888 matches
-
Alecsandri, Emilia Parpală de Ion Budai-Deleanu și de Adrian Maniu, Toma Grigorie de Mihail Celarianu, Emil Dumitrașcu de mai puțin cunoscutul N. I. Herescu. Proza românească preocupă pe colaboratorii revistei începând cu literatura veche. Eugen Negrici se arată interesat de cronicile brâncovenești (Observații stilistice asupra cronicii anonime brâncovenești), Ion Trăistaru de arta literară a lui Miron Costin, Ion Nijloveanu de opera lui Dimitrie Cantemir, Tudor Nedelcea de cronicarii munteni. De literatura românească premodernă și modernă se ocupă Marian Barbu (Marginalii la o
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
și de Adrian Maniu, Toma Grigorie de Mihail Celarianu, Emil Dumitrașcu de mai puțin cunoscutul N. I. Herescu. Proza românească preocupă pe colaboratorii revistei începând cu literatura veche. Eugen Negrici se arată interesat de cronicile brâncovenești (Observații stilistice asupra cronicii anonime brâncovenești), Ion Trăistaru de arta literară a lui Miron Costin, Ion Nijloveanu de opera lui Dimitrie Cantemir, Tudor Nedelcea de cronicarii munteni. De literatura românească premodernă și modernă se ocupă Marian Barbu (Marginalii la o proză mai puțin cercetată - romanul de
ANALELE UNIVERSITAŢII DIN CRAIOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285342_a_286671]
-
ANONIMUL BRÂNCOVENESC, cronică a Țării Românești, scrisă la începutul secolului al XVIII-lea. Aparține unui apropiat al lui Constantin Brâncoveanu, care, într-un colorat stil memorialistic, expune principalele evenimente ale domniei acestuia; a fost numită de editorul Constantin Grecescu Istoria Țării Românești
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
mai accentuată decât în cazul altor cronici muntene - ai căror autori au fost identificați, uneori, după cercetări asidue -, această operă rămâne anonimă, deși cel care scris-o, în două etape, mai întâi în anii de glorie ai sfertului de secol brâncovenesc, apoi prin 1716-1717, se arată a fi fost un apropiat al Curții domnești, uneori ca martor ocular, alteori relatând din spusele unora „carii sînt vrednici de crezut”. Pe drept cuvânt a fost înlăturată ipoteza formulată de I. G. Sbiera, reluată
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
de a vedea scenic, de a transcrie nuanțele dialogului este afară din comun” (G. Călinescu). Asemenea unui tablou provenit dintr-o școală celebră, dar neatribuit încă unui anume pictor, această cronică - pandant literar la monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și vrednice de auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea” - își începe memorialistul istorisirea, manifestând un atașament nedisimulat față de
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
anonim, SDIR, III, 22-29; Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717, îngr. și introd. Constantin Grecescu, pref. Dan Simonescu, București, 1959, reed. fragm. în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 273-352, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 238-307, 351-377, 401-404. Repere bibliografice: I. G. Sbiera, Mișcări culturale și literare la românii din stânga Dunării în răstimpul de la 1504-1714, Cernăuți, 1897, 206-207; N. Iorga, Cronicele muntene, Întâiul memoriu. Cronicele din secolul
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
română veche, București, 1961, 316-317; Cioculescu, Varietăți, 45-49; Elvira Sorohan, Cronica anonimă despre Constantin Brâncoveanu. Contribuții cu privire la data scrierii și autorului ei, AUI, limbă și literatură, t. XII, 1966, fasc. 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 261-264, 566; Rodica Șuiu, Anonimul brâncovenesc, în Dicț. lit. 1900, 39-41; Rotaru, Valori, II, 101-123; Dumitru Velciu, O ipoteză nouă cu privire la autorul „Cronicii anonime brâncovenești” LL, 1983, 3; Constantin Brâncoveanu, coordonatori Paul Cernovodeanu și Florin Constantiniu, București, 1989, passim; Manolescu, Istoria, I, 70-73; Sorohan, Introducere, 256-273
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
și autorului ei, AUI, limbă și literatură, t. XII, 1966, fasc. 1; Ivașcu, Ist. lit., I, 261-264, 566; Rodica Șuiu, Anonimul brâncovenesc, în Dicț. lit. 1900, 39-41; Rotaru, Valori, II, 101-123; Dumitru Velciu, O ipoteză nouă cu privire la autorul „Cronicii anonime brâncovenești” LL, 1983, 3; Constantin Brâncoveanu, coordonatori Paul Cernovodeanu și Florin Constantiniu, București, 1989, passim; Manolescu, Istoria, I, 70-73; Sorohan, Introducere, 256-273; Mazilu, Noi, 221-223. Il.M.
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
funcții de tălmaci și „vel pisar i canțelar” și în serviciul țarului Petru I. O misiune diplomatică în Lehia constituie subiectul Însămnării pentru solia mai marelui mieu frate David ceaușu (1698), întâiul manuscris lăsat de C. Pretext pentru călătoria mesagerului brâncovenesc era încoronarea de dată recentă, în Polonia, a lui August al II-lea, țelul secret stând însă, mai degrabă, în confidențele schimbate cu un rohmistru („căpitan”) Turculeț (trimis al domnului Moldovei) pe tema rezistenței comune împotriva Porții ori a tendințelor
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
București, 1887; Daciada, Brăila, 1890; Mina haiduceasa, fata codrilor, București, 1896; Fontana zinelor, București, 1896; Wogg-Jersey și umbra sa, [Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
haiduceasa, fata codrilor, București, 1896; Fontana zinelor, București, 1896; Wogg-Jersey și umbra sa, [Galați], f.a.; Pasărea măiastră, Vălenii de Munte, 1909; Poezii alese, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909. Traduceri: Al. Dumas, Castelul brâncovenesc [Strigoiul Carpaților, fragm.], în Castelul brâncovenesc, Carnavalul Veneției și Visul vieței omenești de Michel-Angel, București, 1852, Iacobinii și girondinii, București, 1855, Isaac Lachedem, I-IV, București, 1855-1856, Cei patruzeci și cinci, I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
recitaluri de cruzime, copii care își surprind mama încuiată în casă cu meditatorul și tatăl în tandrețe cu servitoarea, defilări de „dezmoșteniți ai soartei”, cluburi de box de la mahala, unde sângele face legea, angajarea la Porcărie sau la demolarea Așezămintelor Brâncovenești, plus afluirea finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc. Nu alta va fi existența eroilor „ținutului de verdeață și răcoare”, recte România, văzută ca un cavou în care
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
la mijloc îmbrăcămintea și stilul de construcție din Principate s-au schimbat. Nu e deloc așa. Până să împrumute direct și grăbit moda occidentală a anilor 1830-1840, românii nu s-au îndepărtat de acele decoruri și costume caracteristice pentru epoca brâncovenească, iar acestea, la rândul lor, erau o sinteză în care elementele occidentale și otomane se împleteau. Admițând că acesta ar fi un criteriu de luat în seamă, înfățișarea unei străzi din București sau Iași, deși diferită de spectacolul oferit de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
teritoriul locuit de români, fiind cunoscute, în următoarele două secole, deopotrivă în Țara Românească, Transilvania sau Banat. D. însuși dăruia în 1687 un exemplar al Vieții și petrecerii svinților unei mănăstiri ardelene (din Petrid). Asupra limbii traducerilor religioase ale epocii brâncovenești se exercită într-o măsură influența limbii tipăriturilor lui D. O serie de argumente pledează în favoarea participării sale efective la tălmăcirea în limba română a Vechiului Testament (cu aproape două decenii înaintea integrării acestuia Bibliei de la București din 1688), D.
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
își propune să adopte un unghi de vedere favorabil unei mai bune integrări a cronicarilor munteni în ansamblul scrisului literar românesc. Cu argumente convingătoare, M. îl indică pe Stoica Ludescu drept autor al Letopisețului cantacuzinesc, analizează aprofundat Cronica Bălenilor, Anonimul brâncovenesc și cronica lui Radu Popescu și nu include în cercetarea sa Istoria Valahiei a stolnicului Constantin Cantacuzino, deoarece, fiind în dezacord cu cei care îl plasează între cronicari, susține că umanistul este un istoric, ca și Dimitrie Cantemir. Printr-o
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Cantemir, un prinț al literelor, București, 2001; Un „Dracula” pe care Occidentul l-a ratat, București, 2001; Voievodul dincolo de sala tronului, Iași, 2003; Noi printre ceilalți sau Despre literatura peregrinilor, București, 2003. Ediții: Cronicari munteni, introd. edit., București, 1988; Cronici brâncovenești, postfața edit., București, 1988; Ștefan Ciobanu, Istoria literaturii române vechi, pref. edit., București, 1989, Dimitrie Cantemir în Rusia, pref. edit., București, 2000; Gheorghe Asachi, Ruxandra Doamna, postfață edit., București, 1992; Traduceri: Evhen Huțalo, Viața e amarnică și dulce, București, 1975
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
cronicar, poet și traducător. Este un cărturar care vine „de jos” (părinții lui erau proprietari de pământ în satul Greci, pe atunci în ținutul Vlașca), dar pătrunde în aristocrația munteană a spiritului, fiind unul dintre cărturarii ce au transformat deceniile brâncovenești într-o mare „monarhie culturală”, și în rândul boierimii, prin căsătoria, în 1691, cu Catrina, fiica marelui boier Ivașco Băleanu. Învață - ca și fratele său Șerban - multă carte: stăpânea la fel de bine elina și neogreaca și avea un bagaj bogat de
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lui Dosoftei (care i-a stat sub ochi neîncetat) nu dădea peste „vieți” în redacție completă. În cele mai multe cazuri, cel care a făcut ca proloagele de la Iași „să intre” din nou în mineie l-a „îndireptat” doar pe Dosoftei. Deceniile brâncovenești ale literaturii române au avut în G. și un productiv autor de versuri. A scris „stihuri heraldice”, „versuri la stemă” pretinse de protocolul baroc al cărților în a căror apariție a fost implicat. Primul grupaj - Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
când știrile despre logofătul lui Brâncoveanu dispar). „Scriitorul” domină, se află permanent în avantaj, infuzându-se în zone ce ar fi aparținut de drept cronicarului. Căci G. nu scrie de fapt „istorie”. Ca și cel care va fi scris Anonimul brâncovenesc, el filmează o „viață” (primul compune un roman, autorul celălalt scrie o biografie), este cronicar doar într-un sens foarte apropiat epocilor mai noi, de inscriptor și comentator al unor evenimente. „Istoria” se retrage, la el, în sâmburele său esențial
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a face politică pe picior mare. Curtean desăvârșit, G. agreează și descrie ceremoniile, vădind un ochi atent și o pană capabilă să rețină și să transmită sugestii vizuale. Nu mereu și nu în toate cazurile. Dacă descrierea unora dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Văd, sîntem flăcări/ flăcări pâlpâitoare răsucite de vânt" (p. 14), "un sânge celest de imagini o lavă spectrală unde urcă artezian în cascade populații tinere" (p. 68), "cum să sângeri într-o existență supusă imaginii" (p. 96). Reținem prezentarea bisericii brâncovenești înfățișată "ca un acvariu de sticlă verde albastră" (p. 40): Și înăuntru era luminos și pustiu, o strălucire lăptoasă, aseptică, cântau mii de discuri și casete deodată, curgeau filme, imagini, reviste colorate erau răsfoite, cărți cădeau pe dale de marmură
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
cînd mulți dintre ei n-au nici un ban de mîncare. Și pentru ca umorul negru să fie total, Mihai Buculei lucrează în același atelier în care Boris Caragea a ostenit la statuia lui Lenin, cea care zace acum în curtea așezămintelor Brâncovenești de la Mogoșoaia. * De mult umor, dar involuntar, dă dovadă procurorul general Joița Tănase într-un interviu de o pagină de ziar acordat JURNALULUI NAȚIONAL. Vă cităm titlul: Joița Tănase dezvăluie că procurorii săi nu mai știu cine e infractor și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
toate sursele anterioare. Lucrarea patronată de Șerban Cantacuzino este punctul final al unor eforturi îndelungi, purtate adesea în condiții neprielnice, iar tipărirea ei în momentul cel mai fast al unui secol extrem de bogat în cultura națională, în chiar zorii epocii brâncovenești, reprezintă, de fapt, certificatul de maturitate al limbii române și al întregii culturi naționale. Considerată de specialiști drept una dintre cele mai bune traduceri din lume la acea vreme, Biblia de la București este și astăzi un monument de expresivitate literară
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
partenerei, de pildă (sentiment ce răzbate, dincolo de formular, din scrisoarea prin care Radu beizadea Brâncoveanu îi anunța pe țăranii din Bălțătești de moartea Bălașei Cantacuzino, „preaiubita” lui soție și a lor „dulce stăpână”). Politicul eram de multe ori, precumpănitor „programul” brâncovenesc, parafat prin căsătorii - cum a fost cea a lui Constantin Duca, Domn al Moldovei, cu domnița Maria, cu o nuntă povestită de doi „reporteri” de încredere - Radu Greceanu și Ion Neculce -, este exemplar în această privință), căci o căsătorie încheiată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]