să trăiesc și eu, știi. Până la sfârșitul orei, nu apăruse nimeni pentru mine, dar, încă exaltată de confirmarea de la Neris Hemming, nu m-am supărat. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea și am pornit spre lift, întâlnind în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]