293 matches
-
și flanează ei pe marile trotuare), de parcă aștepta să asiste la o deja anunțată jubilație. Minunat! Dar a început filmul. Ceva cu un domn Lăzărescu, parcă, pregătit să moară. Brrr! Ei bine, cînd a apărut chiar domnul, un fel de boschetar, dar nu dintre cei care din cînd în cînd se respectă la Little Texas, ci unul din chiar boschetele de la teatru, am sărit ars și am șters-o. Încăperea sordidă din care eroul dădea un telefon, probabil agonic, prea mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe stradă și îi umplea teșchereaua de sute: Tataie - îi șoptea apucatul - acum tu te duci și-ți cumperi un lucru cum dorește plăcerea ta. O vară și o toamnă luase în grijă un azil de bătrâni. Spărgea și aducea...” Boschetari, skizii lui Marco, „societatea secretă” a pegrei vesele, securiști antrenând de zor „echipe de vinovați”, zone de lumpen burlesc, mușcător și înduioșător la rigoare, iar peste toți și toate, un Ceaușescu de carnaval al deriziunii - iată notele acestui volum. Dar
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n poveste, cu un halucinant cuplu de octogenare, figura lui
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
nici nu scriam aceste rânduri dacă nu aflam din presă că a dat ortul popii, cu succes deplin de sută la sută, unul dintre pionii folosiți la convertirea spre prostie continuă a poporului acesta. Este vorba despre un ratat incurabil, boschetar cu vechi state de serviciu, care purta numele de Cristian Pațurcă. Numele lui este legat și poate va fi legat în continuare de acel buboi purulent care timp de aproape două luni a infectat centrul Capitalei noastre, buboi care a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă, între două reprize de despăduchere, zbiera versurile sale infecte de la tribuna ridicată ad-hoc în piața ceea, pentru cozile acestea de topor infecte. În corturile întinse în piață locuiau o mulțime de tineri fără căpătâi, care se distrau întreaga zi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vârf și îndesat, prețul Pieții Universității. Dar nu suntem lăsați nici măcar acum în pace de presă și ni se amintește cu dangăt de moarte de una din treptele urcate de noi spre Golgota de azi, scriind despre un individ fost boschetar și care după ce și-a scuipat veninul în piața cu pricina, s-a retras și a murit tot în boscheții publici așa cum de fapt s-ar fi cuvenit la mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mulți dintre detractorii acestui popor. Dumnezeu să-l ierte pe Cristian Pațurcă, însă eu nefiind Dumnezeu, nu-mi stă în putere să pot acorda vreodată iertarea la asemenea jigodii. Ploșnițe protejate prin lege Cu ocazia trecerii în neființă a unui boschetar devenit pentru un scurt timp celebru, ca până la urmă să moară ca un câine jigărit, uitat de toată lumea, într-o garsonieră mizerabilă de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de închiriat, am scris și eu vreo câteva rânduri, ce-i drept, cam aspre împotriva celor care cândva s-au scălâmbăit ca niște clovni de prost gust în fetidul circ de tristă amintire numit Piața Universității. Cum îl chema pe boschetarul cu pricina, am uitat și nici nu cred că vreodată voi face vreun efort de memorie ca să mi-l amintesc. Mă luasem un pic și de ploșnițele acelea grase, mustind de sângele nostru, care sunt denumiți pompos revoluționari. Dar ce
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vindem nici praful de pe case. „Tui Dumnezeu’ lui de țugulan!... Vin cu tine la Cluj, să stăm iar pe terasă...” Mergeam la Cluj și ne așezam la „Croco”, pe scaune. Ore întregi ne uitam la studente, urmărindu-le ca niște boschetari libidinoși cum treceau între universitate și bibliotecă. Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Frica e un tiran, dar ceva îmi spune că frica nu e lașă. Ba îmi vine să cred că frica e cât se poate de curajoasă. Frica mă va trece pragul și mă va propti în mijlocul străzii printre gunoaie și boschetari și-mi va arăta cine e șeful... S-ar putea să mă lase fără un dinte sau doi, ba chiar cu vreo mână ruptă sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca frica să se dezlănțuie, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care ar trebui să-l suporte. Un tip blond, voinic și cu gura mare, ieșit din masa de vagabonzi și pierde-vară, de plimbăreți și boschetari, se agita lângă bordură, acuzând traficul. Avea părul de un galben ieșit din comun, un galben turbat, ceva în genul unei omlete, o omletă pufoasă. În timp ce își învârtea pumnii prin aer, bolborosea ceva despre fraudă și trădare, redundanță și evacuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
m-a binedispus adeseori cu povestirile despre copilăria ei plină de umiliri și nedreptăți pe care a trebuit să le suporte și în timpul adolescenței - de la țâcnitul de duzină care mirosea a mosc și îi oferă caramele, la, propunerile păcătoase ale boschetarilor care puțeau de sudoare, de la cretinul care se târa cu mers nesigur pe vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe ultimul petic de asfalt de dinainte de zona montană care forma perimetrul nordic al parcului. În parcare nu mai era nici o altă mașină și Danny văzu patru uniforme albastre undeva sus, unde cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny arătă spre tinicheaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fotografiat din trusa pentru probe. De-ar putea să facă niște fotografii înainte ca polițaii de la LAPD să găsească rezolvarea lor la cazul lui! — Cine i-a găsit? Polițistul mai în vârstă îi răspunse: — Omul de serviciu a văzut un boschetar alergând la vale și urlând, așa că s-a dus sus ca să vadă ce e. Ne-a sunat, s-a întors sus și i s-a făcut rău. L-am trimis acasă, iar când detectivii din divizia noastră vor ajunge aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
rapid, pentru a se putea ocupa de jefuirea unui depozit de blănuri - cazul promitea să facă să curgă cerneala ziarelor și să șteargă rușinea din cazul Brenda Allen, care îl costase pierderea soției și a copiilor. Polițiști în uniforme interogau boschetarii din Griffith Park, fără să obțină vreun rezultat. Niles însuși mângâiase cu bsatonul de cauciuc doi mâncători din gunoaie cu dosare penale pentru agresiune asupra minorilor. Raportul autopsiei, redactat de Layman pe șaptesprezece pagini - unde se specifica faptul că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de liberă trecere prin toată Europa, vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bună seara portăresei, care voia să pară cât mai indiferentă, și am început să urcăm o scară monumentală. Înăuntru erau coridoare largi, mochete roșii pufoase, tablouri enorme înfățișând nuduri voluptoase și portrete seci de academicieni. Până la urmă se dovedea că boschetarul cu cap pătrat avea motivele lui să graseieze. Deci nu era total nebun. Am intrat într-o cameră imensă, cu mobilier negru și oglinzi dreptunghiulare, lungi, pe fiecare perete. Abis-Uican a introdus o casetă într-un casetefon portabil și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un căruț de butelii. C XXVII Cum ar fi putut să-l înțeleagă Cosmin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia, s-o țină undeva în liniște, riscam s-o pierd prin București. În ultima seară petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea de Mike Tyson, îmi arse o palmă după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori abandonat. După prima rundă de negocieri, urma să fie trimisă ca ambasador al clanului tanti Cucu. Cum exista riscul să se creadă că provin dintr-un neam condamnat la galere pentru contrabandă cu chiftele, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
căciulă. Am onoaaarea! Domnilooor...! Vocea anemică purta, fudulă, o pereche de perciuni roșcați și evazați à la Elvis, între care se încropea o mutriță realmente serviabilă și simpatică, de veverițoi bătrân. În ciuda căldurii nesănătoase, insul jigărit, scundac, cu alură de boschetar famelic și fragil se echipase, peste maioul flanelat și peste simulacrul de cămașă, încheiată la toți nasturii, cu un sacou gros și ponosit, de toamnă, din molton. Patrimonial, imposibil de confundat. Natură moartă cu surtuc, precum opinase, cândva, Poetul. O-ho-hooo
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
trebuie să-l distribui, de bună voie, în special pentru creșterea și educarea tuturor copiilor, până la vârsta majoratului. Acum lupta de clasă între bogați și săraci se face mascat. După 1989, s-a generat o nouă pătură socială, cea a „boschetarilor”, care este rezultatul răzbunării bogaților asupra săracilor și inculților prin: ignorare, prin privare de loc de muncă, prin creșterea fără limită a dărilor de tot felul și prin creșterea prețurilor produselor și a serviciilor necontrolată (nejustificată). Pătura „boschetarilor” este o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cea a „boschetarilor”, care este rezultatul răzbunării bogaților asupra săracilor și inculților prin: ignorare, prin privare de loc de muncă, prin creșterea fără limită a dărilor de tot felul și prin creșterea prețurilor produselor și a serviciilor necontrolată (nejustificată). Pătura „boschetarilor” este o rană a societății, care hrănește insectele parazite, răspândesc bolile (și pe cele infecțioase) și poate produce infractori. Accesul la învățătură este permis numai celor cu bani, deoarece alocația sau bursa nu acoperă cheltuielile cu masa, cazarea și ceva
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]