927 matches
-
ce îndrăzneau să se uite la ele. Și asta pentru că am observat la sora mea: de câte ori deschidea cartea și se uita la semnele vrăjitoarei, începea să bombăne. Dacă și mama venea lângă ea și se uita, începea și ea să bombăne. Fapt care mi-a inspirat teama să mă uit și eu. Dacă, doamne-ferește, încep să bombăn la fel? Dar, într-o zi, curiozitatea mea a fost mai mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
deschidea cartea și se uita la semnele vrăjitoarei, începea să bombăne. Dacă și mama venea lângă ea și se uita, începea și ea să bombăne. Fapt care mi-a inspirat teama să mă uit și eu. Dacă, doamne-ferește, încep să bombăn la fel? Dar, într-o zi, curiozitatea mea a fost mai mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și...nimic. Vraja lor nu mă atinge. Mă miram de ce nu mă face să bombăn, să mârâi
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
încep să bombăn la fel? Dar, într-o zi, curiozitatea mea a fost mai mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și...nimic. Vraja lor nu mă atinge. Mă miram de ce nu mă face să bombăn, să mârâi, să latru. Și m-am dumerit. Vrăjitoarele astea îi făceau să bombăne numai pe aceia pe care se supărau. Adesea am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
mare decât teama. Îmi spuneam: uite că acum mă uit la ele și...nimic. Vraja lor nu mă atinge. Mă miram de ce nu mă face să bombăn, să mârâi, să latru. Și m-am dumerit. Vrăjitoarele astea îi făceau să bombăne numai pe aceia pe care se supărau. Adesea am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi” și să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
să bombăne numai pe aceia pe care se supărau. Adesea am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi” și să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
cu care era în divorț, venise într-o seară, cu gândul s-o bată , nu i-a deschis, prezența mamei ei în apartament i-a dat încredere. După ce a bușit în ușă și s-au alarmat vecinii, bărbatul a plecat bombănind și jurând răzbunare. Într-una din dimineți a trimis-o pe Maria înainte să facă curat, iar ea a mers la piață să facă cumpărături pentru Sonia, voia să găsească seara o salată cu multe crudități. Mergea și se gândea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
strigăm patru, patru? Să spunem : Trei, trei! Una e să vii la poartă cu trei bolindeți în mână și alta să aduci cu poala, patru. Ați priceput? Victoraș pricepu altceva : -Da, cine rămâne fără bolindeți? -Lasă că ne descurcăm noi, bombăni Ilie. Îi dăm ăstuia micu’ (arătând spre mine), acolo...câțiva, să nu spună că a mers degeaba. Ioar noi umplem traistele. O să vedeți! Eu nu prea eram convins de schimbarea tacticii. N-am spus nimic, pentru că nu înțelegeam nimic. Apoi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea o mânuță moale, catifelată...Dar băieții tot mai bombăneau : -Da’ ce? Trebuie să-i dăm și lui bolindeți? Să strigăm : patru, patru? -Terminați odată! Îi liniști omul. Nu-i dați bolindeți! Merge și el pe lângă voi. Liniștiți, copiii reluară colindatul, strigând pe la porți : Bună ziua la Ajun!...trei, trei! Însă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Romancierului, să hotărăști evenimentele imediate. Dar nu vei mai auzi VOCEA. Va fi obosită să-ți tot dicteze cuvinte potrivite și să te tot avertizeze. Întrebat despre Magistrat și despre Caravella, îți vei declina orice amestec, îți vei urî cărțile, bombănind că au fost piaza ta rea. Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte, vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai picioare. Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut, acum, patru copii și gușă. Burtă. Ar fi bombănit toată ziua. Noaptea ar fi visat că dansează, m-ar fi trezit lovindu-mă cu genunchii, și-ar fi fluturat brațul peste plapumă. Un romancier! Asta i-a luat mințile. Au amețit-o, mai degrabă, cărțile mele, alte minciuni, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuvânt și l-am urmat pe aleea care ducea spre fundul Împădurit al curții. Imobilul pe care Îl ascundea - un fel de vilă rustică, ceva mai mare - era cufundat În Întuneric. În momentul când am ajuns În fața intrării, tipul a bombănit ceva, n-am Înțeles ce, iar ușa s-a dat În lături, dar n-aș băga mâna-n foc că faptul s-a produs datorită vreunui gest al taciturnului. La fel de misterios, după ce am pășit Înăuntru, holul s-a luminat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
norocul: singurul care a ieșit cât de cât bine dintr-un pariu cu flăcările a fost Mucius Scaevola; toți ceilalți au murit arși pe rug, și nici el nu cred că se simțea prea bine după Încercare. Very funny, am bombănit În gând, ce să spun, foarte spirituală doamna Sonia Anderson cu ochii ei albaștri cu tot. Am rugat-o să revină la chestie; s-a conformat, schimbând zâmbetul specific oamenilor cărora tocmai le-a reușit o mică farsă cu surâsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu-i că, În stilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce trebuia să se Întâmple, probabil, a bombănit furioasă. Minunatele hârtii În care mi-am pus toate speranțele... pfui, ce mizerie... și i-am mai băgat și pe alții În... Poftim, uită-te și tu, ca să vezi pentru ce era cât pe-aci să-ți pui pielea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a lua povești de-aiurea, se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost mai are să bombănești ca prostu, ori te-aud câțiva și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i curat poveste valahă! Că dacă începem a lua povești de-aiurea, se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost mai are să bombănești ca prostu, ori te-aud câțiva și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-aiurea, se-ntâmplă ca atunci când vorbești singur: ori nu te-ascultă nimeni și-atunci ce rost mai are să bombănești ca prostu, ori te-aud câțiva și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca prostu, ori te-aud câțiva și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care turcu, leșu, cazacu să n-aibă cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și te-ntreabă de ce bombănești ca prostu și pe cine-ai mai auzit tu bombănind. — Au bombănitul nu stă în firea povestitorului? - întrebă Parnasie. — Stă - răspunse Cancioc - negreșit că stă. Dar una e să bombănești pentru tine, alta-i să bombănești pentru toți. — Bine, frate, fie precum zici. Dar știi tu o poveste de care turcu, leșu, cazacu să n-aibă cunoștință? — Poate că știu, frate Parnasie - grăi Cancioc. Că dacă dă ceva pământul acesta, apoi povești dă din belșug. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am apropiat încă de zona cu adevărat periculoasă, și deja am pierdut doi oameni. În ritmul ăsta, până mâine după-amiază o să ne termine pe toți. — Ai vreo idee mai bună? Celălalt negă cu un gest. — Tu ești comandantul - murmură. — Da! - bombăni armeanul, ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească pe ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca lovit de fulger. După câteva minute a dispărut pe ușă, îndreptându-se glonț către tipografie. Se trântise ca un balot pe sofaua albastră. Gândurile i se roteau prin cap ca un vârtej de apă. „Fiul meu m-a trădat!“ bombănea el. „El, inima inimii mele!“ În viață nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și ei acceptaseră fără revoltă, era sigur că așa va continua veșnic. Ieri Benedetto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de obicei violent. Ce să fac atunci? Am zărit din nou geanta cea neagră ce se se arăta de sub scaun, acuzatoare, și aproape că am implorat-o să mă salveze, atât îmi era de jenă. - Cum să vă zic... am bombănit încurcat. Nu prea pot să spun că... - Ce, ce anume? - Ăă... textul... nu e... rău, ca să mă exprim... astfel... folosind un termen absolut neadecvat, credeți-mă, dar... nici prea... of, Doamne, am izbucnit eu în cele din urmă, oftând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fiică. Copiii creșteau frumos, umplându-le viața de bucurii, atât lor cât și celor doi bunici. Simion Pop, care ieșise între timp la pensie, nu-l mai chemase niciodată la secție ca să-i ceară ajutorul. Acum își creștea nepoții și bombănea nemulțumit de fiecare dată când nevastă-sa îi dădea de făcut treburi pe lângă casă. Ileana își reluase postul de profesoară la liceul din Baia de Sus și, în afară de Duminica de Rusalii, nu mai urca niciodată pe munte. El era singu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrîneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că tata s-a Împotrivit ca ultimul său nepot să-i poarte numele. Noi crezusem că prin asta i-am fi măgulit orgoliul și i-am fi dat o dovadă În plus de afecțiune și prețuire. El, În schimb, a bombănit ceva, și-n ochii lui am văzut umbra palidă a acelei grozăvii care avea să-i licărească deasupra ochelarilor un an mai tîrziu, cînd și-a simțit sfîrșitul aproape. Această rînduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]