246 matches
-
putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulceamară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
îl datorează umbrei, dar și o fatalitate indestructibilă privind perpetuarea gesturilor și, implicit, clișeizarea lor, eșuarea în ridicol. Totuși omul lipsește din umbra lui, nu este niciodată prezent acolo. Numărul 2 face trimiteri la tot ce ține de dublu, narcisism, bovarism. Cât privește umbra, aceasta are semnificații ce țin deja de gravitație, împrumută din calitățile celui pe care îl urmărește. Otto Rank ne povestește: " În vechiul drept germanic se găsește sub forma pedepsei umbrei un obicei după care, de exemplu, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
s-ar fi întâmplat cu personajele respective în acel moment. Pentru mulți critici, e o secvență monumentală a filmului tocmai pentru complexitatea ei: e vorba despre execuția publică de care pomenești, e vorba de prejudecăți, de lipsă de comunicare, de bovarism, de provincialism patetic, însă e vorba în aceeași măsură și despre clase sociale sub comunism, despre compromis, despre ratare și orizonturi limitate și e, totodată, ca un moment de iluminare în care poți privi în viitor și vedea cum ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest "eu" gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre hotarele altuia. Pentru a-mi da hotare, am acum nevoie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rodul întîmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Este adevărat că o dată cu specia umană survine în istoria lumii o imensă noutate, o nouă stare, o deschidere, o surpriză și un risc. Sânt acestea proiecții ale libertății insului? Sau, mai degrabă, ale libertății din ins? Faptul că proiectăm, că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii. Căci nu orice insatisfacție față de aceste limite este justificată. Spre deosebire de ratat, căruia i-ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-ar fi stat în putință să depășească ceea ce are de depășit pentru a atinge limita ce pare că i se cuvine, bovaricul năzuiește să depășească limita ce i se cuvine pentru a atinge o limită care îi e inaccesibilă. Bovarismul este o boală de resurse provocată de o limită de atins care joacă rol de fantasmă. Bovaricul nu are resurse spre a se depăși înspre locul năzuinței sale. Tocmai lipsa resurselor determină faptul că limita vizată nu i se cuvine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
devenit "cel mai liber"? - În acest caz, când eu mă convoc pe mine pentru a răspunde în privința mea, riscul este neîmplinirea, eșecul vieții mele, iar pedeapsa pe care o suport este căderea într-o maladie de destin: lenea, impostura, ratarea, bovarismul etc. Dezonoarea, desconsiderarea nu vin din partea altora, ci din partea mea: mă desconsider, nu mă pot stima pentru felul în care "mi-am jucat" viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut face
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
umilința ELEMENTELE FONDULUI INTIM-STRĂIN DESPRE HOTAR ȘI HOTĂRÎRE LIBERTATEA CA PRELUARE ÎN PROIECT A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) Frica și libertatea Nehotărârea și absența de destin Despre destin. secvența "de depășit-de atins" Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul Prostia ca încremenire în proiect A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. numirea. ocrotirea și distrugerea Raportul cu lucrul făcut de mine. Fabricațe și creație A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tip speculativ sau științific. "Cel mai bine îi simt titlul în germană: Das bildnerische Denken. Mărturisesc că în mai tot ce am scris am plecat de la experiențe nemijlocite, nu de la idei sau cărți. La mine este vorba mereu despre un bovarism pe dos: nu aplic cărțile în viață, ci invers, un fapt de viață mă trimite la cărți. Îmi amintesc, de pildă, că, îndrăgostindu-mă prima oară, m-am dus să caut în Larousse la cuvântul "iubire". În prima carte este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dat duhul, vreau să spun că a murit“. Cititorul înțelege că moare prietenul, nu personajul lui Cervantes. Vorbind despre relația dintre scriitor și personajele sale, Mircea Mihăieș spunea într-un interviu recent din „Suplimentul de cultură“: „Există, cu certitudine, un bovarism înnăscut al scriitorului. El pătrunde în lumea propriilor plăsmuiri, așa cum omul obișnuit pătrunde într-o clădire: cu firescul și iluzia că între ficțiune și realitate nu există nici un prag...“. Romanul Mut, al scriitorului Dan Stanca, prezintă un caz mai aparte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
cea de dincolo. Reversul este senzația de permanentă neîmplinire față de orice ne-ar oferi realitatea, senzație care, chiar în momentele de mare fericire, subzistă undeva, ascunsă, refulată, într-un colțișor al sufletului nostru. Suntem atinși pe vecie de aripa unui bovarism din care își trag rădăcinile, în același timp, măreția și decăderea noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de tiparul filosofico-religios în care, de milenii, am fost formați, și unii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noastră, dar care ne face să apărem, în ochii japonezilor, drept copii irecuperabili. Poate că explicația ține de tiparul filosofico-religios în care, de milenii, am fost formați, și unii, și alții. Este prea tentant să vezi cauza primară a acestui bovarism în dualismul suflet/minte corp care, nouă, ne-a marcat de la început imaginea de sine și de lume, pentru a nu risca o asemenea ipoteză. Fie pe filieră filosofică, de la greci, prin Descartes, fie pe filieră creștină, adesea mână în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveșnici Țara ce cu tine se-ncunună!" (Charles Baudelaire, Invitație la călătorie) stă sub semnul acestui bovarism nevindecabil. Numai în această "țară de dincolo" poate fi găsită împlinirea, pentru că, numai acolo, sufletul se întoarce acasă: "Inimii va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au format pe alte două coordonate: pe de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
puneam în ele, fără să-mi dau seama, lucruri care erau ale mele, dar și împrumutam de la propriile-mi plăsmuiri trăsături de care nu eram conștient. Presupun că un lucru asemănător s-a petrecut cu Chandler. Există, cu certitudine, un bovarism înnăscut al scriitorului. El pătrunde în lumea propriilor plăsmuiri așa cum omul obișnuit pătrunde într-o clădire: cu firescul și iluzia că între ficțiune și realitate nu există nici un prag... Chandler obișnuia să trăiască „prin procură“: în tinerețe, refugiindu-se în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag bovarism. Cineva, un bărbat Între două vîrste, spunea ieri: Nu sînt capabil de ură. N-am urît niciodată. Cum ar fi spus: Nu sînt capabil de dragoste. N-am iubit niciodată. Vine de cîteva zile, la aceeași oră, pe digul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
treacăt și montările regizorilor români, unele din ele remarcabile (cele semnate de Valeriu Moisescu, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Crin Teodorescu, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Alexandru Dabija, Horațiu Mălăele ș.a.). Autorul tezei Îl citează, În treacăt, doar pe Lucian Giurchescu. Bovarismul. Jocurile ficțiunii bovarice În literatură și teatru...... Își intitulează teza de doctorat, actrița clujeană Miriam Cuibus. Pentru un comedian care nu a demonstrat, În timp, apetențe literare, trebuie să mărturisesc, cu sinceră Încîntare, că teza de față este surprinzător de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un om care scrie cu dragoste, dăruindu-se subiectului, și nu conturează teza din agasantă obligație didactică. De altfel, și subiectul Îi permite actrițeidoctorande să gliseze cu afecțiune În jurul temei : ce (mai) e, În fond, la-nceput de mileniu trei, bovarismul? Răspunsurile vin avalanșant, precizările sunt peremptorii, zona definițiilor devine interdisciplinară „ Raportul identitate alteritate, cu toate derivatele deformării - dubla identitate, ambiguitatea persoanei, identitățile multiple - sunt des invocate În științele psihologice, filosofice, sociologice și constituie teme recurente ale literaturii și teatrului” (p.
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
putem Înfrînge dorința de-a cita părerea autoarei, redactată, din nou, Într-un stil cuceritor: „Într-o postură de saltimbanc al decadenței, cu autoironie dulce-amară, Gaev face elogiul dulapului de cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
pornirile firești și Înlocuindu-le cu un confortabil pentru el, dialog interior. În acel an, i s-a sinucis mama, o femeie rasată, cu un temperament nevrotic și dificil, pe fondul unui abuz de medicamente. Femeie frumoasă și inteligentă, În bovarismul ei bine construit, Își dăduse brusc seama că inutilitatea ei socială, poate provoca În familie răni de nevindecat. Scrisoarea pe care a lăsat-o era un gest edificator. Antoniu a plâns cu parcimonie, deși Își iubise mama. Iubea În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui personaj asupra universului profund viciat în care trăiește ar presupune încercarea de a ieși din acest circ. Ideea este contrazisă de refuzul de a pleca cu Tipătescu, de împăcarea cu lumea după stingerea conflictului <footnote „Zoe suferă de un bovarism sui-generis, de factură retro, paseist și recuperator. Aspirația ei nu țintește atingerea unor orizonturi himerice, în care să-și afle, eventual, rostul și împlinirea - dimpotrivă: reprezintă expresia nevoii imperioase a întoarcerii în paradisul pierdut prin mariaj” - Gelu Negrea, op. cit., p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
provincialismului artistic asociat cu o tendință de refulare (ea însăși, adeseori, provincială) a identității tradiționale. Refuzul în speță îmbracă foarte adesea formele unui mimetism snob, bovaric și/sau veleitar, afectînd un blazon inexistent. Ca atitudine, el se exprimă printr-un bovarism al noutății reformatoare (donquijotesc la Macedonski, cabotin la Minulescu), printr-o alienare cu substrat ontologic-existențial (la Bacovia), prin refugiul în „paradisuri artificiale” morbide, exotice, extravagante și rafinate ale artei pentru artă (la mai toți reprezentanții curentului), prin reverii culturaliste, neoclasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De pildă, futurismul va avea audiență intelectuală mai ales în state naționale tinere, intrate relativ tîrziu pe orbita industrializării, marcate de frustrări identitare și de voința deprovincializării, Anglia, Franța, Germania și țările nordice fiind aproape imune. Complexul periferiei, un anume bovarism al modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arată că Samuel Rosenstock nu se hotărîse încă pentru pseudonimul care urma să-l facă celebru. Nici poemul său nu e, încă, un Tzara veritabil, ci doar mimarea — fără stridențe — a unui envoi epistolar, o piesă de cameră în care bovarismul provincial e privit cu ironie tandră, ușor amuzată, iar versul liber muzicalizează grațios, improvizînd ludic rime interioare. Prin 1913 sau 1915 — nu putem preciza cu certitudine data — tînărul autor exersa însă pseudonimul Tristan Ruia, ales pentru un proiectat volum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-formalizant al experimentalismului) distinge între „înnoitori” (Kafka, Joyce, Faulkner, Musil, Saint-John Perse ș.a.) și „avangardiști”. Contimporanul se situează, ca de obicei, pe o poziție de echilibru. Vinea, bunăoară, poate fi apreciat drept un „înnoitor” cu nostalgia tradiției autentice și cu bovarismul avangardei... Un lucru e cert: viziunea „contimporanilor” este una „puristă”, radical-autonomistă, ducînd modernismul pînă aproape de ultimele consecințe: de aici, predilecția lor pentru poezia pură, arhitectura pură, sculptura și pictura pure, fără „subiect” și fără „anecdotică”. Pentru un istoric conservator al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]