337 matches
-
lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Pe onoarea ta? Victorița: Pe! Dana: Ascultă: ,,Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine.” Victorița: Așa și este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Ascultă: ,,Colega mea de bancă este foarte deosebită de mine.” Victorița: Așa și este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
este, zi mai departe, tu, mor de curiozitate, tu, să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
să văd cum mă vezi tu... Dana (continuând): ,, Ea este o fată bondoacă...” Victorița: Cum? (jignită,) Sunt eu bondoacă?? Dana: Ce, vrei să zici ca nu? Așa-ți zic toți copiii: ,,Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Bondoacă”. Victorița: Asta tu ai scornit-o. Șterge imediat ,,bondoacă”. Dana: Și ce să pun? durdulie? Victorița: Nu. Să nu pui durdulie. Dana: Dar ce? Rotofeie? Victorița: Nu. Sä nu pui rotofeie. Scrie... Dana: Grăsană? Crede-rnă, tot mai bine e ,,bondoacă”. Victorița: Nu. Scrie așa: ,,ea a slăbit cu două kilograme și trei sute de grame”. Dana: Nu se vede... Zău, tu, nu se vede.. Victorița: Ba se vede. Dacă vrei, îți arăt și rochițele. Dana: Dar ce? Eu fac portretul rochițelor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
iarbă crude și mătăsoase. Era o mogâldeață de om! Părul, de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
orașul, în ceața prafului ușor, ridicat de droști și cabriolete, va fi trimis în aer o boare de grădini, parfum aspru de iarbă arsă și de pământ; miros leneș de micsandre ofilite de amiază. Peste drum de Lina, o căsuță bondoacă, pusă pieziș, avea în grădiniță răzor cu busuioc, dar în colțul străzei o casă nouă sta spânzurată pe șase etaje; o felie înaltă și îngustă, cu o singură fațadă, la triunghiul ei, care arăta celelalte două laturi zgrunțuite de o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gălăgioase ale copiilor aduși de mame sau bunici în acest paradis să zburde nestingheriți, să-și consume energia fizică, să se simtă în largul lor. În apropiere de locul unde stau se află o tânără mamă ce supraveghează un băiețel bondoc, de vreo 4 5 ani, care dovedește o mare poftă de alergare și de joacă. Urmăresc, fără să-mi propun, comportamentul copilului și reacțiile mamei. Constat cu surprindere că, deși fiul ei se manifestă ca un copil normal, sănătos, vesel
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
erau prea lungi și ne zbenguiam, de cădeam frânți când ajungeam acasă. Parcă am fi tras ca boii în jug. Avea o fetiță mai mică decât mine cu un an, care fizic mă depășea cu trei, patru. Era greoaie și bondoacă. Durerile de spate veneau pentru că o căram zilnic în brațe, spre a-i atrage atenția tovarășului învățător.Sigur nu mă vedea niciodată. Nu prea existam pentru el. Mai importantă era sticla lui, ce se odihnea veșnic după sobă. De aceea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tata halviță !”... Frații mei iar erau pe jos chircindu-se în hohote doar spre a-mi face în ciudă. După ani și ani, mă aflam în sala de repartiție a învățătorilor pe posturi. Eram eu, dar și fata lui, fetița bondoacă, pe care în momentul în care am zărit-o, din senin m-au luat durerile de spate.Aveam o medie mai mare decât ea. Puteam alege orice post de pe listă și aș fi vrut să mă întorc în sat... Ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte lângă ușă, să facă loc furiosului. Trupurile se îndesară unul în altul. „Stați așa, nerozi, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
incredibil, în stația de troleu! Lumea din stație se holba la neobișnuita apariție, uitase de vehicul. De departe, recepționerul Vancea urmărea secvența. Vântul înșuruba rafale iuți, umezeala se îngroșa, totul plutea într-o ceață rece, muind oasele și gândul. Un bondoc transpirat, cu sacoșe doldora în fiecare mână, se apropie de vedetă. Vorbiră ceva, ca doi vecini sau ca stăpâna cu servitorul de la moșia părinților. Brunetul încerca să-și elibereze un braț, să se încline, să sărute mâna princiară. Vedeta seînălță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În fața magazinului SCAMPOLO, cunoașteți desigur prăvălia asta mereu în inventar, deci aici, în vecinătate, m-am oprit. Mă uitam în vitrină, când... Aproape de ținta călătoriei, dom’ Dominic se opri, într-adevăr, în dreptul magazinului SCAMPOLO. Surpriză, magazinul era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dată când îl văzusem era într-o formă fizică relativ bună. Mătăhălos, da, dar musculos și puternic, cu un pas săltăreț, atletic. Acum, șapte ani după aceea, pusese pe el cel puțin cincisprezece sau douăzeci de kilograme și părea doar bondoc și gras. Sub maxilar i se întindea o a doua bărbie și până și mâinile îi căpătaseră moliciunea și grosimea pe care le asociezi în mod normal cu ideea de instalator între două vârste. Era o priveliște tristă. Strălucirea pierise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fața mai palidă ca de obicei, și pe el pe un taburet, se vede că vorbeau ceva ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a aruncat din mers pe trupul bondoc haina de piele și a plecat salutând ceremonios. După zece seara, când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai face nimic toată ziua, numai aș face amor și-aș citi... (de unde Dumnezeu vorba asta nouă la ea, se stilase cu trupa, observ că lucrase și la formele ei, începând să poarte haine negre care-i alungesc trupul fost bondoc. Ochii mari și sprâncenele distanțate îngustându-i fruntea, nasul cu nările înguste vibratile vădesc o tensiune nervoasă nouă, care mă face și la izbucnirile ei de râs să tresar speriat. Aveam să-mi dau seama că orice activitate, fumatul, discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului și Fratelui și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oră mă trezesc pe cap cu o nășiță care nu pare impresionată de faptul că sînt soldat și insistă să-i arăt biletul. În lumina chioară se vede o siluetă fără forme - uniforma bleumarin o face să pară și mai bondoacă. O femeie rustică, căreia Îți vine greu să-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să aibă și 25. Ceva nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat și m-au înhățat. M-au prins de umeri ținîndu-mă strâns, ca să nu pot scăpa, și m-au târât prin mlaștină. Înotam în noroi până la genunchi acum, dar ei nu se opreau nici o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o pe Eleonora. Într-una din zile, cerul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fericit ca noi, lectura și relectura apostilei înlocuind cu succes pâinea demult terminată. Dar unde dormim? Se făcuse târ ziu și casele stingeau lumina ferestrei una de la alta. Știam de la tata și de la nanu că era la Independența un cârciumar Bondoc, unde, dacă intrai să cumperi un pachet de tutun și erai cu căruța, cînd ieșeai afară nu mai găseai hățurile cailor iar dacă mai beai și un rachiu, nu mai aflai nici caii. Norocul nostru că am găsit cârciuma închisă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o ai în fața unei uși cu geamuri galbene, 134 îndărătul căreia se găsesc oameni abia strămutați. Aștepta acum cu o ușoară spaimă ce vibra în ea ca și soneria. Dar doctorul Rim nu cunoștea vibrațiile decât la vioară. Doctorița Lina, bondoaca lui soție, era afonă și Sia, infirmiera, era un bloc impermeabil, care slujea de adăpost unor gânduri puține, dosnice, încăpățînate. Negreșit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu și locatarii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Îi spuse ea soțului și Îl informă că era un necunoscut, care locuia Într-una din clădirile construite de curînd, că maică-sa nu era prezentabilă, că o văzuseră la biserică, iar băiatul era un zurbagiu, mai mare ca vîrstă, bondoc, poate dă Dumnezeu să nu vină, că-l Învățase pe Rafaelito să spună floci, s-o ierte pentru cuvîntul ăsta etc. Și Martin, care nu era chiar așa de bondoc, dar avea unsprezece ani Împliniți, apăru chiar În clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
biserică, iar băiatul era un zurbagiu, mai mare ca vîrstă, bondoc, poate dă Dumnezeu să nu vină, că-l Învățase pe Rafaelito să spună floci, s-o ierte pentru cuvîntul ăsta etc. Și Martin, care nu era chiar așa de bondoc, dar avea unsprezece ani Împliniți, apăru chiar În clipa cînd se aduceau gustările. Venise singur și pe jos de acasă și intră spunînd că va aduce mîine cadoul; În realitate, bietului băiat Îi spusese taică-su să mai lase dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]