747 matches
-
Așa cum nu aș putea uita seara când l-am însoțit la ei, în 1993, pe Coen Storck, Ambasadorul Olandei la București, doritor să îl cunoască pe cel ce readusese în actualitate pasionanta corespondență dintre scriitorul olandez A.M. De Jong și brăileanul nostru. Erau zilele mele de sărbătoare. De-abia în martie 1990, am reușit să înregistrez o convorbire cu Alexandru Talex. Regret că nu l-am ,,provocat“, atunci să-mi destăinuie mai multe din propria-i existență. Speram să o fac
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
fi continuat să scrie versuri? Dacă ar fi persistat, sigur este că n-ar fi putut să publice poezie modernistă în genul Mihail Crama, Constantin Tonegaru si Mircea Popovici, pe care i-a avut ca modele în versuri publicate în brăileana „Facla" (unde a debutat în 1947) si în cele din urmă i le-a tipărit G. Călinescu, în acelasi an, în ziarul „Națiunea". Ar fi fost obligat să scrie poezie tezistă, ca aceea care i-a apărut, de câteva ori
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
special aceste documente prin faptul că aproape toate ne transportă în lumea Brăilei de odinioară, printre oamenii care au populat orașul sau au pornit de acolo. Nu fac un secret din legăturile mele afective cu acea lume. Confratele Teodor Vârgolici, brăilean ca și mine (dar încă mai vechi!), însoțește cartea d-nei Cogălniceanu cu o recomandare plină de căldură, cu atât mai prețioasă pentru autoare cu cât vine de la el, eminent om de carte, istoric literar și editor. Vorbește acolo despre orizontul
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și din țară, vechile colecții, comparând și verificând, strângând la un loc date care împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la o afirmație a cuiva făcută întâmplător, simțind însă că acolo poate
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la o afirmație a cuiva făcută întâmplător, simțind însă că acolo poate exista un temei, ceva ce poate fi confirmat producând documente. Să luăm cazul ascendenței brăilene a familiei Steinhardt, despre care N. Steinhardt a vorbit în treacăt în Jurnalul fericirii, unde amintea că tatăl său a făcut liceul la Brăila, și mai apoi într-o scrisoare târzie, din 1988, unde afirmă că familia tatălui său este
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
de pe Dunăre. Mai mult despre aceste lucruri N. Steinhardt nu ne spune, dar d-na Maria Cogălniceanu a aflat mai multe pentru că a mers la acte, printre altele la „registrul stării civile pentru noii născuți”. Astfel a descoperit că rădăcinile brăilene ale familiei Steinhardt se întind până la mijlocul secolului XIX, când bunicul Aizic Steinhardt a locuit cu soția sa pe străzile Unirii, Regală și ulterior pe Coroanei, de acolo ducându- se la primărie să anunțe nașterea unuia dintre băieți, Iosef, viitorul
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Templul Choral, adresată familiei și păstrată în Dosarul Protoieriei din Brăila, atestă „definitiv numele de familie Steinhardt”. Tatăl scriitorului, Oscar, născut accidental la Buzău, în refugiul din 1877 când turcii atacaseră Brăila pe Dunăre, ținea să se știe că e brăilean și, stabilit la București, își dusese soția și băiatul să vadă două „orașe fermecătoare”: Zürichul și Brăila. Documentele privitoare la Vasile Băncilă m-au interesat și prin aceea că-l implică pe Ion Dianescu, profesorul meu de limba română din
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
unul muzical, funcționa „Cercle Voltaire” („filială a Universității din Paris”), funcționau trei biblioteci publice numai în Piața Sfinților Arhangheli și biblioteca „Max Nordau” pe strada Regală, primăria acorda burse pentru studii în străinătate, subvenționa turnee teatrale și muzicale, oferindu-le brăilenilor prilejul de a-i vedea la lucru pe Constantin Tănase, pe G. Niculescu Basu, pe Sorana Țopa, pe Alecu Bărcănescu, pe Grigoraș Dinicu și încă pe muți alți actori și muzicieni renumiți. O lume citadină vivace și nu de puține
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
Gabriel Dimisianu Am fost la sfârșitul lunii martie la Brăila, unde d-nii Ionel Cândea și Zamfir Bălan, care conduc muzeul orașului, mau invitat să particip la un simpozion consacrat brăileanului de obârșie Perpessicius. Se împlineau în 29 martie 40 de ani de la moartea sa, iar în toamnă se vor împlini 120 de ani de la naștere. Am spus acolo câteva lucruri despre legătura spirituală dintre Perpessiciu și Brăila, nerămasă fără ecouri
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
legătura spirituală dintre Perpessiciu și Brăila, nerămasă fără ecouri în scrisul marelui cărturar și critic. Voi încerca să reiau aici subiectul, în limitele spațiului de care dispun. Poate că ar trebui să amintesc mai întâi câteva date concrete ale biografiei brăilene a lui Perpessicius. Fiul lui Ștefan Panait, originar din Ianina, și al Elisabetei Daraban, originară din ținutul Sucevei, a locuit în Brăila pe strada Cetății, la capătul ei dinspre Dunăre, într-o casă existentă și azi. A început să învețe
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
într-o casă existentă și azi. A început să învețe la Școala de băieți nr. 4, și ea existentă în prezent. Este situată în vecinătatea Bisericii Sfânta Maria. Bulevardul cu același nume (sau al Maicii Domnului, cum îi mai spuneau brăilenii) îl străbătuse „buimac”, în drum spre Grădina Publică (Grădina Mare), Adrian Zograffi, eroul lui Panait Istrati din Chira Chiralina. Școala de băieți nr. 4 o cunosc pentru că la ea am învățat și eu scrisul pe tăbliță, mai târziu cu cincizeci
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
fiind, urmărea fluviul de sus, cu „peisajul din fața casei, perspectiva Dunării, balta inundată, sălciile...”. Conchide, după înșirarea acestor impresii: „orașul îmi este, mai mult ca oricare altul, și drag și hain”. Pe urmele lui N. Iorga este reconstituită, în Schiță brăileană (alt text din Jurnal de lector), istoria orașului și drag și hain, care, în toamna lui 1929, își serbase cu fast centenarul eliberării de sub turci. Iorga fusese prezent la sărbătorire. Cu acel prilej a fost pusă chestiunea dezgropării vechii cetăți
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
hain, care, în toamna lui 1929, își serbase cu fast centenarul eliberării de sub turci. Iorga fusese prezent la sărbătorire. Cu acel prilej a fost pusă chestiunea dezgropării vechii cetăți și a înălțării unei cruci comemorative, proiect nerealizat. Realizaseră însă altele, brăilenii, în decursul celor o sută de ani, mai întâi croiseră un plan unicat al orașului, „copia celui mai simetric evantaliu, larg deschis și rezemat pe Dunăre”, apoi un număr de monumente („falnica biserică a Sfântului Nicolae și a Sfinților Petru
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
orașului, „copia celui mai simetric evantaliu, larg deschis și rezemat pe Dunăre”, apoi un număr de monumente („falnica biserică a Sfântului Nicolae și a Sfinților Petru și Pavel”), școli, teatre și nu în ultimul rând ceva ce Perpessicius numește „mecenatismul brăilean”. Îl ilustrase, printre alții, un Anastase Simu, fondatorul faimosului muzeu din București, distrus în epoca Dej. În textele pe care Perpessicius le consacră lui Panait Istrati sunt abundente referiri la spațiul brăilean, cum era de așteptat, la miturile locului, printre
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
în ultimul rând ceva ce Perpessicius numește „mecenatismul brăilean”. Îl ilustrase, printre alții, un Anastase Simu, fondatorul faimosului muzeu din București, distrus în epoca Dej. În textele pe care Perpessicius le consacră lui Panait Istrati sunt abundente referiri la spațiul brăilean, cum era de așteptat, la miturile locului, printre care și la acela al „nimfei dunărene” Chira Chiralina. Evocarea Brăilei istratiene recheamă propriile amintiri dintr-o lume prin care și el trecuse și care îl urmărește afectiv. Îi apare acum plină
Perpessicius și Brăila by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5523_a_6848]
-
mai bine prin ochii celor care au copilărit în el. Fără memoria copilăriei, ce-l regă- sește totdeauna cu prospețimea dintâi, nici un oraș nu se poate numi - în accepția vie a cuvântului - oraș... Știam portul de la Dunăre. Tagma simpatică a brăilenilor. Recunoscându-se între ei după o agerime specifică a minții. După acel dor de mișcare, potrivit vecinătății marilor cursuri de apă. Seara viorie de primăvară cu fâlfâit provincial de turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul lui Panait Istrati
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
un oraș nervos.” În sensul temperamentului, firește, și al neastâmpărului creator, prielnic experiențelor de tot felul și cunoașterii omenești. * * * Brăila lui Panait Istrati o țin minte cuprinsă în seara revelatoare când, pas cu pas, cartierul faimos reînvia evocat de un brăilean autentic, prietenul meu, criticul Gabriel Dimisianu, fiul librarului. Noi suntem sau eram doi călători de cursă lungă, deprinși cu priveliști și lucruri extraordinare. Aveam - vreau să spun - înainte de a fi ajuns în fața Hoinarului, introdus de farmecul Brăilei, multe repere ale
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Gorki la Victor Erofeev și de la Șolohov la Nadejda Mandestam). Voluptatea de gourmet a notelor de lectură și de atelier le apropie de paginile diaristice ale lui Mihail Sadoveanu, editate în 2005 de Constantin Ciopraga. Căci acest scriitor al Bărăganului brăilean și bon viveur incorigibil e dublat de un cititor generos, îndrăgostit de inefabilul lingvistic: „Sunt atît de frumoase cărțile pe care aș fi vrut să le scriu eu și le-au scris alții încît le-aș tot citi și reciti
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
1969, și apoi Alexandru Talex în culegerea de Amintiri. Evocări. Confesiuni, din 1985. După ce Ciprian Moga a realizat o nouă ediție din Cruciada mea sau a noastră, în 1992, un alt pasionat istratian, originar din locul natal al marelui scriitor brăilean, Ion Ursulescu, i-a alcătuit, în 1993, o ediție completă din Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Alți istratieni brăileni, Zamfir Bălan, Carmen }urcan și Livia Cotorcea, au oferit cititorilor și o bună parte din publicistica lui Panait Istrati apărută în Franța
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
o nouă ediție din Cruciada mea sau a noastră, în 1992, un alt pasionat istratian, originar din locul natal al marelui scriitor brăilean, Ion Ursulescu, i-a alcătuit, în 1993, o ediție completă din Publicistica de tinerețe. 1906-1916. Alți istratieni brăileni, Zamfir Bălan, Carmen }urcan și Livia Cotorcea, au oferit cititorilor și o bună parte din publicistica lui Panait Istrati apărută în Franța și fosta U.R.S.S., în volumul Omul care nu aderă la nimic, din 1996. Cu un pilduitor devotament
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
șului (fost) cu salcâmi. Scotocesc arhive, adună și publică documente, texte memorialistice, scriu ei înșiși studii, evocări, eseuri despre lumea și spiritul Brăilei, despre oamenii mari proveniți din acel spațiu. Să dau și câteva nume de istorici literari și cercetători brăileni, activi acolo în prezent: Ionel Cândea și Zamfir Bălan, ei conducând și muzeul orașului, profesorul Toader Buculei, autor al unui impunător dicționar al personalităților brăilene și al monografiei Liceului „Bălcescu”, profesoara Maria Cogălniceanu, autoarea, în 2006, a unei culegeri de
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
mari proveniți din acel spațiu. Să dau și câteva nume de istorici literari și cercetători brăileni, activi acolo în prezent: Ionel Cândea și Zamfir Bălan, ei conducând și muzeul orașului, profesorul Toader Buculei, autor al unui impunător dicționar al personalităților brăilene și al monografiei Liceului „Bălcescu”, profesoara Maria Cogălniceanu, autoarea, în 2006, a unei culegeri de documente privitoare la Panait Istrati. Autorul Chirei Chiralina era de așteptat să ocupe atenția cercetătorilor brăileni și constatăm cu satisfacție că faptul se întâmplă nu
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
Toader Buculei, autor al unui impunător dicționar al personalităților brăilene și al monografiei Liceului „Bălcescu”, profesoara Maria Cogălniceanu, autoarea, în 2006, a unei culegeri de documente privitoare la Panait Istrati. Autorul Chirei Chiralina era de așteptat să ocupe atenția cercetătorilor brăileni și constatăm cu satisfacție că faptul se întâmplă nu doar din rațiuni sentimentale. Vor fi fost, în punctul de pornire, și acestea,dar ce ni se înfățișează acum are aspect laborios și interesează întâi de toate prin conținut, prin ce
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
și de aiurea. Tinerii i se par, in corpore, impertinenți și contraculturali. În afară de Răzvan Voncu și de Andrei Milca, reperele lui sunt fie sedimentate în timp (cazul criticului Eugen Simion), fie destul de eterogene (scriitori nu de primă mână, mai ales brăileni). Ajung, astfel, la cea de-a treia pistă de lectură pe care o oferă Jurnalul. Cea a „atelierului de lucru”. Mă alătur lui Paul Cernat (care-a recenzat cartea într-un număr anterior al României literare) în a o considera
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
pescuit în așteptarea mișcării peștelui. Petru al doilea de Roma a murit prin ^50. Pe supraviețuitoarea conților de Roma, Orsola, autorul acestei prezentări a cunoscut-o. Orsola a vândut casa din strada Turca (numită mai târziu - Orientului) către două familii brăilene. Nu se știe prin ce minune casa respectivă a scăpat de naționalizarea din iunie 1948. Tușa Frosa, servitoarea casei de Roma, mai trăia încă la data vânzării ultimului imobil din averea conților. Documentele care mi-au fost încredințate de contesa
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]