263 matches
-
Eseuri inedite despre Brâncuși. Constantin Brâncuși, Aforismi (în colecția Carte d'artisti n. 20) A cură di Paola Molă Ed. Abscondita, Milano, 2001 Concepția editorială și condițiile grafice de excepție caracterizează selecția și traducerea italiană a primelor 121 de aforisme brâncușiene, afectuos și admirativ omagiu adus de Paola Molă - autoarea esențialei monografii italiene Studi șu Brâncuși (Solchi, Milano, 2000) și curătoarea recentei expoziții de la Veneția - gândirii și verbului sculptorului de la Hobița. Selecția propriu-zisă este urmată de traducerea italiană a eseului Brâncuși
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de aforisme și face parte integrantă, cu rădăcinile sale românești, în preistoria citadina și pastorala din Carpați, din dialogul artei moderne. Brâncuși a avut relații strânse cu poeți și literați contemporani, de la Apollinaire la Radiguet. Astfel, primul eseu asupra operei brâncușiene a fost scris de Ezra Pound. Poezia lui Lucian Blaga, Pasărea sfântă, reprezintă probabil comentariul cel mai semnificativ asupra Măiestrei brâncușiene. Prezentarea personalei de la Brummer Gallery din 1926 a fost făcută de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Brâncuși a avut relații strânse cu poeți și literați contemporani, de la Apollinaire la Radiguet. Astfel, primul eseu asupra operei brâncușiene a fost scris de Ezra Pound. Poezia lui Lucian Blaga, Pasărea sfântă, reprezintă probabil comentariul cel mai semnificativ asupra Măiestrei brâncușiene. Prezentarea personalei de la Brummer Gallery din 1926 a fost făcută de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin se află portretul făcut de Joyce, între cei care îl frecventau se numără Henry-Pierre Roché, iar ultima întâlnire importantă a lui
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de Paul Morand. În atelierul sculptorului din Impasse Ronsin se află portretul făcut de Joyce, între cei care îl frecventau se numără Henry-Pierre Roché, iar ultima întâlnire importantă a lui Brâncuși ar fi fost cu Eugčne Ionesco. Pe langă aforismele brâncușiene, volumul de față prezintă câteva dintre cele mai semnificative scrieri ale literaților și artiștilor contemporani care, pe lângă amintirile despre omul Brâncuși și narațiunile despre mediul în care acesta a creat, oferă noi perspective asupra poeticii unuia dintre marii artiști ai
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
poeticii unuia dintre marii artiști ai secolului XX". Gabriella Di Milia, Brâncuși (n. 190 din seria Art Dossier) Giunti Gruppo Editoriale, Firenze, 2003 Sumarul numărului 190 al seriei italiene din Art Dossier ne indică următoarele capitole de analiză a personalității brâncușiene: De la România la Paris; Muză dormind. Un parcurs către sinteză extremă; A calibra imposibilul; Atelierul ca loc al adevărului; Sculptură și piedestal: două valori combinate și distincte; Cadru cronologic; Bibliografie. Gabriella Di Milia, profesor de istoria și metodologia criticii de
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
asupra raportului între o sculptura și piedestalul sau, caracteristică esențială a operei sale și ridicată la rangul de artă". Dezvoltarea acestor două direcții de analiză (Brâncuși fotograf și Brâncuși gânditorul) au impus, astfel, evitarea clasicei scheme cronologice a prezentării creației brâncușiene și, în același timp, au favorizat prezentarea complexei personalități a omului și artistului Brâncuși. "Calitățile unui artizan de excepție, unite cu cele ale unui artist de cea mai pură esență, au contribuit la formarea unei personalități rare precum cea a
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Tocmai de aceea, faimosul artist fotograf a pătruns mai întâi în universul Hobiței și al împrejurimilor sale, gândind, reflectând și surpinzând pe peliculă porți, cruci, acoperișuri de biserici, instantanee din natură în care regăsim, cu privire retroactiva, motive din sculptură brâncușiana. Apoi, Ion Miclea reface semnificațiile, parcursul originar al complexului de la Târgu Jiu, cel mai important de acest fel din sculptură secolului XX, insistând, de pildă, pe surprinderea titlului inițial de "Masă familei" sau pe diferite unghiuri-perspectivă asupra Coloanei, "simbol al
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
aspirației spre absolut" cum a definit-o Mario De Micheli. Nicolae Săndulescu, Jacqueline Delaunay-Hologne Constantin Brâncuși: L'oeuvre roumaine/ Operele din România Prefață de Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în alb-negru asupra operei brîncușiene. Artistul fotograf Nicolae Săndulescu propune, cu mijloacele specifice aecstei arte în care Brâncuși însuși a excelat, noi sensuri și perspective asupra operelor brâncușiene conservate în muzeele din Craiova și București. Lansarea acestuia a avut loc pe 26 noiembrie 2004 la
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de Petre Răileanu Éditions Paris-Méditeranée, Paris, 2004 Un alt album care reunește fotografii-reflecții în alb-negru asupra operei brîncușiene. Artistul fotograf Nicolae Săndulescu propune, cu mijloacele specifice aecstei arte în care Brâncuși însuși a excelat, noi sensuri și perspective asupra operelor brâncușiene conservate în muzeele din Craiova și București. Lansarea acestuia a avut loc pe 26 noiembrie 2004 la Institutul Cultural Român din Paris. Merită citată o interesantă observație din Prefață semnată de Petre Răileanu și intitulată Oglinzi ale invizibilului/ Miroirs de
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
la Institutul Cultural Român din Paris. Merită citată o interesantă observație din Prefață semnată de Petre Răileanu și intitulată Oglinzi ale invizibilului/ Miroirs de l'invisible, pentru a aduce în discuție și conotațiile exploatate de marketingul comercial pentru cateva simboluri brîncușiene: "În anii din urmă, formele imaginate de artist s-au Ťreîncarnatť în obiecte de consum investite, în intenția creatorilor lor, cu o plus-valoare de ordinul inefabilului, grație referinței la universul Brâncuși: gentile de damă Nina Ricci, montate pe o pagină
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
și Muzeul Guggenheim, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sosirea sculptorului român în capitala Franței, fapt biografic ce a dobândit semnificația debutului unui destin artistic care a marcat artă modernă. Catalogul se constituie într-un adevărat reper exegetic brâncușian, cuprinzând, pe lângă câteva studii de excepție, un util tabel cronologic al vieții și creației sculptorului, cu încadrarea acestora în istoria și arta vremii, apoi o selecție a bibliografiei Brâncuși, în care i-am regăsit pe românii Barbu Brezianu, Petru Comarnescu
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
încadrarea acestora în istoria și arta vremii, apoi o selecție a bibliografiei Brâncuși, în care i-am regăsit pe românii Barbu Brezianu, Petru Comarnescu, Dan Grigorescu, Ionel Jianu și Radu Varia și, mai ales, selecția lui Matthew Gale din aforismele brâncușiene. "Beauty is absolute balance", "When we are no longer children, we are already dead", "Do not look for obscure formulae or for mysteries; I give you pure joy": așa sună în engleză cele trei aforisme citate deja de noi în
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Hepworth - pare acum eclipsata de cea exercitată asupra generației care a ajuns la maturitate la scurt timp după moartea sculptorului, în 1957: Carl Andre, Donald Judd, Robert Morris și alți sculptori minimaliști. În același timp, puritatea și misticismul albului atelier brâncușian reprezentau pentru multi o retragere din lumea contemporană. La 12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată de
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
aspect din activitatea sculptorului". Alte studii din acest catalog reflectă câteva din noile direcții de exegeza brâncușiana. În Reconfiguring Brancusi's formative years: Hobița-Craiova-Bucharest, Sanda Miller examinează climatul cultural de la finele secolului XIX, care a făcut cu putință forjarea proiectelor brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată de Alexandra Parigoris în The road to Damascus, iar studiul lui Jon Wood, We are no longer children, propune o nouă perspectivă asupra sculpturilor brîncușiene
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
brâncușiene. Provocarea pe care opera lui Brâncuși o adresează și astăzi convențiilor limbajului sculpturii este analizată de Alexandra Parigoris în The road to Damascus, iar studiul lui Jon Wood, We are no longer children, propune o nouă perspectivă asupra sculpturilor brîncușiene în lemn din perioada 1913-1925.
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
de acest oraș. Numele orașului provine de la târgul ce se organiza odinioară pe malul Jiului, localitatea datând încă din perioada dacică, dar apare prima oară menționată în documente în 1406. Municipiul Târgu Jiu are privilegiul de a deține monumentalele opere brâncușiene Masa tăcerii, Poarta sărutului sau Coloana fără sfârșit, simbol al spiritualității și al geniului românesc. Din oraș, turiștii ajunși în aceste zone pot pleca în drumeții în cel puțin patru direcții, la capătul cărora se vor declara satisfăcuți atât de
Agenda2003-49-03-turistic () [Corola-journal/Journalistic/281810_a_283139]
-
În loc de cunoașterea mănăstirilor bucovinene - încă o tură prin aziluri (probabil, un reflex creat de baroneasa Nicholson). Iar dacă Maramureșul e prea departe, din Sibiu erau posibile cel puțin două mirifice trasee: prin zona de concentrare daco-romană a Hunedoarei spre monumentele brâncușiene de la Târgu Jiu, sau: via Făgăraș-Brașov-Sinaia, căreia i se putea releva similitudinea întru frumusețe cu Sintra. În locul unor asemenea înălțătoare parcursuri, jurnaliștilor portughezi li s-a "oferit" o descindere în pulberea Bărăganului, relatată de d-na Carvalho drept cunoaștere a
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
pagină de versuri prezentată încurajator de profesorul Mircea Zaciu, în 1963. Fusesem invitat pentru o lectură la Cenaclul „Nicolae Labiș”, condus atunci de Eugen Barbu, cu o bună întâmpinare, am mai publicat în acel an și alte poeme (un ciclu „brâncușian”) și mi s-a acordat Premiul II al revistei (pe locul I era Gabriela Melinescu)... El s-a concretizat într-o excursie de „documentare” pe Valea Jiului, alături de poeta premiată, de Constanța Buzea și Adrian Păunescu, care și-a sărbătorit atunci
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
și acea preocupare a Doinei Lie, din deceniul nouă al sec. XX, pentru o imagine oarecum exotică sau, mai exact, de substrat, în care se poate întrezări și o componentă magico-idolatră, dar de o cu totul altă factură decît aceea brâncușiană. Lucrări precum Terra, lemn poleit, 1983, și Dansatoarele, lemn policrom, 1987, ilustrează perfect această perspectivă, solidară și ea cu întregul proiect de identificare și definire în paradigma răsăriteană și spiritualistă a statuarului. Dar dialogul cu formele istorice ale sculpturii universale
Doina Lie, schiță de portret (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6440_a_7765]
-
ceremonialul creației sale nu este unul prometeic, măreț și inhibant pentru privitorul neprevenit. Forța lui ieșită din comun nu este consecința vreunei retorici copleșitoare, ci rezultatul direct al unei mari capacități de concentrare și al unei afectivități profunde și discrete. Brâncușian matur și responsabil în gîndirea formei, fie că este solidar, fie că este polemic față de lumea lui Brâncuși, Peter Jacobi este interesat, în egală măsură, de suprafață și de volum, de stabilitate și de mișcare. Și atunci cînd formele sale
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
Pavel Șușară George Apostu Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, el a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Intocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Ion Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
curînd o personalitate de tip eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
Pavel Șușară I. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]