3,756 matches
-
dea câteva piersici sau alte fructe de sezon. Paznicul bătrân Îi trimitea fuguța să-și culeagă singuri, dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
camerei cu tapetul de mătase violet, afrodisiac înflăcărat, ca părul viu, șerpuind peste perna de puf. Eroare, pereții s-au măcinat; am ascultat cum vâjâie la colțuri dezordinea vântului, sau respirația mea cu obrazul ciupit de vărsat, destramă zbârcit, cenușiu brâul care a fost cândva colorat și viu. Spori microscopici dansează pe zid, un miros de alge îmi atinge fața când dorm; un vrăjitor lărgește vârstele tăiate-n pereți, se joacă cu-ndoiala în miros jilav și ascuțit de cloroform. * * * Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge cu izvorul la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le purtam la mâini, la glezne în jurul frunții, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei. Se făcea că nu aude și că nu vede nimic. La un moment dat se făcu că scoate un pistol imaginar de la brîu și trase cu el în mai mulți dușmani, tot imaginari, bineînțeles, pe care-i descoperea pe după sălcii ori în vîrful stîncilor. Apoi îndreptă pistolul spre Virgil strigînd cît îl ținu gura: Sus mîinile! Virgil se așeză neputincios pe un trunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de om cîndva și nu se poate să nu fi lăsat urme tainice în adîncurile de întuneric ale pietrei. Și, chiar de nu va fi nimic adevărat din toate astea, de ce să nu încerce? Nemaipomenit de bucuros, scoase iar de la brîu cele două pistoale imaginare și începu să tragă cu ele în direcția bolților. Pac! Pac! Pac! țipă el cît putu. Ecourile stîrnite se prelungiră într-un fel de cîntec surd. Toți se opriră iar și începură să rîdă. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cea bună nici cel mai încercat explorator. Oriunde te uitai nu întîlneai decît smîrcuri cu umbră deasă, bălării, stuf, răchiți uriașe, ochiuri de noroi care bolborosea și-n care, de se întîmpla să calci, te cufundai cel puțin pînă la brîu, fără să mai vorbesc de multe alte pericole pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. Unde ne-ai adus, bă caltaboș? strigă intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum l-a operat de apendicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ca acela. Așa că la un moment dat vîrful se îndoi din ce în ce mai tare, pînă se rupse, iar Nuțu se prăbuși cu tot cu vîrf în bahnă. Ce-a fost răgetul leului? Fleac pe lîngă urletul lui Nuțu! Se cufundă în noroi pînă la brîu, iar strigătele sale nu mai conteneau. Urcă-te într-o răchită, prostule și nu mai zbiera! strigă la el doctorul. Nuțu se smulse cu greu din nămol și reuși, după eforturi supraomenești, să se urce într-o răchită. Așa mînjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văpaie. Nu trebuie să urcăm peretele, ci, pe ocolite, pînă-n vîrful stîncii și, de-acolo, cu ajutorul frînghiilor coborîm doar cîțiva metri pînă la cele două intrări. Acum pricepeți?... Nu va fi greu deloc. Mai ales, dacă reușim s-ajungem la brîul acela tăiat în piatră, după aceea totu-i ușor. Mergem pe el în voia cea bună pînă intrăm în cele două tainițe... Iar acolo... Măi fraților, chiar numai și faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
măruntă, o priveliște familiară reduce dintr-odată vastele perspective. Poetul se simte în cer "acasă" ca "într-o odaie", "într-un bordei". Într-un "crâmpei" el vrea să încapă cerul și nesfârșitul. Într-unul din psalmi, desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și fără cuvinte. Într-o duminică, privind la tavanul scorojit din camera lui minusculă, Alexandre experimentează pentru prima oară senzația greu de pus în cuvinte că odaia îl strânge, că pereții se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
subțire, încrețită la mijloc, lungă până la gleznă, largă și viu colorată. În locul fustei de postav, peste cămașă, se poate purta o rochie asemănătoare cu sarafanul, lungă până la glezne și cu partea de sus mult răscroită, cu bretele; - pois )cordon sau brâu), din lână sau mătase, de obicei roșu și cu ciucuri la capete. La sărbători femeile mai poartă mărgele )manistî), din chihlimbar sau sidef, iar la biserică mătănii )lestocica), confecționate din piele. În zilele de lucru femeile purtau fuste de stambă
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
înguste, pantaloni largi purtați în cizme din piele și o haină lungă până aproape de gleznă numită bicheșca sau cufaica, obligatorie pentru toți bărbații care se duceau la biserică. Cămașa era purtată peste pantaloni și se lega la mijloc cu un brâu (pois). Obiceiurile Obiceiurile rușilor-lipoveni sunt strâns legate de sărbătorile religioase, care sunt decalate cu 13 zile, conform calendarului iulian. În strânsă legătură cu credința religioasă, rușii-lipoveni și-au păstrat obiceiul efectuării crucii în aproape orice lucru pe care îl fac
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
noua funcție, prima grijă este aranjarea interiorului. Are informații despre ultimele noutăți în materie de mobilier, amenajări interioare, ikebana și altele asemenea. Stă mai tot timpul alături de meșter, dă și el de câteva ori cu bidineaua, trasează „din ochi” un brâu, își spânzură deasupra ușii un bostan-cap-de om, cu un beculeț înăuntru, iar pe peretele din spatele fotoliului o mască de brezaie căpătată la Nerej când a fost pentru un reportaj. Pe alt perete își pune maxime din marii gânditori ai lumii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
văzut eu: o matahală stând pe labele din spate, cu două urechi ascuțite și botul căscat imens, a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
se face foarte simplu. Era cândva obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care își încheiau misiunea, să primească daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de rămas bun, regele i-a pus la brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în veselă din argint, precum și portretul său, încrustat cu diamante. Pretutindeni se considera foarte gravă impolitețea de a nu face cadouri sau de a le refuza
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și dacii anului 1985, care se perpetuaseră, nemuritori, până În zilele noastre. La modă era protocronismul. Așa că cele două terase erau pline de daci chercheliți, care beau voinicește, fără să-și dea jos cușmele de pe cap, cu sabia din recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
zonier între patru ziduri de cărămidă. Zidurile se strâng încet spre el. Cavanosa înțelege că zidurile îl vor strivi în foarte scurtă vreme. Simte că în spatele lui e cineva. Se întoarce și vede un bărbat tânăr și atletic. Gol până la brâu. Fața bărbatului e scăldată într-o penumbră groasă. Cavanosa își mijește ochii. Încearcă să pă trundă întunericul cu ei. Zadarnic. Capul bărbatului e doar la doi metri de fața lui, dar rămâne doar o pată neagră. Cavanosa simte cum o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
absolvire a școlii de înalte arte și meserii (și Brâncuși a terminat școala asta). E formată din bibliotecă trei corpuri, birou, tron, masa, patru taburete, toate din stejar și fetele sculptate din paltin. Pe taburete, motivul e inspirat dintr-un brâu al bisericii Trei Ierarhi. A fost păstrată cu sfințenie, a fost în refugiu în Transilvania, a stat în magazie, în pod, a rezistat că și noi și acum e că noua. Mi-e dragă, căci e o emblemă care arată
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
tirat, or fi rămas îmbârligați, cine știe? și pe urmă a venit aici și a intrat în apă. L-au văzut unii care pescuiau. A intrat ca și cum s-ar fi dus la plimbare, Baroane, mai întâi până la genunchi, apoi până la brâu, până la piept, ăia i-au strigat să nu tulbure peștii, nu i-a băgat în seamă, ori îi intrase și apa în gură, deja, nu l au mai văzut. Am auzit că mai iese, noaptea, din când în când, și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu rouă, Își suflecase mânecile și aplecându-se Își spălă fața În apa izvorului. Fluiera ușor un cântec pe care Îl știa din copilărie.Zâna privea și nu putea să-și ia privirea de la voinicul acela care avea sabia la brâu. Păsările cântau Întrecându-se În triluri, iarba era presărată cu flori Înmiresmate. Flăcăul Își luă calul alb de frâu, Încălecă și se pierdu În desiș.Era Făt-Frumos. Seara, când toate vrăjitoarele se adunaseră la cină, Zâna, căreia Îi spuneau acum
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și ea nu se mai simte chiar așa de singură. LEGENDA ȘARPELUI Demult,tare demult....... Pe când Dumnezeu și Sf. Petru umblau pe pământ.... Un negustor se afla la o răscruce de drumuri, venind spre casă de la un targ. Avea la brâu o pungă plină de bani căci vânduse și el câte ceva, iar pe măgăruș pusese desagile grele, căci luase din târg niște piei de animale pe care vroia să le vândă În altă parte cu un preț bun. Era În ziua
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cer ca să dea lumină pământului și să-l Încălzească (și pe noi). Se spune, dragii mei, că Soarele este ochiul lui Dumnezeu. Stiați? LUPUL Pe când Sâmpetru umbla pe pământ, acesta era cioban. Dimineața Își lua ițarii, se Încingea cu un brâu lat de lână, Își arunca cojocul pe umeri, Își Înfunda căciula pe urechi și pornea cu oile pe munte, cu câinii după el. Cunoștea toate fundăturile, toate potecile, știa toate dumbrăvile și pâraiele. Pentru că el credea că toate pe lumea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-Cândva tot trebuie să mor. Deși sar putea să nu mor... -Așa crezi tu...râse centaurul, dar nu termină de râs, că omul și sări În spatele lui.Centaurul sărea, mugea, zvârlea, dar omul nu se da batut.Omul scoase de la brâu o sfoară groasă, făcu un lasou cu care legă coarnele animalului și-i tot tragea capul cât de tare putea pe spate.Apoi omul se ascunse Într-un ungher al labirintului.Centaurul turba de mânie căci nu putea să-și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul mamei lui. O luă și pe această fată, dar nu o transformă pe loc În floare
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]