405 matches
-
un vânt abia simțit purta și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de matasă argintie. Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr-un tufiș de boz, la marginea unei grămezi de gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Era așa de albă blănița ei, încât parcă bătea într-un albăstriu dulce, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
profilul informatic. Din anul 2009 în liceul nostru s-a derulat Concursul Național „Evaluare în educație”, administrator de test fiind profesor Alina Scutaru. Printre elevii care au obținut locul I județean amintim: Mărincuță Mihai, Burlacu Ionuț, Cristea Raul, Mihăiță Cristian, Boz Andrei, Unguru Claudiu, Beldiman Andrei, Morărița Marius. Participarea elevilor noștri la aceste concursuri sau examene naționale implică un efort deosebit și alocarea unui interval considerabil de timp, ceea ce certifică pasiunea pentru obiect, pasiune concretizată ulterior în profesie. Este justificată mândria
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
era, de să zici..., zice tata. Cândva, demult, fusese casă, dar noi am găsit o ruină, vecinii azvârleau În curtea ei gunoaiele, trecătorii Își făceau nevoile. Nu numai tufele de soc crescuseră mai Înalte decât acoperișul, dar și cele de boz, de ștevie, de brusture. Când am sosit noi la Mana, am Închiriat o odaie la Severin, tatăl lui Pantelimon: ziua era sală de clasă, noaptea locuință. Sub ruși satul nu a avut patru ziduri care să se cheme școală, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
suplineau lipsa ierbii. În toate satele din Moldova se organizau procesiuni religioase, rugându-l pe Dumnezeu să sloboade și asupra acestui pământ ploi care să potolească setea de apă a Pământului. Îmi aduc aminte că noi, copiii, ne făceam din boz un arbust care crește unde vrei și unde nu vrei, fuste din lăstari cu frunze și duminica formam cete de 5-10 copii și umblam pe drumul plin de colb al satului invocând ploaia. Eram numiți paparude și cântam și dansam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
and associated factors. Am J Respir Crit Care Med;175:686-692. Epstein, R. S. (1989) Posttraumatic stress disorder: A review of diagnostic and treatment issues, Psychiatric Annals, B(10): 556-563. Erdur, B., Ergin, A., Turkcuer, I., Parlak, I., Ergin, N., Boz, B. (2006) A study of depression and anxiety among doctors working in emergency units in Denizli, Turkey. Emerg Med J 23:759-763. Fain, R.M. and Schreier, R.A. Disaster (1989) Stress and the Doctor. Medical Education. 23, 91-96. Farrenkopf, T. (1992
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
care trudesc zi de zi ca să păstreze acest rai pe pământ: „Mănăstirea Secu”, de care ne bucurăm din tot sufletul și noi simpli muritori ce venim în vizită din toate colțurile țării. De aici plecăm cu sufletele mai curate. Lăcrămioara Boz 22 iulie 2004 Într-o prezentare de excepție a Părintelui ghid Cleopa, am înțeles că lucrurile materiale care ne arată trecerea noastră prin viață pot arăta și trăirea și viața sfântă dusă tocmai pentru a le putea înfăptui și a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
România anilor ’20 s-a spus deja tot ce era necesar, iar „personajele” acestui volum asupra cărora nu s-a insistat încă suficient în critica autohtonă (mă gîndesc în special la Alexandru Bogdan-Pitești, Marcel Iancu, Jacques G. Costin sau Lucian Boz) nu sînt neapărat scriitori și nu aparțin întotdeauna avangardei. Intenția mea nu a fost de a relua/extinde demersuri ilustrate prob de cercetători precum Ion Pop, Marin Mincu, Ovidiu Morar ș.a., ci de a propune un alt tip (complementar) de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu „suplimentele” sale provocator-obscene: Țîțe, Muci, Pulă, de eclectica Pinguinul (1937, 4 numere), de cele două numere din revista Liceu (1932) sau din militant-stîngista Tînăra generație (ianuarie 1935, dir.: Gelu Naum). Alte reviste din anii ’30: Ulise (1932-1933, dir.: Lucian Boz), Radical (Craiova, 1929-1931, intermitent; dir.: Constantin Nisipeanu) și mai ales cele 34 de numere din „caietele literare” Meridian (1934-1936, 1941-1945, Craiova, director: Tiberiu Iliescu) cultivă un eclectism modernist, cu colaboratori în general de stînga, recrutați din rîndul avangardiștilor „rămași pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Georges Linze ș.a.), comentarii sporadice despre „teatrul nou” de Sandu Eliad, proze ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
analizele lui Ov.S. Crohmălniceanu din Literatura română și expresionismul), iar elementele de „magie erotică” și de obsesie sexuală dilatorie bîntuie și prin scurtele proze din Descîntecul. Prețuit de cvasitotalitatea criticii moderniste interbelice (G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Lucian Boz ș.a.), Paradisul suspinelor a avut, totuși, „ghinionul” de a fi inclus ca nuvelă într-o culegere. Dacă ar fi apărut independent (căci este un microroman!), ar fi avut alte șanse de a se impune mai ferm în posteritate. În definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Quijotte (apărut în 1931 la Editura Naționala, S. Ciornei cu un portret al autorului și cinci desene de Marcel Iancu, plus un desen de Milița Petrașcu) a fost primit cu amabilitate de critica modernistă (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Lucian Boz, F. Aderca): facilitate umoristică, inteligență risipită în artificii sterile, calambururi ș.a, lipsa sensibilității compensată prin fantezism ironic și virtuozitate imagistică sînt cîteva dintre „etichetele” aferente. Plusul de „disciplină formală”, caracterul relativ „unitar” al scrisului, atitudinea (aparent) deferentă față de clasici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noilor curente artistice din România), perspectiva eclectismului impresionist și „artist” al lui Perpessicius (cel mai favorabil avangardiștilor dintre foiletoniștii de prim-plan ai vremii) și, în fine, perspectiva unui critic din „noua generație”, singurul susținător entuziast al avangardei autohtone (Lucian Boz). Fiecare dintre ei reprezintă, în epocă, o excepție. Nu am avut în vedere opiniile emise despre suprarealiștii din anii ’30-’40 (Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Constantin Nissipeanu, Gherasim Luca), ci doar comentariile dedicate „primei avangarde” și, mai ales, condițiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în intimitatea acestui tip radical novator de literatură. Acolo unde alții văd mai ales dizarmonia și fronda superficială, el sesizează, atent și comprehensiv, armonii compoziționale și note de profunzime. Un critic interbelic de poezie „nouă” și un apologet urmuzian: Lucian Boz Rolul de asimilatori și diseminatori al unor critici „de plan secund” în impunerea avangardei literare românești nu trebuie ignorat. Un caz relevant este cel al lui Lucian Boz. Deși apărut abia în 1935 - la Editura Vremea - volumul Cartea cu poeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profunzime. Un critic interbelic de poezie „nouă” și un apologet urmuzian: Lucian Boz Rolul de asimilatori și diseminatori al unor critici „de plan secund” în impunerea avangardei literare românești nu trebuie ignorat. Un caz relevant este cel al lui Lucian Boz. Deși apărut abia în 1935 - la Editura Vremea - volumul Cartea cu poeți al criticului în speță interesează abordarea de față, consacrată primului „val” avangardist din România, din mai multe puncte de vedere: mai întîi, pentru că o parte din comentariile incluse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel mai important fiind amplul comentariu despre romanul Ulysses al lui James Joyce) și co-director, în 1932, al revistei moderniste Ulise (alături de Em. Ungher) - a fost cel mai apropiat de literatura avangardistă dintre foiletoniștii noștri interbelici. În capitolul dedicat lui Boz din Études sur la littérature roumaine contemporaine, Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ed. Corymbe, Paris, 1937, p. 172 (unde, nota bene, publică și un eseu despre onirismul kafkian al lui Urmuz!), Ion Biberi vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic autohton care a văzut în Urmuz un creator de prim-plan. El s-a numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vede în el un „relativist nunațat”, opus scepticismului radical al congenerului Eugen Ionescu. Mai mult, pentru Biberi, Monsieur Lucien Boz est le critique de la poésie moderniste, lui même poéte par sa sensibilité et par sa tournure spirituelle. În fapt, Lucian Boz a fost primul critic autohton care a văzut în Urmuz un creator de prim-plan. El s-a numărat de la bun început printre apologeții urmuzieni, autorul lui Algazy & Grummer apărîndu-i ca un indice absolut de modernitate, un „precursor” comparabil, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz premergătorul”). Peste decenii, Marin Mincu o va recupera teoretic, „din perspectiva unei istorii a formelor artistice”, în studiul introductiv la antologia Avangardismul poetic românesc. În numărul 1 al revistei Capricorn, chiar lîngă recenzia lui G. Călinescu despre Pagini bizare, Boz e prezent cu un studiu despre Mihai Eminescu, transformat ulterior într-un mic volum litografiat (Eminescu, încercare critică, 1932). Cele mai importante articole despre Urmuz ale criticului sînt „Jocul minții cu moartea”, în Excelsior, I, nr. 18, 4 aprilie 1931
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I, nr. 3, octombrie 1932. Tonul lor e mai aproape de sensibilitatea spiritualizantă a „tineri generații” interbelice decît de cel al avangardei. Nu este exclus ca relativa receptivitate călinesciană la adresa „bizareriilor” estetice ale lui Urmuz să fi fost stimulată de către însuși Boz. Curînd însă, relațiile dintre cei doi critici se vor răci considerabil, fapt vizibil atît în comentariul din Adevărul al lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul ostil din Ulise al lui Mircea Grigorescu la adresa „Vieții lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui G. Călinescu despre amintita „încercare”, cît și în articolul ostil din Ulise al lui Mircea Grigorescu la adresa „Vieții lui Mihai Eminescu” (text polemic, în care critica raționalistă „de azi” - Cioculescu, Călinescu, P. Constantinescu - e taxată, ironic, drept „cacofonică”...) Tînărul Boz este un entuziast al literaturii de avangardă; un susținător avizat, în pofida nu puținelor naivități și a efuziunilor juvenile. În Adevărul, 45, nr. 14604, 12 august 1931, el prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte. Critic inegal, insuficient vertebrat, baroc pînă la prolixitate, însă cu intuiții cîteodată surprinzătoare, Boz rămîne un comentator al poeților generației sale. Mai puțin relevante decît cele despre poezie sînt comentariile despre proză, critică și teatru (campaniile în favoarea Crailor... lui Mateiu Caragiale, cronicile despre Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, G. Călinescu, Lucian Blaga, C. Stere, F.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avangardei Românești și Europene (ICARE) și de caietele Aldebaran (nr. 1-4/2001). Un volum de scrisori din exil către colegii săi de generație, remarcabil ca valoare documentară, a apărut în 2003, la Editura Dacia din Cluj. De fapt, recuperarea lui Boz a avut loc urmînd trei dimensiuni: ca susținător al avangardei istorice, ca apropiat al „generației tinere” din anii ’30 și ca scriitor evreu din diaspora. Atîta cîtă este, importanța acțiunii sale critice rămîne însă legată de promovarea modernității poetice radicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acțiunii sale critice rămîne însă legată de promovarea modernității poetice radicale. În prefața Cărții cu poeți, tînărul autor își formulează, în termeni aproximativi, estetica, respingînd în egală măsură critica impresionistă („lirism”) și critica „istorică, pur dogmatică” (taxată drept „enucleiată”). Potrivit lui Boz, „așa-numitul impresionism critic, doctrina criticii ca operă de artă, își trage podișul de sub picioare, căci nu face decît să înlocuiască un irațional (emoția artistului) printr-un alt irațional (emoția criticului), astfel că deplasarea rămîne în același plan”. Critica este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bazează pe faptul că dacă actul poetic este în esență un act erotic — în sens platonic, de entuziasm vizionar - și actul critic trebuie să fie de aceeași esență erotică”. Pentru a-și cultiva disponibilitatea receptivă față de „noutatea poetică”, criticul - afirmă Boz - trebuie să-și pună între paranteze orgoliul „intelectualist” al autorității: „în căutarea unor noui continente poetice, trebuie lăsat acasă tot orgoliul de intelectualitate, pentru a surprinde cît mai mult din timbrul nou al sunetului din poemă”. Respingînd atitudinea magisterială, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evreilor în genere): „A admite că sînt suficiente entuziasmul, reverența, venerația, înseamnă a cădea în anarhie și a nega putința stabilirii de valori. Atunci orice poezie subzistă, prin faptul de a-și găsi un entuziast. Această aberație o susține Lucian Boz, intelectual totuși inteligent și cu o anume fineță, în teoria criticii ca «iubire», mai adăugînd că prin definiție criticul e refractar undei lirice. Sofism înveterat, deoarece prin critic s-ar înțelege tocmai sufletul sensibil la poezie în stare de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]