1,323 matches
-
au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să număr câte vieți au atârnat de umbrele lui răcoroase, câte morți au înmugurit la capătul funiei. Ating, apoi îmi privesc palmele: nicio urmă de pământ, de cer, ceva rece și alunecos îmi brăzdează palma. În fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum ești? Eu Îți Întind un deget și tu Îmi apuci mâna toată. Da’ unde mai pui că mă cam iei și la vale”. „Lasă-mă să-ți descrețesc fruntea puțin, fiindcă de o bucată de vreme s-a cam brăzdat. Și la vârsta ta...” „Mare pezevenghi mai ești. Acesta-i norocul tău”. „Norocul e cum și-l face omul. Și eu am avut grijă să mă aciuez pe lângă un om de treabă... Acum, să nu ți se ridice sfârla de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
înșfăcase unul din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul!... binevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care îi cade de pe umeri ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
intenționat căutase un străin. Așa că de unde să știe el pe cine are în fața sa, ce se afla în omul pe a cărui față focul lăsa, noaptea, sinistru, dungi bizare, ce păreau atât de ireale? Vedeai spiritul omului, și sufletul era brăzdat de umbre. De rele. De unde să știe celălalt, puțin mai în vârstă, pe cine are în fața sa, cât suferise acel tânăr, cu pielea fragedă, cu față de tânăr și suflet de bărbat? Și el era încă în floarea vârstei, în putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi face asta. mă iubește și el că mi-a și spus lucrul acesta și o simt și eu că nutrește sentimente deosebite față de mine, dar n-am să-l iert pentru ce mi-a făcut azi. Lacrimile iar îi brăzdau obrajii în timp ce și le ștergea cu batista și ofta. Nu mai plânge, că te vede mama și știi că suferă pentru noi. În acest timp, poate mai frământat decât Cecilia era Matei gândindu-se la toate cele întâmplate și condamnându
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-un tipic acces de contrapragmatism, ne-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Simt, brusc, un electrizant fior mistic pe șira spinării: precum Trezitul, pentru a-și reface puterile secătuite, primea, la capătul mortificărilor sale îndelungate, orez și lapte de la tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
soc, Doar mi-o purta noroc... Promit din inima, ce-mi ia foc, C-o vorbă n-am să scot, Despre viața spiritului Despre dorința dumnealui, Care viață nu are, Nicicum iubire, Dar ... există-n nemurire... Iubirea ... mintea mi-a brăzdat, Ce mai zi ... de neuitat! S-a dus Spiritul între stele Eu ... am rămas ... cu ale mele” FLOAREA-I DE MIROSIT În comuna Cristinești, a venit pe lume o fetiță năzdrăvană și tare frumoasă, așa pentru că, fiind ultima între cei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și pentru că am stat de vorbă cu tine, la noapte o să dorm neîntors, înțelegi tu, ca un butuc. -O să mai vin bădie, i-am promis eu în timp ce am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă-ntrebam, de ce eu sunt un neputincios și Ea la așa mare distanță. De multe ori am călătorit alături de nori și-mpreună cu ei visuri
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
concluzie, se poate afirma că textele pro cremațiune ale arhimandritului constituie o contribuție originală asupra subiectului, meritând a fi restituite și supuse atenției publicului larg, prin prezenta ediție. Ele reprezintă ecoul unei epoci de aprinsă polemică asupra cremațiunii, ce a brăzdat societatea românească interbelică și ale căror efecte pot fi identificate până astăzi. Deși uneori speculative și amendabile, prin prisma unei lecturi teologice, aceste texte au meritul de a formula interogații și dezbateri, cu toate că stilul în care sunt concepte a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai ospitalitatea și buna creștere a gentilomilor noștri au evitat, nu o dată, ca vreo mănușă să brăzdeze fața englezului ca răspuns la o insolență, Înainte ca problema să fie rezolvată la modul cel mai potrivit, cu martori și cu spada În mână, În zorii zilei, la Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega. În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o pungă în care sunt îndesate câteva bluze. Sub aceeași bancă stă deseori și o sticlă de băutură care îl ajută să uite de necazuri, după cum povestește chiar el. De sub nelipsita șapcă pe care o poartă, se ivește un chip brăzdat de riduri și o barbă lungă și albă, semn că anii nu au trecut prietenos peste Petrișor. Ori de câte ori trece cineva prin fața băncii pe care își petrece timpul ridică privirea, căutând o persoană cunoscută pentru a schimba câteva vorbe. De cele mai multe
Destinul tragic al unui om care a avut totul la picioare. Reportaj De Ce News () [Corola-journal/Journalistic/80524_a_81849]
-
ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: "Organizați munca și muncitorii./ Extirpați egoismul./ Reprimați insolența și tirania capitalului./ Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor./ Brăzdați țara de căi ferate./ Irigați câmpiile./ Împăduriți munții./ Fondați ferme-model./ Fondați ateliere armonioase./ Colonizați Algeria./ Alăptați copiii./ Instruiți tineretul. Ajutați bătrânețea./ Trimiteți la țară locuitorii orașelor./ Ponderați profiturile tuturor industriilor./ Împrumutați bani, și fără dobândă, celor care doresc./ Eliberați Italia
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a toate, o exaltare nefirească a cărei principală trăsătură este lipsa de căldură. Nietzsche este un posedat rece, șarjele lui polemice semănînd cu focurile de artificii brăzdînd un cer înghețat. Ritm alert de scriitor frenetic ascunzînd o răceală de mormînt devalizat. Urmarea acestei răceli profanatoare este că efectul tonului demolator se răstoarnă. Chiar dacă nu guști muzica lui Wagner, începi treptat să-l privești cu simpatie și, de la
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
căzut chiștocul/ căci trupul i-a fost pescuit ceva mai târziu/ din apele învolbura-te acoperite cu spumă mur-dară// cutare soțul cu-noscutei scriitoare cu-tare/ scriitor el însuși a fost găsit înecat în zo-na barajului// plouă fă-ră-ncetare/ chipul ora-șu-lui e brăzdat de și-roaie/ așa e - unii se nasc fără destin - / iar muza are veșnic fața plânsă" (p. 29). Cea mai bună caracterizare a personalității poetice a lui Mircea Petean este cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
lui Toma în momentul arestării, spaima din ochii fetiței de 2 ani la Securitatea din Pitești, gaura de acces în grota de la „Rîpele cu brazi", unde partizanii au stat ascunși patru ani, mîinile încovrigate ale cadavrului lui Ticu Jubleanu, fața brăzdată de riduri a lui Titu Jubleanu, profilul Elisabetei Rizea și ținuta hieratică a elevului de Csavalerie Toma Arnăuțoiu - toate aceste detalii vizuale te inițiază în atmosfera uneia din cele mai impresionante episoade de demnitate românească din timpul comunismului. Măreția unui
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile unei sacralități întunecate (fără jumătate dintr-un picior -înghițită, după o confruntare directă, de balena albă - și cu o cicatrice care-i brăzdează adînc obrazul, Ahab, conform percepțiilor înfiorate ale naratorului, se instaurează în ierarhia vaporului său aidoma un rege în vechile autocrații). Căpitanul privește marea (cu un concept al lui Gabriel Liiceanu) ca „limita de depășit" și, de aceea, arogant, îi sfidează
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
înalt nivel performativ o diversitate de limbi străine. Plăcerile vieții nu reușesc să vindece însă rana "limbii interzise". Nici femeile, nici măcar nașterea unui fiu nu-l smulg din durerea fără seamăn care i-a marcat copilăria și apoi i-a brăzdat întreaga existență. Incapabil să-și asume destinul, el își alege o meserie care mediază între oameni, lumi și limbaje: cea de traducător. Ce nu reușește viața, reușește întâmplarea mascată în experiență culturală: participând la Budapesta la un simpozion al traducătorilor
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
se corcește cu o viteză inimaginabilă, mase întregi de populații se mișcă pe direcții imprevizibile, în funcție de șansele de supraviețuire sau de căpătuire oferite. Trăim o nouă epocă a migrației popoarelor, desfășurată la viteza amețitoare a avioanelor, vapoarelor sau trenurilor ce brăzdează planeta. În anii '80, a pleca din țară însemna un risc și o dramă: riscul de a nu mai putea să te întorci și drama de a te rupe brutal de cei dragi. "Cortina de fier", de care noii adepți
V-ați gândit să plecați din România? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7446_a_8771]
-
tatălui risipitor, moare într-un război al altora. Nimeni nu l-a trimis acolo pe săteanul din Cioromârda specializat ca hingher. În noua conjunctură națională și internațională, el a intrat în cizme pentru bani. Reflectorul moral, îndreptat înainte spre figura brăzdată de vicii a dușmanului Patriei, este acum întors nu spre un personaj exponențial, ci spre o situație generatoare. În plină lumină va apărea ceea ce în epoca socialistă era creionat sumar și ideologizat: contextul. Romanul nou al cunoscutului prozator "șaizecist" nu
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]